ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2297/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1357/CA/2007

pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 46/97/2004 a fost respinsă ca

nefondată acțiunea introdusă de reclamanta A.V.A.S. București împotriva

pârâților T.T. și SC G.I. SRL.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni

nr. AR05 din 14 martie 2000 Fondul Proprietății de Stat a vândut pârâtului T.T.

pachetul de acțiuni al SC S. SA Petroșani reprezentând 100% din valoarea

capitalului social. După această dată societatea și-a schimbat forma juridică

din societate pe acțiuni în societate cu răspundere limitată.

Potrivit clauzei nr. 8.9.7 din

contract, cumpărătorul s-a obligat să efectueze în societate pe o perioadă de 2

ani, începând cu data de 14 martie 2000, o investiție pentru realizarea

măsurilor cuprinse în programul de conformare, echivalentul în lei a sumei de

99.513,87 dolari SUA, estimată de societatea comercială conform anexei nr. 3.

Din această anexă rezultă că investițiile la care s-a obligat pârâtul constau

în înlocuirea centralelor termice cu combustibil solid și centrala termică pe

gaz, pentru obiectivele Cămin 14/1 Dâlja sediu administrativ al SC S. SA, Cămin

10 Lupeni spălătorie și cantina Petroșani și Cabana Rusu, precum și realizarea

unei stații de epurare a apelor uzate menajere la Cabana Rusu.

Cu acordul scris și transmis sub nr.

703-56 din 12 decembrie 2000 de către F.P.S. București, pârâtul T.T. în

calitate de asociat unic al SC S. SA Petroșani a vândut către SC G.I. SRL

Aninoasa un număr de 13 active sub sarcina îndeplinirii de către cumpărător a

obligațiilor de investiții de mediu pentru Cămin 14/1 Dâlja în sumă de 240 mil.

lei (13.726,05 dolari SUA) Cămin 10 Lupeni – 200 milioane lei (11.438,38 dolari

SUA) Cămin G 12 Vulcan Spălătorie Vulcan și microcantină Vulcan /380 mil. lei

(18.301,40 dolari SUA).

În temeiul acestui contract

cumpărătoarea SC G.I. SRL Aninoasa și-a achitat aceste obligații de mediu după

cum urmează:

La sediul societății din Petroșani, județul

Hunedoara a pus în funcțiune o centrală termică performantă, la punctul de

lucru Cabana Rusu situat în Masivul Parâng, s-au montat o centrală termică pe

combustibil lichid (GPL) și boilere de încălzire a apei menajere și s-a

realizat o fosă septică pentru decantarea apelor uzate C.F. 125 chiar pentru

imobilul Spălătorie + Cantina Vulcan.

În ceea ce privește termenul limită

de efectuare a investițiilor, respectiv 14 martie 2002 acesta a fost respectat,

astfel cum rezultă și din concluziile raportului de expertiză contabilă

efectuată în cauză.

Din probele depuse la dosar de părți

rezultă că destinația Căminului 14/1 Dâlja a fost schimbată în depozit de

materiale de construcții iar îndeplinirea măsurii de retehnologizare a

centralei termice nu mai era aspect cunoscut de reclamanta A.P.A.P.S. București

din 7 mai 2002 ca urmare a adresei nr. 5863 emisă de Ministerul Apelor și

Protecției Mediului – Inspectoratul de Protecție a Mediului Deva spre știința

celor menționați.

Pe de altă parte, au fost depuse

documentele tehnice privind efectuarea lucrării de înlocuire centrală termică

pe gaz la Cămin 10 Lupeni, a cărei valoare totală este de 29.296,30 lei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta A.V.A.S. București solicitând schimbarea în tot a

acesteia și pe cale de consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost

formulată și precizată.

În dezvoltarea motivelor de apel

reclamanta a susținut că hotărârea este nelegală întrucât instanța de fond a

constatat îndeplinirea obligațiilor de investiții ale pârâților, deși aceștia

nu au respectat toate obligațiile contractuale și legale care le reveneau și nu

s-a pronunțat asupra capetelor de cerere referitoare la obligarea pârâților la

plata penalităților datorate pentru nerealizarea la scadență a obligațiilor de

mediu.

