ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1411/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 59 din 4

iunie 2003, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Bistrița

Năsăud a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de M.G. împotriva

dispoziției nr. 121 din 31 mai 2002, emisă de directorul Spitalului Orășenesc

Năsăud, actualmente Spitalul Orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud, prin care

contestatoarea a fost obligată la restituirea sumei de 5.266.897 lei

reprezentând majorări salariale încasate necuvenit.

Inițial, acțiunea a fost

înregistrată la Tribunalul Bistrița Năsăud, sub nr. 2997 din 24 iunie 2002,

care, prin sentința civilă nr. 389/F/2002, și-a declinat competența de

soluționare a contestației, în favoarea Colegiului jurisdicțional al Camerei de

Conturi Bistrița Năsăud, reținând că în cauză sunt aplicabile normele speciale

de competență materială prevăzute la art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind

organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

La rândul său, Colegiul jurisdicțional

al Camerei de Conturi Bistrița Năsăud și-a declinat competența de soluționare a

cauzei, în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud și, constatând că s-a ivit un

conflict negativ de competență, a înaintat dosarul, Curții Supreme de Justiție,

în conformitate cu dispozițiile art. 50 din Legea nr. 94/1992.

Fiind învestită cu

soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea Supremă de Justiție,

secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 257 din 24 ianuarie 2003, a

stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea Colegiului jurisdicțional

Bistrița Năsăud, apreciind că în cauză sunt aplicabile normele speciale de

competență materială prevăzute de Legea nr. 94/1992.

La pronunțarea sentinței de

respingere a contestației, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului

Bistrița Năsăud a reținut aspecte de fapt și de drept ale cauzei, după cum

urmează: din Raportul de control intermediar întocmit la data de 31 mai 2002,

de controlorii financiari ai Camerei de Conturi Bistrița Năsăud, rezultă că prin

dispoziția nr. 85 din 28 iunie 2001, începând cu data de 1 iunie 2001,

conducerea Spitalului Orășenesc Năsăud a majorat, în baza prevederilor O.U.G. nr.

42/2001, salariile personalului propriu, cu 7%, începând cu luna martie 2001 și

cu 7%, începând cu luna iunie 2001, fiind aplicată o majorare totală de 14%,

începând cu 1 iunie 2001; unei părți din personalul propriu, printre care se

numără și contestatoarea, i-a fost aplicată, începând cu aceeași dată,

respectiv, 1 iunie 2001, o majorare totală de 24%, diferența în plus de 10%

față de restul personalului, fiind acordată fără temei legal; întrucât organul

de control nu a acceptat susținerile conducerii spitalului potrivit căreia,

diferența de majorare salarială de 10% ar reprezenta o completare a salariului

de bază în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 24/2000 și cu fișele de

evaluare care se referă doar la anul 2000, conducerea spitalului a emis în

sarcina contestatoarei, dispoziția nr. 121 din 31 mai 2002, prin care aceasta a

fost obligată la restituirea sumei încasată nelegal, conform prevederilor art. 106

și 108 C. muncii; diferența de majorare salarială acordată în plus

contestatoarei s-a făcut cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 24/2000, care se

referă doar la anul 2000, iar salariile de încadrare ale personalului căruia i

s-a acordat diferența de majorare salarială, sunt între limitele prevăzute în

anexele la ordonanța de guvern menționată, și, totodată, sunt conforme cu

statul de funcțiuni aprobat de Direcția de Sănătate Publică a județului Bistrița

Năsăud; paguba produsă unității intimate, prin acordarea unor drepturi

salariale necuvenite, urmează a fi recuperată, în condițiile art. 106 și 108 C.

muncii, de la persoana care a încasat suma necuvenită.

Împotriva sentinței

pronunțată de Colegiul jurisdicțional Bistrița Năsăud, contestatoarea M.G. a

declarat recurs jurisdicțional, în temeiul art. 73 din Legea nr. 94/1992,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, criticând-o ca fiind

netemeinică și nelegală.

Prin motivele de recurs,

recurenta-contestatoare a susținut că instanța de fond nu a ținut seama de

faptul că majorarea salarială de 10% a fost aplicată, în baza O.U.G. nr. 24/2000,

numai pentru personalul al cărui salariu era sub limita prevăzută în Anexa nr. 4

1

din această ordonanță, iar aplicarea acestei majorări salariale, chiar dacă s-a

făcut mai târziu, constituie un drept câștigat; majorarea salarială de 14% și

respectiv, 20% s-a aplicat o singură dată și a fost calculată la salariul de

bază, iar nu la un salariu majorat prin indexările anterioare; dispoziția nr. 85

din 28 iunie 2001, prin care au fost aplicate majorările salariale, nu a fost

atacată.

