ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1589/2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1589/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Oradea, sub nr. 2858/CA/2000 din 30 iunie 2000, reclamanții C.I. și

G.R. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii și Alimentației

și SC V.” SA Săcădat, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se

dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor – Seria MO7 nr. 2406, emis la data de 13 decembrie 1999, de

Ministerul Agriculturii și Alimentației, în favoarea SC V. SA, localitatea

Săcădat, județul Bihor, întrucât o parte din suprafața de 28.296 mp teren

atribuită acestei societăți, aparține reclamanților, cărora le-a fost încălcat

astfel dreptul lor de proprietate.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat următoarele:

- Ministerul Agriculturii și

Alimentației a atestat în favoarea SC V. SA, dreptul de proprietate asupra a

28.296 mp teren din care, în fapt, 5476 mp sunt înscriși în C.F. 831 – Săcădat,

iar 22.820 mp sunt înscriși în C.F. 621 – Săcădat, care a aparținut

antecesorilor reclamanților;

- pe suprafața de 22.820 mp din C.F.

621 se găsesc trei construcții care au fost realizate de antecesorii

reclamanților, anterior anului 1951, când au fost prealuate abuziv de stat și

opt construcții realizate ulterior anului 1951, de către I.A.S. – ferma 5,

actuala SC V. SA;

- pentru cele 3 construcții

realizate de antecesorii lor și pentru terenurile aferente acestora, curte și

grădină, cu suprafața de 7315 mp, reclamanții se află în proces de revendicare,

din anul 1996, la acel moment, cauza aflându-se în apel;

-documentația întocmită de SC V. SA

abundă în inexactități și ilegalități, care au indus în eroare organele

competente, în avizarea documentației; astfel, în procesul-verbal privind

delimitarea incintei, societatea pârâtă nu a menționat că are ca vecin pe C.I.,

adică pe reclamant, deși i-a lucrat acestuia, în arendă, o suprafață de 10 ha

teren. asupra căruia a devenit proprietar în baza Legii nr. 18/1991, suprafață

care se include și în top 2073, după cum rezultă din adeverința nr. 620 din 10

octombrie 1995, eliberată de Primăria Săcădat;

- societatea pârâtă a întocmit prin

SC F.C. SRL Oradea, o schiță de demembrare, fără acordul

reclamanților-moștenitori ai proprietarilor tabulari, trecând ca făcând parte

din C.F. 831, șapte numere top, deși, în realitate, din această carte funciară

fac parte numai două numere, restul fiind înscrise în C.F. 621, proprietatea

antecesorilor reclamanților;

- SC V. SA a tranșat rezolvarea

situației judiciare a terenurilor, prin sentința civilă nr. 2671 din 13 martie

1998 a Judecătoriei Oradea, învestită cu formă executorie, care se referă la

28.296 mp în C.F. 831 deși în incinta societății sunt numai 5476 mp, restul

fiind teren arabi, care nu se include în incintă;

- încă de la înființare, societatea

pârâtă a acționat abuziv, ocupând spațiu de incintă după bunul său plac, făcând

dezmembrări și modificări la Cartea funciară, deși, în realitate, este doar

deținătoarea unor terenuri și construcții preluate în anul 1951, fătă titlu, de

la adevărații proprietari.

Acțiunea reclamanților nu a fost

motivată în drept.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

pârâtul Ministerul Agriculturii și Alimentației a invocat excepția de

necompetență materială și teritorială a curții de apel în soluționarea cauzei,

motivând că din momentul intabulării în Registrul de transcripțiuni,

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor a

devenit un act civil de proprietate opozabil

erga omnes

și a intrat în

circuitul civil cu toate efectele legale.

În ședința publică din 9 octombrie

2000, reprezentantul pârâtei SC V. SA a invocat aceeași excepție pe care a

ridicat-o Ministerul Agriculturii și Alimentației, la care a mai adăugat și

lipsa calității procesuale active a reclamanților.

Reclamanții au solicitat respingerea

ambelor excepții, ca neîntemeiate.

