ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5099/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 1435 din 4 decembrie 2002, pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei, a fost scoasă de pe rol cauza civilă privind pe reclamanții A.T. și A.E., domiciliați în București, împotriva pârâtei SC R.S.I. SRL Moiad și trimisă cauza spre soluționare la Judecătoria Marghita, avându-se în vedere încheierea din 13 noiembrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin care s-a dispus strămutarea cauzei. Judecătoria Marghita prin sentința civilă nr. 90 din 12 februarie 2003 a admis excepția de necompetență materială a judecătoriei și a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor-Oradea, cu motivarea că litigiul este de natură comercială și potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 C. proc.

civ., competența de judecată a litigiilor comerciale în primă instanță revine tribunalelor. Prin sentința comercială nr. 555/ COM din 24 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Bihor-Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții A.T. și A.E., împotriva pârâtei SC R.S.I. SRL Moiad, județul Sălaj și a fost dispusă evacuarea pârâtei din imobilul înscris în C.F., teren în suprafață de 40.433 mp. cu cinci grajduri, anexe, trei copertine, magazie atelier, bloc birouri, ocupate parțial de către pârâtă. A mai fost obligată pârâta la 54.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților. De asemenea a fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de SC R.S.I.

SRL și anulată ca netimbrată acțiunea reconvențională formulată de A.T. și A.E. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 4 aprilie 2001 între A.T., în calitatea de comodant și SC R.S.I. SRL în calitatea de comodatară s-a încheiat un contract de comodat, prin care comodantul i-a împrumutat cu titlu gratuit comodatarei, folosința unor părți din F. Moiad, pe o perioadă de un an. Contractul s-a încheiat în condițiile art. 1560-1561 C. civ., pentru a servi ca sediu al societății și ca spațiu pentru desfășurarea activității societății, având în vedere calitatea de procurator de fonduri a lui D.N.A. la cumpărarea fermei. La expirarea contractului A.T.

i-a notificat pârâtei că nu înțelege să mai prelungească contractul, că până la data de 1 noiembrie 2001 solicită eliberarea spațiilor ocupate, cu precizarea că nu au fost respectate condițiile contractului de comodat, constând în ocuparea mai multor suprafețe de teren decât cele convenite și fiind efectuate lucrări prin care s-au adus modificări structurii și aspectului inițial al construcțiilor. Expertiza efectuată în cauză a stabilit că pârâta a efectuat lucrări în valoare de 1.088.638.765 lei, iar prin contraexpertiză s-a menționat că au fost efectuate investiții în valoare totală de 1.133.386.515 lei, din care investiții reale în sumă de 1.048.190.515 lei și lucrări de întreținere în valoare de 85.196.000 lei.

Privitor la acțiunea reconvențională a pârâtei, au fost avute în vedere dispozițiile art. 1547 C. civ., în sensul că comodantul este obligat să restituie cheltuielile făcute de comodatar în vederea conservării lucrului, dacă cheltuielile cu caracter extraordinar, necesar și foarte urgent, condiții pe care reclamanta reconvențională nu a făcut dovada îndeplinirii lor. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 166/ C din 7 decembrie 2004. A admis ca fondat apelul declarat de apelanta pârâtă-reclamantă reconvențională SC R.S.I. SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 555/ COM din 24 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Bihor Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a modificat-o în sensul că a luat act de renunțarea la acțiunea principală având ca obiect evacuarea, formulată de reclamanții A.T.

și A.E. A fost admisă în parte acțiunea reconvențională formulată de SC R.S.I. SRL împotriva pârâților - reconvenționali A.T. și A.E. și în consecință a constatat că reclamanta reconvențională SC R.S.I. SRL are o creanță față de pârâții reconvenționali în sumă de 1.133.386.515 lei, reprezentând contravaloare investiții efectuate la imobilele în litigiu. De asemenea a mai fost respins capătul de cerere privind stabilirea unui drept de retenție, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței. Pentru a decide astfel, s-a apreciat că după data de 24 februarie 2004 când a fost pronunțată hotărârea instanței de fond, prin declarația autentificată la 20 mai 2004 de notarul public M.A., reclamanții pârâți reconvenționali au declarat că renunță la judecata din dosarul nr. 2368/2002 al Tribunalului Bihor-Oradea, precum și la calea de atac împotriva sentinței pronunțată în acest dosar.

Cu privire la acțiunea reconvențională s-a reținut că intimatul pârât reconvențional A.T. a fost până la data de 4 aprilie 2001 asociat și administrator în cadrul apelantei SC R.S.I. SRL, a avut cunoștință de obiectul de activitate și nevoile societății în folosirea spațiului, iar notificarea sa vizând interzicerea efectuării oricăror lucrări de construcție, modificare sau amenajare a spațiilor va fi apreciată ca fiind făcută cu rea credință. Susținerile apelantei potrivit cărora investițiile s-au efectuat chiar în perioada când administrator al societății a fost intimatul, au fost reținute ca dovedite, în baza art. 225 C. proc. civ., deoarece deși legal citat la interogatoriu, intimatul nu s-a prezentat, nemotivându-și această lipsă.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză, societatea apelantă a făcut investiții la imobilul proprietatea intimaților pârâți reconvenționali în sumă de 1.133.386.515 lei, în speță nu sunt incidente prevederile art. 1574 C. civ., așa cum greșit a reținut instanța de fond, deoarece ne aflăm în fața unui raport juridic licit, ce constă în acțiunea ori evenimentul ce a dus la mărirea unui patrimoniu pe seama altui patrimoniu, fără ca pentru aceasta să existe un temei legitim, respectiv îmbogățirea fără just temei.

