ÎCCJ, Decizia nr. 271/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 59 din 4

iunie 2003, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Bistrița-Năsăud a

respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de M.G. împotriva deciziei de

imputare nr. 121 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orășenesc „Dr. George

Trifon” Năsăud, pentru suma de 5.266.897 lei.

S-a reținut că potrivit

constatărilor făcute prin Raportul de control intermediar din 31 mai 2002,

întocmit de Direcția de Control Financiar Ulterior Bistrița Năsăud, salariul

asistentei medicale M.G. a fost majorat nelegal cu 10%, începând cu data de 1

iunie 2001, producându-se, astfel, o pagubă în valoare de 5.266.897 lei.

S-a motivat că prin

dispoziția nr. 85 din 28 iunie 2001, emisă în baza prevederilor O.U.G. nr.

42/2001, au fost majorate salariile personalului Spitalului Orășenesc Năsăud,

acordându-se, fără temei legal, un plus de 10%, peste mărirea cuvenită de 14%.

S-a relevat că acest procent, de 10%, acordat în plus, cu depășirea

prevederilor legale, ar reprezenta o completare a salariului de bază, în

conformitate cu O.U.G. nr. 24/2000 și fișele de evaluare, întrucât acele

prevederi se referă numai la anul 2000, iar salariile de încadrare ale

personalului se situau între limitele prevăzute în anexele la ordonanță și erau

conforme cu statele de funcții aprobate de Direcția de Sănătate Publică a

județului Bistrița-Năsăud.

Curtea de Conturi, secția

jurisdicțională, prin decizia nr. 515 din 19 septembrie 2003, a admis recursul

jurisdicțional declarat de M.G., modificând sentința, în sensul admiterii

contestației și anulării deciziei de imputare nr. 121 din 31 mai 2002, emisă de

Spitalul Orășenesc Năsăud, pentru plata sumei de 5.266.897 lei.

S-a relevat, prin

considerentele acestei decizii, că prima instanță trebuia să țină seama de

reglementarea din O.U.G. nr. 24/2000, potrivit căreia salariile trebuiau

stabilite într-un anume cuantum și să constate că în cazul asistentelor

medicale, salariul de bază nu a fost calculat corespunzător, justificându-se,

astfel, corectarea acestuia, în anul 2001, cu 10%.

Împotriva acestei decizii,

Spitalul Orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud (denumire dobândită între timp) a

declarat recurs.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1411

din 4 martie 2005, a respins recursul, ca nefondat, cu motivarea că majorarea

salariului cu încă 10%, pe lângă mărirea cu 14%, aplicată cu începere de la

data de 1 iunie 2001, se justifică, deoarece Spitalul Orășenesc Năsăud, fiind

unitate bugetară ale cărei cheltuieli de personal se asigură și din venituri proprii,

a acordat veniturile de salariu prevăzute în art. 2 din O.U.G nr. 42/2001, și

la date ulterioare, pe măsura realizării resurselor necesare acoperirii acestor

creșteri salariale.

S-a mai motivat că majorarea

salarială menționată este legală, fiind determinată de necesitatea de a se face

o corectare a salariului de încadrare pentru personalul sanitar mediu, pentru

ca acest salariu să se înscrie în limitele care să permită aplicarea corectă și

echitabilă a majorărilor salariale prevăzute de O.U.G. nr. 24/2000 și O.U.G.

nr. 42/2001.

Ca urmare, s-a conchis că

suma de 5.266.897 lei nu constituie prejudiciu, iar decizia de imputare nr. 121

din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orășenesc Năsăud, este nelegală.

Spitalul Orășenesc „Dr.

George Trifon” Năsăud a declarat recurs împotriva acestei ultime decizii.

Recursul nu este admisibil.

În adevăr, prin art. 299

alin. (1) C. proc. civ., se prevede că sunt supuse recursului, „hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”.

Or, câtă vreme decizia nr.

1411 din 4 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, fiind pronunțată în recurs, nu face parte

din nici una dintre categoriile de hotărâri menționate în textul de lege

menționat, se impune concluzia că o atare hotărâre nu este susceptibilă de a fi

atacată cu recurs.

În concluzie, urmează ca

recursul declarat de Spitalul Orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud să fie

respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de Spitalul Orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud împotriva

deciziei nr. 1411 din 4 martie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2005.