ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2297/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1357/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 46/97/2004 a fost respinsă ca nefondată acțiunea introdusă de reclamanta A.V.A.S. București împotriva pârâților T.T. și SC G.I. SRL. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. AR05 din 14 martie 2000 Fondul Proprietății de Stat a vândut pârâtului T.T. pachetul de acțiuni al SC S. SA Petroșani reprezentând 100% din valoarea capitalului social. După această dată societatea și-a schimbat forma juridică din societate pe acțiuni în societate cu răspundere limitată.

Potrivit clauzei nr. 8.9.7 din contract, cumpărătorul s-a obligat să efectueze în societate pe o perioadă de 2 ani, începând cu data de 14 martie 2000, o investiție pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul de conformare, echivalentul în lei a sumei de 99.513,87 dolari SUA, estimată de societatea comercială conform anexei nr. 3. Din această anexă rezultă că investițiile la care s-a obligat pârâtul constau în înlocuirea centralelor termice cu combustibil solid și centrala termică pe gaz, pentru obiectivele Cămin 14/1 Dâlja sediu administrativ al SC S. SA, Cămin 10 Lupeni spălătorie și cantina Petroșani și Cabana Rusu, precum și realizarea unei stații de epurare a apelor uzate menajere la Cabana Rusu.

Cu acordul scris și transmis sub nr. 703-56 din 12 decembrie 2000 de către F.P.S. București, pârâtul T.T. în calitate de asociat unic al SC S. SA Petroșani a vândut către SC G.I. SRL Aninoasa un număr de 13 active sub sarcina îndeplinirii de către cumpărător a obligațiilor de investiții de mediu pentru Cămin 14/1 Dâlja în sumă de 240 mil. lei (13.726,05 dolari SUA) Cămin 10 Lupeni – 200 milioane lei (11.438,38 dolari SUA) Cămin G 12 Vulcan Spălătorie Vulcan și microcantină Vulcan /380 mil. lei (18.301,40 dolari SUA). În temeiul acestui contract cumpărătoarea SC G.I. SRL Aninoasa și-a achitat aceste obligații de mediu după cum urmează: La sediul societății din Petroșani, județul Hunedoara a pus în funcțiune o centrală termică performantă, la punctul de lucru Cabana Rusu situat în Masivul Parâng, s-au montat o centrală termică pe combustibil lichid (GPL) și boilere de încălzire a apei menajere și s-a realizat o fosă septică pentru decantarea apelor uzate C.F.

125 chiar pentru imobilul Spălătorie + Cantina Vulcan. În ceea ce privește termenul limită de efectuare a investițiilor, respectiv 14 martie 2002 acesta a fost respectat, astfel cum rezultă și din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză. Din probele depuse la dosar de părți rezultă că destinația Căminului 14/1 Dâlja a fost schimbată în depozit de materiale de construcții iar îndeplinirea măsurii de retehnologizare a centralei termice nu mai era aspect cunoscut de reclamanta A.P.A.P.S. București din 7 mai 2002 ca urmare a adresei nr. 5863 emisă de Ministerul Apelor și Protecției Mediului – Inspectoratul de Protecție a Mediului Deva spre știința celor menționați. Pe de altă parte, au fost depuse documentele tehnice privind efectuarea lucrării de înlocuire centrală termică pe gaz la Cămin 10 Lupeni, a cărei valoare totală este de 29.296,30 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.V.A.S. București solicitând schimbarea în tot a acesteia și pe cale de consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată. În dezvoltarea motivelor de apel reclamanta a susținut că hotărârea este nelegală întrucât instanța de fond a constatat îndeplinirea obligațiilor de investiții ale pârâților, deși aceștia nu au respectat toate obligațiile contractuale și legale care le reveneau și nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere referitoare la obligarea pârâților la plata penalităților datorate pentru nerealizarea la scadență a obligațiilor de mediu. Apelanta a mai susținut că în vederea justificării modului de îndeplinire a obligației investiționale asumate, cumpărătorul trebuia să furnizeze un certificat emis de cenzorii societății sau de o firmă specializată de audit care să cuprindă în mod obligatoriu specificațiile art. 27 alin. (1) lit. c) din O.G.