Prin sentința civilă nr. 122/CA/2000

– P din 27 noiembrie 2000, instanța sesizată, Curtea de Apel Oradea s-a

pronunțat atât cu privire la excepțiile ridicate, cât și cu privire la fondul

cauzei, după cum urmează: a respins excepția de necompetență materială și

teritorială; a respins acțiunea reclamanților C.I. și G.R.; a obligat pe

reclamanți să plătească pârâtei SC V. SA Săcădat, suma de 4.000.000 lei,

cheltuieli de judecată.

Referitor la excepția de

necompetență materială a curții de apel în soluționarea cauzei, instanța a

reținut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor, este un act administrativ, emis în baza H.G. nr. 834/1991, iar

pentru modificarea sau desființarea acestuia, nu este prevăzută o procedură

specială, astfel că nu poate fi exceptat de la controlul instanței de

contencios administrativ.

Cu privire la competența

teritorială, instanța a reținut că potrivit art. 6 din Legea nr. 29/1990,

competența soluționării acțiunii formulate în baza art. 1 din această lege,

revine instanței competente material, în a cărei rază teritorială își are

domiciliul reclamantul.

În consecință, instanța a apreciat

că potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 6 din Legea nr. 29/1990,

competența materială și teritorială în soluționarea cauzei ,îi revine acesteia.

În ceea ce privește fondul cauzei și

calitatea procesuală activă a reclamanților, instanța a reținut următoarele:

- prin certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenului, emis la data de 13 decembrie 1999,

Ministerul Agriculturii și Alimentației a atestat dreptul de proprietate

exclusivă a pârâtei SC V. SA Săcădat, asupra terenului în suprafață de 28.296

mp pe baza documentației întocmită conform normativelor legale în materie,

respectiv H.G. nr. 834/1991 și Criteriile nr. 2665/1992, documentație ce

cuprinde și titlul asupra terenului, respectiv sentința civilă nr. 2671/1999 a

Judecătoriei Oradea, precum și planul și schița anexată la titlu;

- în reglementarea art. 4 lit. a)

din Criteriile nr. 2665/1992, sentința nr. 2671/1999 a Judecătoriei Oradea

constituie titlu care atestă că suprafața de 28.296 mp teren înscris în C.F.

831 Săcădat, se află în administrarea reclamantei;

- din planul de situație și schița

de orientare depuse la dosar, rezultă că terenul în litigiu este necesar

desfășurării activității societății pârâte și este repartizat astfel: 5809 mp

suprafață construită; 310 mp suprafață aferentă rețelelor; 18.935 mp suprafață

aferentă căilor de transport; 3242 mp suprafață liberă;

- reclamanții nu au depus la dosar,

titlul de proprietate asupra terenului în litigiu, emis în baza Legii nr.

18/1991, cu modificările ulterioare și nici pe cel asupra construcțiilor, emis

în baza Legii nr. 112/1995;

-sentința civilă nr. 204/2000 a

Judecătoriei Oradea nu este definitivă și irevocabilă și privește imobilul

înscris în C.F. 621 Săcădat, or, terenul din certificatul de atestare

contestat, este înscris în C.F. 831 Săcădat, iar susținerile reclamanților, cum

că numai suprafața de 5476 mp teren din certificat este înscrisă în C.F. 831

Săcădat, restul de 22.820 mp fiind înscrisă în C.F. 621 Săcădat, nu au fost

dovedite cu nici un act, reclamanții opunându-se la efectuarea unei expertize

topografice, apreciată de instanță ca fiind utilă pentru verificarea susținerilor

reclamanților.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Prin motivele de recurs, recurenții

au arătat că:

- instanța de fond nu a ținut seama

de faptul că delimitarea incintei societății pârâte s-a făcut cu încălcarea

prevederilor H.G. nr. 834/1991, fără prezența și acordul vecinilor care, la

nord și vest,sunt chiar recurenții, cărora li s-a restituit, în baza Legii nr.

18/1991, proprietatea antecesorilor lor, de 10 ha care este nr. top 2073 din C.F.