Apelanta a mai susținut că în

vederea justificării modului de îndeplinire a obligației investiționale

asumate, cumpărătorul trebuia să furnizeze un certificat emis de cenzorii

societății sau de o firmă specializată de audit care să cuprindă în mod

obligatoriu specificațiile art. 27 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 25 din 30

ianuarie 2002.

Apelanta a arătat că instanța de

fond a reținut eronat, în urma unei examinări superficiale a documentelor de la

dosarul cauzei care pârâții trebuiau să realizeze obligațiile de mediu pentru

fiecare obiectiv în parte.

A mai invocat faptul că din

expertiza contabilă rezultă că pârâții nu au realizat la termenele scadente

obligațiile asumate, fapt recunoscut de aceștia, iar din art. 8.9.8 din

contractul de vânzare-cumpărare acțiuni AR 5 din 12 martie 2006 reiese că

penalitatea are caracter moratoriu, și nu compensatoriu, pârâții recunoscând că

datorează penalitățile cuantificate, prin convocarea de conciliere și

angajându-se să le achite.

În drept s-a invocat art. 282 - 298 C.

proc. civ.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială

prin decizia comercială nr. 32/A pronunțată la data de 21 martie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantei A.V.A.S. București și a obligat-o la 1000 lei

cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului T.T.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut în esență că SC S. SA și-a transformat forma juridică din

societate pe acțiuni în societate cu răspundere limitată și nu a mai avut numiți

cenzori, că dispozițiile art. 12 din O.G. nr. 25/2002 nu se aplică contractului

de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat de părți în anul 2000 și că investițiile

de mediu asumate prin contract au fost realizate.

Cu petiția înregistrată la data de

16 mai 2008, în termen legal, reclamanta A.V.A.S. București a declarat recurs

împotriva deciziei, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin criticile formulate recurenta a

arătat că este incident pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. deoarece instanța de

apel în mod eronat a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile O.G.

nr. 25/2002, astfel au fost încălcate dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 25/2002

modificată și completată prin hotărârile pronunțate în cauză, greșit s-a

constatat îndeplinirea obligațiilor de investiții ale pârâților, deși aceștia

nu au respectat toate obligațiile contractuale și legale care le reveneau.

Recurenta a menționat că în vederea

justificării modului de îndeplinire a obligației investiționale asumate,

cumpărătorul trebuia să furnizeze un certificat emis de cenzorii societății sau

de o formă specializată de audit, certificat care să cuprindă în mod

obligatoriu specificațiile art. 27 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 25/2002.

De asemeni recurenta a mai arătat că

intimații-pârâți nu au prezentat o confirmare eliberată de Autoritatea de mediu

din care să rezulte îndeplinirea obligațiilor de mediu asumate prin contract.

Cu privire la modul de realizare a

investițiilor de mediu la diverse active recurenta a arătat că o parte din

investiții nu au fost realizate, alte investiții au fost îndeplinite cu mult

după expirarea termenelor scadente sau în alte condiții decât cele stabilite

prin contract.

Recurenta pentru motivele invocate a

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admitere

apelului, schimbarea sentinței și pe cale de consecință admiterea acțiunii

formulate.

Recursul declarat de reclamantă nu

este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente.

Analizând primul motiv de recurs

invocat, Înalta Curte constată că în mod legal instanța de apel a reținut că nu

sunt aplicabile contractului de vânzare-cumpărare acțiuni AR 5 din 12 martie

2006 încheiat de părți, dispozițiile O.G. nr. 25/2002 întrucât legea civilă nu

retroactivează.

Astfel critica referitoare la lipsa

certificatului comisiei de cenzori ai societății privind confirmarea investițiilor

de mediu realizate, nu poate fi primită având în vedere că intimata nu mai era

societate pe acțiuni din 2000 iar societățile cu răspundere limitată nu au

obligația de a numi cenzori.

Analizând decizia recurentă prin

prisma dispozițiilor pct. 9 art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că

decizia este legală nu este aplicabil temeiul de drept invocat de către

recurentă, instanța corect a reținut că obligațiile de mediu asumate prin

contract au fost îndeplinite.

Cu privire la celelalte critici, din

analiza acestora, instanța apreciază că sunt de fapt critici de netemeinicie a

hotărârii, întrucât privesc o reapreciere și chiar o reinterpretare a probelor

ceea ce excede analizei hotărârii, față de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În concluzie, hotărârea atacată

fiind legală, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 32/A din 21

martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 7

octombrie 2009.