ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 203 din data de 20.04.2021, Judecătoria Sectorului 6 București a respins, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecării persoanei condamnate A., în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, cu adresa de comunicare a actelor în București, str. x, la av. B..

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cornetu a reținut că prin cererea formulată la data de 4.03.2021 (data poștei conform plicului de expediere a cererii fiind 3.03.2021), înregistrată sub nr. x/2021, condamnatul A. a solicitat redeschiderea procesului penal finalizat prin pronunțarea Sentinței penale nr. 695 din 17.12.2020 în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 6 București, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, arătând că procesul s-a desfășurat fără să cunoască acest lucru.

În susținerea cererii, condamnatul a arătat că nu mai locuia la adresa la care a fost citat și că a luat la cunoștință de hotărârea de condamnare la data de 1.02.2021, după ce a fost arestat.

Totodată, a mai arătat că nu a avut posibilitatea să-și exprime acordul cu privire la munca în folosul comunității, fiind împiedicat să i se acorde suspendarea executării pedepsei.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, având în vedere condițiile de admisibilitate prev. de art. 469 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de fond a constatat că cererea de redeschidere poate fi formulată de către persoana condamnată definitiv în termen de o lună de la data la care a luat la cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa,ori condamnatul a luat la cunoștință de pedeapsa aplicată.

Prin declarația dată în instanță, petentul a arătat că a luat act de condamnarea dispusă prin s.p. nr. 695/17.12.2020 a Judecătoriei Sectorului 6 la data de 29.01.2021, în tren, fiindu-i comunicată de agenții de poliție. A mai arătat că se ducea la concubina sa în Piatra Neamț unde locuiește de 9 ani, în comuna Ghicina, sat Ghicina, Piatra-Neamț.

Chiar dacă s-ar calcula termenul de o lună prevăzut de art. 466 alin. (1) din C. proc. pen. de la data încarcerării 30.01.2021, instanța de fond a constatat că termenul a fost depășit.

Verificând dosarul de fond, respectiv declarațiile de suspect, procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală, s-a constatat că inculpatul a fost citat la toate adresele cunoscute, s-au efectuat verificări la evidența populației cu privire la o eventuală schimbare de domiciliu, ori potrivit art. 108 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen. inculpatul avea obligația anunțării schimbării adresei organului judiciar.

Astfel cum a fost arătat în jurisprudența Curții Europene, pentru a asigura un proces penal just și echitabil, este de o importanță capitală ca acuzatul să fie prezent personal la proces (Poitrimol c. Franței, par. 35), iar obligația de a garanta prezența acuzatului în sala de judecată, fie în primul ciclu procesual fie în rejudecare, se clasează ca fiind una din cerințele fundamentale ale art. 6 din Convenție (Stoichkov c. Bulgariei, par. 56). Deși nu este în mod expres prevăzut de §1 al art. 6 din Convenție, obiectul și scopul articolului privit în ansamblu au dus la concluzia că o persoană împotriva căreia este formulată o acuzație în materie penală are dreptul de a participa la ședința de judecată. Mai mult, lit. c), d) și e) ale §3 garantează că orice persoană împotriva căreia este formulată o acuzație în materie penală are dreptul de a se apăra ea însăși, de a întreba sau de a solicita audierea martorilor și de a fi asistată în mod gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere și este greu de acceptat că ar putea exercita aceste drepturi fără să fie prezentă (Colozza c. Italiei, par. 27).

Cu toate acestea, instanța de fond a arătat că, nici litera și nici spiritul art. 6 din Convenție nu împiedică o persoană să renunțe în mod voluntar la garanțiile oferite de procesul echitabil, atât în mod expres, cât și tacit. Renunțarea la dreptul de a participa la ședința de judecată trebuie să fie neechivocă, să fie însoțită de un minimum de garanții procedurale corespunzătoare cu gravitatea acestei renunțări. Pentru a considera că reclamantul a renunțat implicit, prin comportamentul său, la un drept conferit de art. 6, trebuie să fie stabilit că reclamantul putea să prevadă în mod rezonabil consecințele comportamentului său (Sejdovic c. Italiei, par. 86)

Fată de nerespectarea dispozițiilor art. 466 alin. (1) din C. proc. pen., prin depășirea termenului de o lună pentru introducea cererii, dar și a dispozițiilor art. 108 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecării persoanei condamnate A..

