ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5099/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1435 din 4

decembrie 2002, pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei, a fost scoasă de pe

rol cauza civilă privind pe reclamanții A.T. și A.E., domiciliați în București,

împotriva pârâtei SC R.S.I. SRL Moiad și trimisă cauza spre soluționare la Judecătoria

Marghita, avându-se în vedere încheierea din 13 noiembrie 2002, pronunțată de

Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin care s-a dispus strămutarea

cauzei.

Judecătoria Marghita prin sentința

civilă nr. 90 din 12 februarie 2003 a admis excepția de necompetență materială

a judecătoriei și a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea

Tribunalului Bihor-Oradea, cu motivarea că litigiul este de natură comercială

și potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 C. proc. civ., competența de judecată a

litigiilor comerciale în primă instanță revine tribunalelor.

Prin sentința comercială nr. 555/ COM

din 24 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Bihor-Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții

A.T. și A.E., împotriva pârâtei SC R.S.I. SRL Moiad, județul Sălaj și a fost

dispusă evacuarea pârâtei din imobilul înscris în C.F., teren în suprafață de

40.433 mp. cu cinci grajduri, anexe, trei copertine, magazie atelier, bloc

birouri, ocupate parțial de către pârâtă. A mai fost obligată pârâta la

54.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților. De

asemenea a fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de SC R.S.I. SRL și

anulată ca netimbrată acțiunea reconvențională formulată de A.T. și A.E.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la data de 4 aprilie 2001 între A.T., în calitatea de

comodant și SC R.S.I. SRL în calitatea de comodatară s-a încheiat un contract

de comodat, prin care comodantul i-a împrumutat cu titlu gratuit comodatarei,

folosința unor părți din F. Moiad, pe o perioadă de un an. Contractul s-a

încheiat în condițiile art. 1560-1561 C. civ., pentru a servi ca sediu al

societății și ca spațiu pentru desfășurarea activității societății, având în

vedere calitatea de procurator de fonduri a lui D.N.A. la cumpărarea fermei.

La expirarea contractului A.T. i-a

notificat pârâtei că nu înțelege să mai prelungească contractul, că până la

data de 1 noiembrie 2001 solicită eliberarea spațiilor ocupate, cu precizarea

că nu au fost respectate condițiile contractului de comodat, constând în

ocuparea mai multor suprafețe de teren decât cele convenite și fiind efectuate

lucrări prin care s-au adus modificări structurii și aspectului inițial al

construcțiilor.

Expertiza efectuată în cauză a

stabilit că pârâta a efectuat lucrări în valoare de 1.088.638.765 lei, iar prin

contraexpertiză s-a menționat că au fost efectuate investiții în valoare totală

de 1.133.386.515 lei, din care investiții reale în sumă de 1.048.190.515 lei și

lucrări de întreținere în valoare de 85.196.000 lei.

Privitor la acțiunea reconvențională

a pârâtei, au fost avute în vedere dispozițiile art. 1547 C. civ., în sensul că

comodantul este obligat să restituie cheltuielile făcute de comodatar în

vederea conservării lucrului, dacă cheltuielile cu caracter extraordinar,

necesar și foarte urgent, condiții pe care reclamanta reconvențională nu a

făcut dovada îndeplinirii lor.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 166/ C din 7

decembrie 2004. A admis ca fondat apelul declarat de apelanta pârâtă-reclamantă

reconvențională SC R.S.I. SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 555/ COM din 24

februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Bihor Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, pe care a modificat-o în sensul că a luat act de

renunțarea la acțiunea principală având ca obiect evacuarea, formulată de

reclamanții A.T. și A.E. A fost admisă în parte acțiunea reconvențională

formulată de SC R.S.I. SRL împotriva pârâților - reconvenționali A.T. și A.E.

și în consecință a constatat că reclamanta reconvențională SC R.S.I. SRL are o

creanță față de pârâții reconvenționali în sumă de 1.133.386.515 lei,

reprezentând contravaloare investiții efectuate la imobilele în litigiu. De

asemenea a mai fost respins capătul de cerere privind stabilirea unui drept de

retenție, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a decide astfel, s-a apreciat

că după data de 24 februarie 2004 când a fost pronunțată hotărârea instanței de

fond, prin declarația autentificată la 20 mai 2004 de notarul public M.A.,

reclamanții pârâți reconvenționali au declarat că renunță la judecata din

dosarul nr. 2368/2002 al Tribunalului Bihor-Oradea, precum și la calea de atac împotriva

sentinței pronunțată în acest dosar.

Cu privire la acțiunea

reconvențională s-a reținut că intimatul pârât reconvențional A.T. a fost până

la data de 4 aprilie 2001 asociat și administrator în cadrul apelantei SC R.S.I.

SRL, a avut cunoștință de obiectul de activitate și nevoile societății în

folosirea spațiului, iar notificarea sa vizând interzicerea efectuării oricăror

lucrări de construcție, modificare sau amenajare a spațiilor va fi apreciată ca

fiind făcută cu rea credință. Susținerile apelantei potrivit cărora

investițiile s-au efectuat chiar în perioada când administrator al societății a

fost intimatul, au fost reținute ca dovedite, în baza art. 225 C. proc. civ.,

deoarece deși legal citat la interogatoriu, intimatul nu s-a prezentat, nemotivându-și

această lipsă.

