ÎCCJ, Decizia nr. 269/2005

Asupra cererii de revizuire de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 40 din 9

aprilie 2003, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Bistrița-Năsăud a

respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de C.V., menținând decizia de

imputare nr. 88 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orășenesc „Dr. George Trifon”

Năsăud, pentru suma de 4.420.041 lei.

Curtea de Conturi, secția

jurisdicțională, prin decizia nr. 446 din 2 iulie 2003, a admis recursul

jurisdicțional declarat de C.V. și a modificat sentința menționată, în sensul

admiterii contestației și anulării deciziei de imputare.

În motivarea acestei

soluții, s-a învederat, prin considerentele deciziei secției jurisdicționale a

Curții de Conturi, că majorarea de 10% acordată din anul 2001, asistentelor

medicale, nu constituie prejudiciu pentru Spitalul Orășenesc Năsăud, ci un

drept salarial de care aceste asistente trebuiau să beneficieze în mod legal,

în anul 2000.

S-a relevat că, în aceste

condiții, nu se justifică emiterea deciziei de imputare.

Împotriva acestei decizii,

Spitalul Orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud a declarat recurs.

Recursul a fost respins, ca

nefondat, prin decizia nr. 7783 din 22 octombrie 2004 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a motivat că pentru

aplicarea corectă a majorărilor de salariu din anul 2001, a fost necesar să se

asigure un salariu de bază corespunzător prevederilor O.U.G. nr. 24/2000, prin

aplicarea unei majorări suplimentare, de 10%, pentru asistentele medicale ale

spitalului menționat.

Ca urmare, prin

considerentele deciziei s-a apreciat că majorarea de 10%, aplicată în anul

2001, nu constituie prejudiciu pentru Spitalul Orășenesc Năsăud, ci un drept

salarial ce trebuia achitat în mod legal, în anul 2000.

Împotriva acestei ultime

decizii, Spitalul Orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud a declarat recurs.

Prin decizia nr. 26 din 24

ianuarie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet format din 9

judecători, a respins recursul, ca inadmisibil, cu motivarea că decizia vizată,

fiind pronunțată în recurs, nu face parte din nici una dintre categoriile de

hotărâri susceptibile de a fi atacate, pe această cale, potrivit art. 299 alin.

(1) C. proc. civ.

Spitalul Orășenesc „Dr.

George Trifon” Năsăud a formulat cerere de revizuire a acestei din urmă

decizii.

Invocându-se cazul de

revizuire prevăzut în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a susținut că, prin

decizia a cărei revizuire se cere, s-a adoptat o soluție potrivnică celor

pronunțate prin deciziile nr. 207 din 22 ianuarie 2003, nr. 450 din 4 februarie

2003, nr. 1856 din 15 mai 2003 și nr. 2094 din 29 mai 2003 ale Curții Supreme

de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 372 din 3

iunie 2003, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, prin deciziile civile

nr. 1020/R din 19 octombrie 2004 și nr. 1097/R din 26 octombrie 2004, ale

Curții de Apel Cluj, precum și prin sentința civilă nr. 371/F din 8 decembrie

2004, a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Recursul nu este fondat.

În adevăr, prin art. 322

pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., se prevede că se poate cere revizuirea unei

hotărâri, „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de

același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate”.

Prin alin. (2) de la pct. 7

al articolului menționat este prevăzută ipoteza când se susține, ca în speță,

că hotărârile potrivnice au fost date de instanțe de recurs, stabilindu-se ca,

în cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție,

cererea de revizuire să se judece de această instanță.

Din dispozițiile arătate

rezultă, deci, că posibilitatea invocării cazului de revizuire reglementat în

cuprinsul celor două alineate ale art. 327 pct. 7 C. proc. civ., este

condiționată de existența hotărârilor definitive potrivnice, date în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate procesuală.

Or, pe lângă că, prin nici

una din cele 4 decizii ale instanței supreme, la care s-a făcut referire de

revizuent, nu s-a rezolvat fondul litigiului, ci s-a stabilit doar competența

de soluționare, atât aceste decizii, cât și celelalte 4 hotărâri invocate prin

cerere nu privesc aceeași pricină, aceleași persoane și având aceeași calitate

procesuală.

Așa fiind, se constată că

această cerere nu întrunește tripla cerință de care este condiționată existența

cazului de revizuire prevăzut în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care a fost

invocat în cauză.

În consecință, urmează a se

dispune respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

cererea de revizuire formulată de Spitalul Orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud

împotriva deciziei nr. 26 din 24 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, completul de 9 judecători.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2005.