Prin decizia nr. 515 din 19

septembrie 2003, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a admis recursul

jurisdicțional declarat în cauză și a modificat sentința atacată, în sensul că

a anulat dispoziția nr. 121 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orășenesc

Năsăud, reținând că prima instanță jurisdicțională nu a ținut seama de

reglementarea O.U.G. nr. 24/2000, potrivit căreia salariile personalului

spitalului trebuiau stabilite într-un anumit cuantum și de faptul că în cazul

asistenților medicali, cum este și cazul recurentei-contestatoare, salariul de

bază nu a fost calculat corespunzător, astfel că majorarea acestuia cu 10% în

anul 2001, este justificată.

La data de 1 noiembrie 2003,

intimatul Spitalul Orășenesc Năsăud a declarat recurs împotriva deciziei

pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, care a invocat

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând decizia

ca fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii.

Prin motivele de recurs formulate,

recurentul a susținut că, în conformitate cu prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 24/2001,

la instituțiile și unitățile bugetare la care cheltuielile de personal se

asigură și din venituri proprii, constituite potrivit legii, creșterile

salariale stabilite în baza art. 2 din O.U.G. nr. 24/2001, se pot acorda în

limita procentelor stabilite și la date ulterioare, corelat cu realizarea

resurselor necesare pentru acoperirea creșterilor, cu avizul ordonatorului

principal de credite; majorarea salarială de încă 10% acordată numai unei părți

din cadrele medicale medii, a creat nemulțumiri în rândul salariaților și a

fost reținută de către organul de control al Camerei de Conturi Bistrița-Năsăud,

ca prejudiciu adus spitalului.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., această

instanță constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Motivele de recurs, așa cum

acestea au fost prezentate de recurent, nu sunt de natură să ducă la infirmarea

deciziei dată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi.

Raportul de control

intermediar întocmit la data de 31 mai 2002, de organul de control al Camerei

de Conturi Bistrița Năsăud, raport care a stat la baza emiterii, de către

directorul Spitalului Orășenesc Năsăud, a dispoziției nr. 121 din 31 mai 2002,

reține că majorarea salarială cu încă 10%, acordată personalului mediu sanitar,

pe lângă majorarea salarială de 14%, care s-a acordat pentru restul

personalului propriu, a creat fondului alocat pentru plata salariilor, un

prejudiciu în sumă de 469.573.693 lei. Organul de control a reținut că

majorarea salarială s-a făcut cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 24/2000 și

a O.U.G. nr. 42/2001, art. 2 alin. (3).

Însuși recurentul confirmă

faptul că majorarea salarială cu încă 10%, pe lângă cea de 14%, care a fost

aplicată începând cu data de 1 iunie 2001, se justifică prin faptul că Spitalul

Orășenesc Năsăud, fiind unitate bugetară ale cărei cheltuieli de personal se

asigură și din venituri proprii, a acordat creșterile salariale prevăzute de art.

2 din O.U.G. nr. 42/2001 și la date ulterioare, pe măsura realizării resurselor

necesare acoperirii acestor creșteri salariale.

Organul de control al

Camerei de Conturi Bistrița Năsăud nu și-a însușit explicațiile date de

directorul adjunct economic al Spitalului Orășenesc Năsăud, potrivit căruia,

diferența în plus de majorare salarială acordată personalului mediu sanitar

s-ar justifica prin faptul că, în anul 2000, salariul de încadrare al acestei

categorii de personal nu a fost realizat în concordanță cu prevederile O.U.G. nr.

24/2000, astfel că a fost necesară această intervenție de corectare a

salariului de încadrare care se situează între limitele prevăzute în anexele la

ordonanța menționată.

Din analiza raportului de

control, se constată că organul de control nu a prezentat nici un fel de

argumente de natură să infirme explicațiile pe care le-a dat conducerea

spitalului în legătură cu majorarea salarială din anul 2001 acordată în baza O.U.G.

nr. 42/2001.

Majorarea salarială aplicată

personalului sanitar mediu propriu se justifică prin faptul că unitatea

spitalicească a fost nevoită să facă o corectare a salariului de încadrare al

acestei categorii de personal, tocmai pentru ca acest salariu să se înscrie în

limitele de salarizare care să permită aplicarea corectă și echitabilă a

majorărilor salariale prevăzute de O.U.G. nr. 42/2001 și O.U.G. nr. 24/2000.

Prin urmare, în cauza de

față nu poate fi vorba de încasarea de către intimata M.G., a unei sume

reprezentând majorări salariale necuvenite care să justifice obligarea acesteia

la restituirea sumei în condițiile art. 106 C muncii în vigoare la acea dată,

astfel că dispoziția nr. 121 din 31 mai 2002, emisă de directorul Spitalului

Orășenesc Năsăud, este nelegală.

Pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Spitalul Orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud împotriva deciziei nr. 515 din

19 septembrie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2005.