ÎCCJ, Decizia nr. 269/2005

Asupra cererii de revizuire de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 40 din 9 aprilie 2003, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Bistrița-Năsăud a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de C.V., menținând decizia de imputare nr. 88 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud, pentru suma de 4.420.041 lei. Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 446 din 2 iulie 2003, a admis recursul jurisdicțional declarat de C.V. și a modificat sentința menționată, în sensul admiterii contestației și anulării deciziei de imputare.

În motivarea acestei soluții, s-a învederat, prin considerentele deciziei secției jurisdicționale a Curții de Conturi, că majorarea de 10% acordată din anul 2001, asistentelor medicale, nu constituie prejudiciu pentru Spitalul Orășenesc Năsăud, ci un drept salarial de care aceste asistente trebuiau să beneficieze în mod legal, în anul 2000. S-a relevat că, în aceste condiții, nu se justifică emiterea deciziei de imputare. Împotriva acestei decizii, Spitalul Orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud a declarat recurs. Recursul a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 7783 din 22 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. S-a motivat că pentru aplicarea corectă a majorărilor de salariu din anul 2001, a fost necesar să se asigure un salariu de bază corespunzător prevederilor O.U.G.

nr. 24/2000, prin aplicarea unei majorări suplimentare, de 10%, pentru asistentele medicale ale spitalului menționat. Ca urmare, prin considerentele deciziei s-a apreciat că majorarea de 10%, aplicată în anul 2001, nu constituie prejudiciu pentru Spitalul Orășenesc Năsăud, ci un drept salarial ce trebuia achitat în mod legal, în anul 2000. Împotriva acestei ultime decizii, Spitalul Orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud a declarat recurs. Prin decizia nr. 26 din 24 ianuarie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet format din 9 judecători, a respins recursul, ca inadmisibil, cu motivarea că decizia vizată, fiind pronunțată în recurs, nu face parte din nici una dintre categoriile de hotărâri susceptibile de a fi atacate, pe această cale, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc.

civ. Spitalul Orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud a formulat cerere de revizuire a acestei din urmă decizii. Invocându-se cazul de revizuire prevăzut în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a susținut că, prin decizia a cărei revizuire se cere, s-a adoptat o soluție potrivnică celor pronunțate prin deciziile nr. 207 din 22 ianuarie 2003, nr. 450 din 4 februarie 2003, nr. 1856 din 15 mai 2003 și nr. 2094 din 29 mai 2003 ale Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 372 din 3 iunie 2003, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, prin deciziile civile nr. 1020/R din 19 octombrie 2004 și nr. 1097/R din 26 octombrie 2004, ale Curții de Apel Cluj, precum și prin sentința civilă nr. 371/F din 8 decembrie 2004, a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Recursul nu este fondat. În adevăr, prin art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., se prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri, „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Prin alin. (2) de la pct. 7 al articolului menționat este prevăzută ipoteza când se susține, ca în speță, că hotărârile potrivnice au fost date de instanțe de recurs, stabilindu-se ca, în cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire să se judece de această instanță. Din dispozițiile arătate rezultă, deci, că posibilitatea invocării cazului de revizuire reglementat în cuprinsul celor două alineate ale art. 327 pct. 7 C. proc.

civ., este condiționată de existența hotărârilor definitive potrivnice, date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate procesuală. Or, pe lângă că, prin nici una din cele 4 decizii ale instanței supreme, la care s-a făcut referire de revizuent, nu s-a rezolvat fondul litigiului, ci s-a stabilit doar competența de soluționare, atât aceste decizii, cât și celelalte 4 hotărâri invocate prin cerere nu privesc aceeași pricină, aceleași persoane și având aceeași calitate procesuală. Așa fiind, se constată că această cerere nu întrunește tripla cerință de care este condiționată existența cazului de revizuire prevăzut în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care a fost invocat în cauză.

În consecință, urmează a se dispune respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de Spitalul Orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud împotriva deciziei nr. 26 din 24 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2005.