ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2434/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3143 din 17 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara a fost admisă acțiunea reclamantei A.V.A.S. București și a fost obligată pârâta SC G.I. SA Petroșani să asigure plata de către SC R.I. SA a sumei de 2.973,10 lei reprezentând dividende aferente anului 1995 sub sancțiunea plății de 100 lei/zi de întârziere în executarea obligației. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că: Prin contractul nr. AR 35/2000 cu care antecesoarea reclamantei F.P.S. a vândut pârâtei SC G.I. SA Petroșani acțiuni reprezentând 69,821 % din capitalul social al SC R.I. SA, art. 8.7 pct. c, cumpărătorul s-a obligat să asigure în calitatea sa de acționar majoritar al SC R.I.

SA plata datoriilor acestei societăți către F.P.S., antecesoarea reclamantei (A.P.A.P.S.) A.V.A.S. București. Pentru plata cu întârziere a dividendelor pe anul 1995 de către F.P.S., reclamanta a calculat suma de 2.973,1073 lei reprezentând daune interese moratorii conform situației de calcul depusă la dosarul inițial. Fiind vorba de o obligație de a face, instanța supremă a stabilit că acțiunea reclamantei nu este prescrisă. Având în vedere dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., se constată că această problemă de drept a fost dezlegată de către Înalta Curte de Casație și Justiție și a devenit obligatorie pentru judecătorii fondului. Potrivit art. 969 și art. 970 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, trebuie executate cu bună credință și obligă la toate urmările, de echitate, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa.

Pe de altă parte, în baza art. 1073 C. civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare. Având în vedere că nu a fost contestat calculul sumei solicitate de reclamantă și că pârâta SC G.I. SA Petroșani s-a obligat la art. 8.7 lit. c). din contractul nr. AR 35/2000 să asigure achitarea de către SC R.I. SA antecesoarei reclamantei A.V.A.S. București (F.P.S.) plata datoriilor acesteia, s-a admis primul capăt de cerere din acțiune așa cum a fost formulat. Pentru a asigura îndeplinirea obligației asumate de către pârâta SC G.I. SA Petroșani, aceasta a fost obligată să achite pârâtei și suma de 100 lei/zi de întârziere în executarea obligației de a determina pe pârâta SC R.I.

SA Aninoasa la plata sumei de 2.973,1073 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC G.I. SA Petroșani care a solicitat casarea sentinței atacate și în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei. În motivarea apelului s-a arătat că pârâta nu are calitate procesuală pasivă întrucât, în urma divizării a transmis obligația asumată prin contractul de privatizare către societatea nou creată. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 73 din 19 octombrie 2007, a admis apelul pârâtei și a respins acțiunea reclamantei reținând că obligația pârâtei de a face, constând în asigurarea plății dividendelor către reclamantă de către pârâta SC R. SA, a devenit imposibil de executat întrucât această din urmă pârâtă este supusă procedurii generale simplificate de insolvență.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta A.V.A.S. care solicită admiterea recursului său și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerea sentinței instanței de fond. În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 969 C. civ., întrucât exonerarea pârâtei de executarea obligațiilor contractuale era posibilă doar în condițiile prevăzute de părți. Chiar dacă a intervenit o cauză care a determinat imposibilitatea executării obligației intimata pârâtă ar fi trebuit să o anunțe pe reclamantă în 5 zile și să-i transmită actele doveditoare în 15 zile și pentru că nu a procedat astfel trebuie să suporte toate daunele provocate celeilalte părți prin lipsa de notificare.

Recurenta susține și încălcarea prevederilor art. 973 C. civ., întrucât societatea privatizată este un terț față de contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni iar situația unui terț față de contract nu poate conduce la stingerea obligațiilor asumate în acest contract. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Instanța de apel a pronunțat decizia atacată cu recurs cu aplicarea corectă a legii și fără încălcarea prevederilor art. 969 și art. 973 C. civ., cum pretinde recurenta. Instanța de apel a reținut în mod corect că pârâta SC R. SA este supusă procedurii simplificate de insolvență ceea ce presupune lichidarea patrimoniului acesteia și plata creanțelor conform planului de distribuție, toate plățile fiind efectuate de lichidatorul desemnat de judecătorul sindic, cu respectarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 121 – art. 130 din Legea nr. 85/2006.

În această situație, ce reprezintă un caz de forță majoră, efectuarea plăților de societatea pârâtă aflată în faliment, nu mai poate fi determinată de către pârâta SC G.I. SA. așa cum s-a angajat prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni. Ca atare nu s-ar pune problema aplicării greșite nici a art. 969 și nici a art. 973 C. civ., forța majoră fiind o cauză de exonerare de răspundere care operează în puterea legii și împiedică pe creditor să pretindă executarea obligației ori daune interese de la debitor. Pe de altă parte reclamanta – recurentă nu a făcut nicio dovadă cu privire la daunele pe care le-ar fi suferit prin lipsa de notificare a forței majore de către pârâtă, și care nu se identifică în niciun caz cu pretențiile reclamantei din prezenta acțiune, care ar fi provocat incidența prevederilor clauzei 11.4 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni.

Neîndeplinirea culpabilă a obligației de anunțare a intervenirii forței majore nu înlătură efectele exoneratoare ale acesteia ci, în condițiile clauzei menționate, ar putea atrage suportarea de către partea în culpă a daunelor provocate celeilalte părți prin lipsa de notificare, conform clauzei menționate. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 73/A/2007 din 19 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2008.