Împotriva Sentinței penale nr. 203 din data de 20.04.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr. x/2021, a declarat apel inculpat A..

Prin Decizia penală nr. 927/A din data de 14 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 203 din data de 20.04.2021 a Judecătoriei Sectorului 6 București.

Instanța de control judiciar a constatat că soluția atacată este legală și temeinică, sens în care a reținut mai întâi că, potrivit art. 466 alin. (1) din C. proc. pen., persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.

De asemenea s-a reținut că, potrivit art. 269 alin. (3) din C. proc. pen., termenele socotite pe luni sau pe ani expiră, după caz, la sfârșitul zilei corespunzătoare a ultimei luni ori la sfârșitul zilei și lunii corespunzătoare din ultimul an, iar dacă această zi cade într-o lună care nu are zi corespunzătoare, termenul expiră în ultima zi a acelei luni.

În fine, potrivit art. 269 alin. (4) din C. proc. pen., când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.

Așadar, Curtea a constatat că, în cauza de față, apelantul A. a fost încarcerat la data de 30.01.2021, iar cererea de redeschidere a procesului penal a fost adresată Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 3.03.2021 (plic, f.7 verso). În acest context, instanța de apel a constatat că afirmația apărătorului apelantului-inculpat, în sensul că cererea ar fi fost depusă la poștă în data de 1.03.2021, însă aceasta dată nu ar fi lizibilă pe plic, nu este confirmată de nici un mijloc de probă.

Astfel, singura ștampilă poștală vizibilă de pe plic este cea din data de 3.03.2021, iar o simplă verificare operată pe site-ul de internet al Poștei Române prin serviciul C. pe baza numărului de scrisoare recomandată inscripționat pe plic a relevat împrejurarea că acesta a fost depus spre expediere la data de 3.03.2021, ora 15:10, la Of. Poștal nr. 8 București.

Instanța de apel a mai reținut în continuare că termenul de formulare a cererii de redeschidere a procesului penal, calculat de la data încarcerării apelantului inculpat (30.01.2021) conform regulilor stabilite de art. 269 alin. (3) - (4) din C. proc. pen. s-a împlinit la finalul zilei de 1.03.2021.

Pe cale de consecință, în mod corect, prima instanță a reținut că cererea a fost formulată după împlinirea termenului legal, la data de 3.03.2021, fiind așadar inadmisibilă.

Împotriva Deciziei penale nr. 927/A din data de 14 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a formulat apel inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 08 septembrie 2021.

La termenul din data de 19 octombrie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac ce formează obiectul cauzei, concluziile acuzării și apărării asupra acestei chestiuni fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În cauza de față, inculpatul A. a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 927/A din data de 14 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, prin care, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 203 din data de 20.04.2021 a Judecătoriei Sectorului 6 București.

Dispozițiile art. 408 din C. proc. pen. prevăd care sunt hotărârile supuse apelului. Astfel, conform prevederilor menționate, "(1) sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. (2) încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel. (3) Apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor."

Conform prevederilor art. 551 pct. 4 din C. proc. pen., hotărârile primei instanțe rămân definitive la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestația.

Raportat la textele de lege redate anterior, se constată că Decizia penală nr. 927/A din data de 14 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, este definitivă.

Astfel cum s-a menționat deja, procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere că decizia împotriva căreia a fost formulată prezenta cale de atac este definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării căii ordinare de atac a apelului împotriva acesteia.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 927/A din data de 14 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 927/A din data de 14 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 octombrie 2021.

GGC - MM