Cum însă la acțiunea principală vizând evacuarea din spațiul ce face obiectul litigiului s-a renunțat, se consideră că cererea privind stabilirea unui drept de retenție nu se justifică, dar cererea apelantei privind cererea de stabilire a unui drept de creanță se justifică, așa cum a fost ea precizată în ședința din 9 noiembrie 2004. Împotriva deciziei nr. 166/ C din 7 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscală, au promovat recurs reclamanții A.T. și A.E., care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând excepția inadmisibilității cererii pârâtei SC R.S.I. SRL, privind constatarea unui drept de retenție asupra spațiului în litigiu și aspectul că instanța de apel s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut nici în cererea reconvențională și nici în motivele de apel constatând creanța în sumă de 13.386.515 lei, cu titlu de contravaloare investiții.

De asemenea greșit s-a apreciat că investițiile făcute au fost dovedite, greșit s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 225 C. proc. civ. și toate cheltuielile efectuate de pârâtă, în cadrul contractului de comodat intră sub incidența art. 1574 C. civ., fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ. Intimata pârâtă SC R.S.I. SRL Moiad a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, le găsește întemeiate, recursul declarat de reclamanții A.T. și A.E., urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi expuse.

Este de necontestat că la data de 4 aprilie 2001, la B.N.P. C.S.P. a fost autentificat contractul de comodat, încheiat între A.T. în calitate de comodant și SC R.S.I. SRL Moiad în calitatea de comodatară, pe o perioadă de un an, având ca obiect folosința unor părți din F. Moiad, județul Sălaj, pentru a servi ca sediu al societății și ca spațiu pentru desfășurarea activității societății. De esența contractului de comodat este caracterul său esențialmente gratuit și unilateral, deoarece, din momentul încheierii, naște obligații numai pentru comodatar, astfel că, după folosința temporară, lucrul trebuie restituit în natură, în individualitatea sa.

În temeiul contractului, comodatarul dobândește numai dreptul de folosință, devenind un simplu detentor precar, cu obligația de a se îngriji de conservarea lucrului împrumutat ca un bun proprietar și chiar mai bine decât lucrurile sale, pe care este obligat să le sacrifice la nevoie, în vederea conservării lucrului împrumutat, întrucât contractul este încheiat în folosul său. Conform art. 1564 C. civ., comodatarul este obligat să întrebuințeze lucrul numai la destinația determinată prin natura lui sau prin acordul părților, sub sancțiunea de a plăti daune interese. De asemenea comodatarul suportă cheltuielile necesare folosinței lucrului, neavând dreptul de a cere restituirea acestor cheltuieli, iar principala sa obligație este de a restitui la scadență lucrul împrumutat în natura sa specifică, conform cu principiul executării în natură a obligațiilor de a face.

Din verificarea întregii documentații existente la dosar, în mod evident nu ne aflăm în situația reglementată de art. 1574 C. civ., conform cu care comodantul este obligat să restituie cheltuielile făcute de comodatar în vederea conservării lucrului, cheltuieli cu caracter extraordinar, necesar și foarte urgent. Deși rapoartele de expertiză tehnică efectuate în faza procesuală a fondului, au evidențiat valoarea lucrărilor de investiții ale construcțiilor agrozootehnice, totuși rezultă că la momentul predării obiectivului descris în comodat nu s-a consemnat starea tehnică a obiectivelor predate și nu au fost stipulate expres suprafețele date în exploatare. Pârâta reclamantă SC R.S.I.

SRL la termenul din 4 septembrie 2002, la Judecătoria Simleu Silvaniei, a depus o cerere intitulată „întâmpinare și cerere reconvențională”, fără motivare în drept, prin care succint motivat a solicitat respingerea acțiunii de evacuare formulată de reclamant și constatarea unui drept de retenție în valoare de 1.200.000.000 lei asupra imobilului din care se cere evacuarea (dosar nr. 1002/2002 Judecătoria Simleul Silvaniei). Stabilirea unui cuantum al creanței și existența ei nu au fost puse în discuția părților decât în ședința publică din 9 decembrie 2004, în faza procesuală a soluționării apelului, când reprezentantul apelantei a precizat că, la data când au formulat acțiunea reconvențională pentru evocarea dreptului de retenție asupra imobilului, cererea viza și stabilirea unei creanțe împotriva intimaților.

Interpretarea dispozițiilor art. 225 C. proc. civ., care prevăd că dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice nu își au o efectivă aplicare în speță, deoarece textul astfel reprodus instituie o facultate pentru instanță și nu o obligativitate, iar pe de altă parte există un ansamblu probator suficient administrat care să contribuie la o corectă stabilire a situației de fapt și de drept. În acest context urmează a admite recursul declarat de reclamanții A.T. și A.E., împotriva deciziei nr. 166/ C din 7 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pe care în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 pct. 3 C. proc.

civ. o modifică în parte, în sensul că respinge apelul pârâtei SC R.S.I. SRL Moiad, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții A.T. și A.E., împotriva deciziei nr. 166/ C din 7 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, modifică în parte decizia recurată, în sensul că respinge apelul pârâtei SC R.S.I. SRL Moiad, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2005.