621 Săcădat, după cum reiese din adeverința nr. 620/1995;

- nedepunerea titlului de

proprietate solicitat de instanța de fond a fost determinată de împrejurarea că

nu s-a terminat soluționarea dosarului nr. 6333/R/1999, în care în primă

instanță s-a pronunțat sentința civilă nr. 204/2000 a Judecătoriei Oradea, prin

care a fost admisă acțiunea în revendicare a recurenților, privind trei clădiri

contruite de antecesorii acestora și care, în mod arbitrar, au fost incluse în

patrimoniul societății pârâte;

- au identificat patru acte ce sunt

concordante și un al cincilea care este discordant (o schiță de orientare și

dezmembrare), întrucât 5 numere top în cartea funciară indicată de executantul

schiței, nu se regăsesc în C.F. 621 Săcădat, unde proprietarii tabulari sunt

antecesorii recurenților. În legătură cu acest aspect, recurenții au precizat

că primele 4 documente ce sunt concordante, se regăsesc și în sentința civilă

definitivă nr. 2671/1998, care nu cuprinde și cele 5 numere neconcordante, ce

nu se regăsesc în C.F. 621 Săcădat.

În cursul soluționării cererii de

recurs formulată în cauza de față, recurenții au depus un act nou, respectiv,

sentința nr. 10625 din 15 noiembrie 2001, pronunțată de Judecătoria Oradea,

prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C.I., în

nume propriu și în calitate de moștenitor al reclamantei decedate, G.R.,

împotriva pârâților SC V. SA Săcădar și SC F.C. SRL Oradea și în consecință:

s-a constatat nulitatea parțială a schiței de dezmembrare nr. 1685 din martie

1996, executată de pârâta SC F.C. SRL, pentru beneficiara pârâtă SC V. SA, cu

privire la numerele topografice 2078, 2079/1, 2079/3, 2073, 2074, aparținând

C.F. 621 Săcădat; s-a respins capătul de cerere privind restabilirea situației

anterioare de Carte funciară, cu motivarea că potrivit încheierii nr.

18.860/1999, dreptul de proprietate al pârâtei SC V. SA a fost intabulat pe

baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO7 nr. 2406

din 13 decembrie 1999, eliberat conform schiței de dezmembrare și pe baza

sentinței nr. 2671/1998 a Judecătoriei Oradea.

Instanța de recurs, Curtea Supremă

de Justiție, secția de contencios administrativ, constatând că instanța de fond

nu a avut în vedere, la data pronunțării, și sentința civilă nr. 10625/2001 a

Judecătoriei Oradea, act de natură a influența soluția în cauza de față, a

apreciat că este necesar ca instanța de fond să se pronunțe și în raport cu

acest act nou și, în consecință, a admis recursul declarat de C.I., în nume

propriu și în calitate de moștenitor testamentar al reclamantei G.R., a casat

sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare. aceleiași instanțe.

Procedând la rejudecarea cauzei,

conform îndrumărilor din decizia instanței de recurs, Curtea de Apel Oradea,

prin sentința civilă nr. 558/CA/2002 din 28 octombrie 2002, a admis acțiunea

reclamantului C.I., în nume propriu și continuator al acțiunii introduse de

G.R.; a anulat în parte certificatul de atestare a drepturilor de proprietate

seria MO7 nr. 2406 din 13 decembrie 1999, emis de Ministerul Agriculturii și

Alimentației, cu privire la nr. top 1078, 2079/1, 2079/3, 2073/1 și 2074/1,

toate transcrise din C.F. 621 Săcădat, în urma dezmembrării și înscrise în C.F.

nou înființată, 1510 Săcădat; a obligat-o pe pârâta SC V. Săcădat să plătească

reclamantului 1.500.000 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut următoarele:

- proprietatea avută în vedere la

emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor, constă în imobilele cu nr. top 2078, în suprafață de 2500 mp; nr.

top 2079/1, în suprafață de 4809 mp; nr. top 2079/3, în suprafață de 3237mp;

nr. top 2079/4,,în suprafață de 1003 mp; toate acestea fiind topografice

nedezmembrate și trecute ca fiind înscrise în C.F. 831;

- în favoarea societății pârâte s-a

mai atestat dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr. top nou format

2073/1, în suprafață de 11.442 mp, prin dezmembrarea nr. top 2073; asupra

parcelei 2074/1, în suprafață de 832 mp, prin dezmembrarea nr. top 2074 și

asupra parcelei cu nr. top nou 2080/1, prin demembrarea parcelei 2080;

- din schița care a stat la baza

emiterii actului atacat, rezultă că topograficele dezmembrate sunt înscrise în

C.F. 831;

