ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2452/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta A.V.A.S. l-a chemat în

judecată pe B.G. și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie

obligat la efectuarea investiției în cuantum de 200.000.000 lei sub sancțiunea plății

de daune cominatorii, cu motivarea că obligația asumată prin contractul de vânzare

cumpărare de acțiuni stipulată prin clauza nr. 7 pct. 7 alin. (2) nu a fost

respectată.

În susținerea acțiunii au fost

invocate prevederile art. 969, 970, 1073 C. civ., Legea nr. 506/2002, O.G. nr. 40/2003

și H.G. nr. 489/2003.

Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr.

85/2005, după examinarea probelor dosarului în raport de actele normative

invocate, a reținut că prin anexa 4 la contractul de vânzare-cumpărare s-a

stabilit că protecția mediului trebuia să aibă în vedere reducerea noxelor

proprii din atmosferă degajate cu sistemele de încălzire, redarea în circuit a

apelor rezultate din  procesele tehnologice, reciclarea deșeurilor rezultate

din activitatea comercială, toate aceste investiții fiind stabilite la o

valoare de 200.000.000 lei.

A mai reținut instanța de fond că au

fost achiziționate din import agregate frigorifice în valoare de 418.680.000

lei pe care reclamanta nu le-a considerat că fac parte din programul de

investiții. Față de această situație, pârâtul a depus în numerar suma de

216.300.000 lei conform chitanțelor și evidențelor din registrul de casă al

societății, plăți confirmate de comisia de cenzori.

Prima instanță a avut în vedere și

adresa nr. 2261/2005 emisă de Agenția Protecției Mediului Mehedinți, Ordinul nr.

876/2004 al Ministerului Mediului din care rezultă că activitățile desfășurate

de SC G.T. SA ORȘOVA nu se mai autorizează din punctul de vedere al protecției

mediului. De asemenea, pentru concluzia că solicitarea reclamantei este

nefondată instanța de fond a avut în vedere bilanțul de mediu la nivel zero

emis pentru procesul de privatizare precum și neidentificarea unor activități

cu impact de mediu.

Sentința nr. 85/ C din 27 aprilie

2005 pronunțată de Tribunalul Mehedinți a fost confirmată de Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, care prin decizia nr. 269 pronunțată la data de 3

octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei. Din analiza

criticilor aduse sentinței, Curtea a reținut că probele dosarului au dus la

concluzia că în activitatea concretă a societății nu sunt obiective cu impact

în mediu fapt confirmat și de A.P.M. Mehedinți la care se adaugă bilanțul de

mediu la nivel zero pentru procesul de privatizare, chitanțele și procesul

verbal întocmit de comisia de cenzori, prin care se atestă că s-a depus în

numerar suma de 216.300.000 lei în contul obligației din contract.

Împotriva deciziei pronunțată de

instanța de apel a declarat recurs, reclamanta A.V.A.S., prin care a invocat

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea căruia a susținut

că s-au încălcat prevederile O.G. nr. 25/2002 și ale H.G. nr. 489/2003 întrucât

proba investițiilor nu a fost făcută conform cerințelor acestor acte normative.

Lipsa certificatului care să ateste realizarea investițiilor și a documentelor

însoțitoare o îndreptățesc să solicite în temeiul art. 969 și 970 C. civ.

obligarea intimatului la executarea investițiilor cu plata daunelor

cominatorii.

Intimatul, prin întâmpinare, a

susținut că investițiile au fost executate, în cursul anului 2000 – 2001, prin achiziționarea

de agregate frigorifice fără gaz de răcire, dar pentru că acestea nu au fost

recunoscute de vânzător a depus în lichidități valoarea investițiilor de mediu

la care s-a obligat. Prin urmare consideră nedreaptă o soluție prin care ar fi

obligat pentru a treia oară la realizarea investiției.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 alin. (9) C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii. Din perspectiva motivului de nelegalitate citat, se constată

că recurenta nu a criticat soluția instanței de apel cu referire la

dispozițiile legale încălcate ci a înțeles să invoce peste ceea ce s-a reținut

de instanța de apel, nesocotirea prevederilor Ordonanței nr. 25/2002, pentru un

contract în care obligația de realizare a investiției de mediu era anterioară

intrării sale în vigoare. Prin urmare, nu se poate cere îndeplinirea unor

condiții formale în legătură cu proba investițiilor de mediu decât în

condițiile și cerințele existente la încheierea contractului.

Al doilea motiv care ar viza

nelegalitatea în opinia recurentei este încălcarea dispozițiilor art. 969 C.

civ., motivat de faptul că o clauză a contractului nu a fost realizată deși

aceasta constituia obligație asumată de cumpărătoare.

Nici din acest punct de vedere

critica nu poate fi reținută întrucât prin convenție nu s-a stabilit  în

concret, conform unui plan de investiții, care este procedura de urmat pentru

realizarea acestuia. În lipsa unor clauze, însușite de părți, cu privire la

proba realizării investițiilor instanțele, de fond și apel, au examinat

dovezile prezentate de intimate, așa încât afirmația privind încălcarea art. 969

C. civ., nu poate fi reținută.

Și dacă s-ar admite că la data introducerii

acțiunii erau aplicabile dispozițiile ordonanței, condiția prezentării unui certificat

constatator al investiției la care se referă recurenta, presupune confirmarea

eliberată de autoritatea de mediu privind respectarea de societate a

prevederilor legale referitoare la protecția mediului ori din adresa emisă de A.M.M.

rezultă că autorizațiile de mediu pe care le deține societatea nu au fost emise

cu program de investiții. Mai mult, pentru procesul de privatizare bilanțul de

mediu confirmă nivelul zero.

Nu în ultimul rând, potrivit art. 11

alin. (1) din ordonanța invocată de recurentă, investiția se consideră realizată

în cazul în care cumpărătorul prezintă un certificat emis de cenzorii

societății, dacă prin contract nu se prevede altfel. Din acest punct de vedere

procesul verbal al cenzorilor certifică realizarea investiției, probă care nu a

fost înlăturată de recurentă prin trimiterea la o prevedere contractuală care să

dispună contrariul.

În plus, nu rezultă din conținutul

articolelor citate de recurentă că în lipsa unui plan concret pentru

investițiile de mediu autorizat, valoarea asumată a investiției nu poate fi

acoperită în numerar.

Contestarea probelor care vizează

realizarea investiției nu impune o analiză în această cale de atac întrucât

criticile vizează aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate. Or, din actele

aflate la dosarul de fond, reanalizate în apel, rezultă că a fost prezentat

bilanțul de mediu „nivel zero” pentru procesul de privatizare atestat de

autoritatea de mediu iar prin nota de constatare a D.G.F.P.C.F.S. Mehedinți întocmită

în urma controlului privind respectarea obligațiilor din contractul de

privatizare nr. 227/1998, se confirmă realizarea clauzei 7.7 din contract,

astfel că buna credință în realizarea valorică a investițiilor nu poate fi pusă

la îndoială.

Mai trebuie reținut că pe lângă

achizițiile de agregate frigorifice performante, comisia de cenzori a atestat că

în contul acelorași investiții au fost depuse sume de bani care se regăsesc în

balanța analitică a societății pe anii 2000, 2001 și 2004. Așadar, față de

autorizația de mediu și comunicarea A.P.M. care confirmă și împrejurarea că

activitățile pe care le desfășoară societatea nu se autorizează din punct de

vedere al protecției mediului și de sumele depuse în numerar pentru

reabilitarea societății, soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice.

Așa fiind, potrivit art. 312 C.

proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 269 din 3

octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 iunie 2006.