Potrivit concluziilor raportului de

expertiză, societatea apelantă a făcut investiții la imobilul proprietatea

intimaților pârâți reconvenționali în sumă de 1.133.386.515 lei, în speță nu

sunt incidente prevederile art. 1574 C. civ., așa cum greșit a reținut instanța

de fond, deoarece ne aflăm în fața unui raport juridic licit, ce constă în

acțiunea ori evenimentul ce a dus la mărirea unui patrimoniu pe seama altui

patrimoniu, fără ca pentru aceasta să existe un temei legitim, respectiv îmbogățirea

fără just temei. Cum însă la acțiunea principală vizând evacuarea din spațiul

ce face obiectul litigiului s-a renunțat, se consideră că cererea privind

stabilirea unui drept de retenție nu se justifică, dar cererea apelantei

privind cererea de stabilire a unui drept de creanță se justifică, așa cum a

fost ea precizată în ședința din 9 noiembrie 2004.

Împotriva deciziei nr. 166/ C din 7

decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscală, au promovat recurs reclamanții A.T. și A.E.,

care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând excepția inadmisibilității cererii pârâtei SC R.S.I. SRL,

privind constatarea unui drept de retenție asupra spațiului în litigiu și

aspectul că instanța de apel s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut nici

în cererea reconvențională și nici în motivele de apel constatând creanța în

sumă de 13.386.515 lei, cu titlu de contravaloare investiții. De asemenea

greșit s-a apreciat că investițiile făcute au fost dovedite, greșit s-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 225 C. proc. civ. și toate cheltuielile efectuate

de pârâtă, în cadrul contractului de comodat intră sub incidența art. 1574 C.

civ., fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304

pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ.

Intimata pârâtă SC R.S.I. SRL Moiad

a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut

respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, le

găsește întemeiate, recursul declarat de reclamanții A.T. și A.E., urmând a fi

admis pentru considerentele care vor fi expuse.

Este de necontestat că la data de 4

aprilie 2001, la B.N.P. C.S.P. a fost autentificat contractul de comodat,

încheiat între A.T. în calitate de comodant și SC R.S.I. SRL Moiad în calitatea

de comodatară, pe o perioadă de un an, având ca obiect folosința unor părți din

F. Moiad, județul Sălaj, pentru a servi ca sediu al societății și ca spațiu

pentru desfășurarea activității societății.

De esența contractului de comodat

este caracterul său esențialmente gratuit și unilateral, deoarece, din momentul

încheierii, naște obligații numai pentru comodatar, astfel că, după folosința

temporară, lucrul trebuie restituit în natură, în individualitatea sa. În

temeiul contractului, comodatarul dobândește numai dreptul de folosință,

devenind un simplu detentor precar, cu obligația de a se îngriji de conservarea

lucrului împrumutat ca un bun proprietar și chiar mai bine decât lucrurile

sale, pe care este obligat să le sacrifice la nevoie, în vederea conservării

lucrului împrumutat, întrucât contractul este încheiat în folosul său. Conform art.

1564 C. civ., comodatarul este obligat să întrebuințeze lucrul numai la

destinația determinată prin natura lui sau prin acordul părților, sub sancțiunea

de a plăti daune interese.

De asemenea comodatarul suportă

cheltuielile necesare folosinței lucrului, neavând dreptul de a cere

restituirea acestor cheltuieli, iar principala sa obligație este de a restitui

la scadență lucrul împrumutat în natura sa specifică, conform cu principiul

executării în natură a obligațiilor de a face.

Din verificarea întregii

documentații existente la dosar, în mod evident nu ne aflăm în situația

reglementată de art. 1574 C. civ., conform cu care comodantul este obligat să

restituie cheltuielile făcute de comodatar în vederea conservării lucrului,

cheltuieli cu caracter extraordinar, necesar și foarte urgent.

Deși rapoartele de expertiză tehnică

efectuate în faza procesuală a fondului, au evidențiat valoarea lucrărilor de

investiții ale construcțiilor agrozootehnice, totuși rezultă că la momentul

predării obiectivului descris în comodat nu s-a consemnat starea tehnică a

obiectivelor predate și nu au fost stipulate expres suprafețele date în

exploatare.

Pârâta reclamantă SC R.S.I. SRL la

termenul din 4 septembrie 2002, la Judecătoria Simleu Silvaniei, a depus o

cerere intitulată „întâmpinare și cerere reconvențională”, fără motivare în

drept, prin care succint motivat a solicitat respingerea acțiunii de evacuare

formulată de reclamant și constatarea unui drept de retenție în valoare de

1.200.000.000 lei asupra imobilului din care se cere evacuarea (dosar nr. 1002/2002

Judecătoria Simleul Silvaniei). Stabilirea unui cuantum al creanței și

existența ei nu au fost puse în discuția părților decât în ședința publică din

9 decembrie 2004, în faza procesuală a soluționării apelului, când

reprezentantul apelantei a precizat că, la data când au formulat acțiunea

reconvențională pentru evocarea dreptului de retenție asupra imobilului,

cererea viza și stabilirea unei creanțe împotriva intimaților.

Interpretarea dispozițiilor art. 225

C. proc. civ., care prevăd că dacă partea, fără motive temeinice, refuză să

răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste

împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în

folosul părții potrivnice nu își au o efectivă aplicare în speță, deoarece

textul astfel reprodus instituie o facultate pentru instanță și nu o

obligativitate, iar pe de altă parte există un ansamblu probator suficient

administrat care să contribuie la o corectă stabilire a situației de fapt și de

drept.

În acest context urmează a admite

recursul declarat de reclamanții A.T. și A.E., împotriva deciziei nr. 166/ C

din 7 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, pe care în temeiul art. 304 pct. 9,

raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. o modifică în parte, în sensul că

respinge apelul pârâtei SC R.S.I. SRL Moiad, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții A.T. și A.E., împotriva deciziei nr. 166/ C din 7 decembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, modifică în parte decizia recurată, în sensul că respinge apelul

pârâtei SC R.S.I. SRL Moiad, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2005.