-din copia cărților funciare rezultă

că numai nr. top 2080 și 2079/4 se află înscrise în C.F. 831, ca fiind

proprietatea statului, restul parcelelor sunt înscrise în C.F. 621 Săcădat și

sunt proprietatea lui G.I. și I.G., căsătorită C. și a lui O.M. căsătorită G.,

antecesoriii reclamanților;

- schița de dezmembrare este

defectuoasă, întrucât nu s-a făcut o cercetare cu privire la stabilirea și

proveniența parcelelor, astfel că toate parcelele au fost considerate

proprietate de stat, când, în realitate, numai două topografice sunt înscrise

în C.F. 831, ca fiind proprietatea statului, așa cum, s-a reținut și prin

sentința civilă nr. 10625 din 15 noiembrie 2001 a Judecătoriei Oradea, rămasă

definitivă și irevocabilă, care a constatat nulitatea parțială a schiței de

dezmembrare, cu privire la topograficele înscrise în C.F. 621 Săcădat;

- actul administrativ atacat,

nemaiavând la bază o lucrare de sprecialitate topografică, se impune anularea

acestuia pentru topograficele înscrise în C.F. 621 Săcădat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta SC V. SA, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea legii.

Prin motivele de recurs formulate în

scris, recurenta a susținut că:

- instanța de fond a admis acțiunea

reclamanților, fără să țină seama de faptul că la data apariției Legii nr.

15/1990, atât terenurile, cât și clădirile se aflau în administrarea

societății, proprietar fiind statul, ca și în cazul fostelor întreprinderi

agricole de stat, iar potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990,

bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia;

-prin actul emis de ministerul de

resort, în temeiul H.G. nr. 834/1991, s-a certificat dreptul de proprietate al

societății, așa cum acesta a fost consfințit prin legea sus-menționată.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate,

cu probele administrate și cu dispozițiile legale incidente cauzei, această

instanță constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în cele ce

urmează.

Din reglementarea art. 20 alin. (2)

al Legii nr. 15/1990, privind reorganizarea unităților economice de stat, în

societăți comerciale pe acțiuni și regii autonome, rezultă pe deplin că

bunurile din patrimoniul societăților comerciale înființate ca urmare a

reorganizării unităților economice, cum este și cazul societății pârâte, sunt

proprietatea acestora.

Până la apariția Legii nr. 15/1990,

bunurile de natura celor care fac obiectul cauzei, aparținând statului, au fost

date în administrarea operativă directă a unităților economice de stat,

respectiv întreprinderilor agricole de stat, făcând parte din patrimoniul

acestora.

Prin sentința atacată nu se contestă faptul că

emiterea de către Ministerul Agriculturii și Alimentației, a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria MO7 nr. 2406, s-a

făcut în baza H.G. nr. 834/1991, dată în aplicarea reglementării Legii nr.

15/1990, ci se contestă valabilitatea schiței de dezmembrare nr. 1685 din 4

martie 1996, în sensul că la îmtocmirea acesteia, toate parcelele au fost

considerate proprietate de stat, deși în C.F. 831 Săcădat, numai două topografice

sunt înscrise, ca fiind proprietatea statului, situație reținută și prin

sentința civilă nr. 10625 din 15 noiembrie 2001 a Judecătoriei Oradea, rămasă

definitivă și irevocabilă.

În condițiile în care în extrasul de

C.F. nr. 831 Săcădat sunt înscrise două topografice, respectiv 2079/4 și 2080,

ca fiind proprietatea statului român (cu titlu de expropriere), iar societatea

pârâtă nu a făcut dovada trecerii în administrarea sa operativă directă,

anterior Legii nr. 15/1990, a imobilelor cu numerele topografice 1078, 2079/1,

2079/3, 2073/1 și 2074/1, transcrise din C.F. 621 și înscrise în C.F. nou

înființată – 1510 Săcădat, se impune anularea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate, emis în favoarea societății pârâte, în partea privind

topograficele menționate.

Pentru considerentele arătate și în

conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat

de SC V. SA Săcădat urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC V.

SA localitatea Săcădat, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr.

558/CA/2002 – P din 28 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 aprilie 2003.