nr. 25 din 30 ianuarie 2002. Apelanta a arătat că instanța de fond a reținut eronat, în urma unei examinări superficiale a documentelor de la dosarul cauzei care pârâții trebuiau să realizeze obligațiile de mediu pentru fiecare obiectiv în parte. A mai invocat faptul că din expertiza contabilă rezultă că pârâții nu au realizat la termenele scadente obligațiile asumate, fapt recunoscut de aceștia, iar din art. 8.9.8 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni AR 5 din 12 martie 2006 reiese că penalitatea are caracter moratoriu, și nu compensatoriu, pârâții recunoscând că datorează penalitățile cuantificate, prin convocarea de conciliere și angajându-se să le achite. În drept s-a invocat art. 282 - 298 C. proc.

civ. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială prin decizia comercială nr. 32/A pronunțată la data de 21 martie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantei A.V.A.S. București și a obligat-o la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului T.T. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut în esență că SC S. SA și-a transformat forma juridică din societate pe acțiuni în societate cu răspundere limitată și nu a mai avut numiți cenzori, că dispozițiile art. 12 din O.G. nr. 25/2002 nu se aplică contractului de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat de părți în anul 2000 și că investițiile de mediu asumate prin contract au fost realizate. Cu petiția înregistrată la data de 16 mai 2008, în termen legal, reclamanta A.V.A.S.

București a declarat recurs împotriva deciziei, criticând-o pentru nelegalitate. Prin criticile formulate recurenta a arătat că este incident pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. deoarece instanța de apel în mod eronat a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 25/2002, astfel au fost încălcate dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 25/2002 modificată și completată prin hotărârile pronunțate în cauză, greșit s-a constatat îndeplinirea obligațiilor de investiții ale pârâților, deși aceștia nu au respectat toate obligațiile contractuale și legale care le reveneau. Recurenta a menționat că în vederea justificării modului de îndeplinire a obligației investiționale asumate, cumpărătorul trebuia să furnizeze un certificat emis de cenzorii societății sau de o formă specializată de audit, certificat care să cuprindă în mod obligatoriu specificațiile art. 27 alin. (1) lit. c) din O.G.

nr. 25/2002. De asemeni recurenta a mai arătat că intimații-pârâți nu au prezentat o confirmare eliberată de Autoritatea de mediu din care să rezulte îndeplinirea obligațiilor de mediu asumate prin contract. Cu privire la modul de realizare a investițiilor de mediu la diverse active recurenta a arătat că o parte din investiții nu au fost realizate, alte investiții au fost îndeplinite cu mult după expirarea termenelor scadente sau în alte condiții decât cele stabilite prin contract. Recurenta pentru motivele invocate a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admitere apelului, schimbarea sentinței și pe cale de consecință admiterea acțiunii formulate. Recursul declarat de reclamantă nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente.

Analizând primul motiv de recurs invocat, Înalta Curte constată că în mod legal instanța de apel a reținut că nu sunt aplicabile contractului de vânzare-cumpărare acțiuni AR 5 din 12 martie 2006 încheiat de părți, dispozițiile O.G. nr. 25/2002 întrucât legea civilă nu retroactivează. Astfel critica referitoare la lipsa certificatului comisiei de cenzori ai societății privind confirmarea investițiilor de mediu realizate, nu poate fi primită având în vedere că intimata nu mai era societate pe acțiuni din 2000 iar societățile cu răspundere limitată nu au obligația de a numi cenzori. Analizând decizia recurentă prin prisma dispozițiilor pct. 9 art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că decizia este legală nu este aplicabil temeiul de drept invocat de către recurentă, instanța corect a reținut că obligațiile de mediu asumate prin contract au fost îndeplinite.

Cu privire la celelalte critici, din analiza acestora, instanța apreciază că sunt de fapt critici de netemeinicie a hotărârii, întrucât privesc o reapreciere și chiar o reinterpretare a probelor ceea ce excede analizei hotărârii, față de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În concluzie, hotărârea atacată fiind legală, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 32/A din 21 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 7 octombrie 2009.