ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1861/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Oradea, la data de 4 noiembrie 1999 și precizată la 6 iunie 2002, reclamanta F.T.C.C.

F. Bihor a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Oradea, solicitând anularea

încheierii de intabulare nr. 12741 din 31 mai 1994, în ceea ce privește nr. top

3139/1-C.F. 64.249 Oradea, pentru teren intravilan în suprafață de 219 mp,

precum și anularea parțială a certificatelor de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului, seria M.03 nr. 1103 și nr. 1104, eliberate de

Ministerul Industriilor.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat următoarele:

- în cursul anului 1994, pârâta, în

mod nelegal, a procedat la dezmembrarea terenului înscris în CF nr. 3555

Oradea, nr. top 3189, în suprafață de 1266 mp, intabulându-se ca proprietar

asupra unei suprafețe de 219 mp din suprafața arătată;

- reclamanta este proprietara

tabulară a terenului, încă din anul 1964, iar prin sentința civilă nr. 3/E/1991,

pronunțată de Tribunalul Județean Bihor, s-a dispus evacuarea pârâtei de pe

terenul în litigiu, sentința rămânând definitivă prin decizia civilă nr. 13/E/1991

a aceleiași instanțe;

- deși știa de existența dreptului

de proprietate al reclamantei, asupra terenului în litigiu și de existența

autorității de lucru judecat, pârâta, cu rea-credință, s-a intabulat ca

proprietar asupra acestui teren.

Prin întâmpinare, pârâta SC R. SA

Oradea a solicitat respingerea acțiunii, arătând că:

- în momentul dezmembrării și intabulării

terenului, reclamanta nu apărea ca proprietar tabular în C.F. 3555 Oradea;

- pe terenul în litigiu este amplasată

1/3 dintr-o construcție, proprietatea pârâtei, ridicată de antecesoarea sa, în

anul 1956;

- prin Decretul Consiliului de Stat nr.

114/1975, unitățile economice de plante medicinale și aromatice au trecut de

sub îndrumarea și controlul Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum, la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, împreună cu activul și pasivul,

predarea-preluarea acestora fiind făcută prin protocoalele încheiate între

Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și Uniunea Centrală a

Cooperativelor de Consum;

- predarea-preluarea activului

aparținând antecesoarei sale, s-a făcut prin protocolul încheiat la 19

decembrie 1975.

Prin încheierea de la 5 septembrie

2002, Judecătoria Oradea a disjuns capătul de cerere privind anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, formând

un nou dosar în care, prin sentința civilă nr. 10380 din 24 octombrie 2002, a

admis excepția de necompetență materială invocată de reclamantă și a declinat

competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Oradea.

În fața Curții de Apel Oradea a fost

chemat în judecată și pârâtul Ministerul Industriei și Resurselor, ca organ

administrativ emitent al celor două certificate de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului.

Prin întâmpinarea depusă la 23

ianuarie 2003, pârâtul Ministerul Industriei și Resurselor a invocat

inadmisibilitatea acțiunii, arătând că reclamanta a introdus acțiunea, cu

încălcarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, în sensul că nu a

îndeplinit procedura administrativă prealabilă prevăzută de lege, respectiv, nu

a formulat plângerea prealabilă.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 52/CA/2003 - P din 27 ianuarie 2003, a respins acțiunea reclamantei,

reținând că:

- potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990

a contenciosului administrativ, sesizarea prealabilă a organului emitent al

actului, în vederea reanalizării acestuia, este obligatorie; cum reclamanta nu

a respectat această dispoziție imperativă, prevăzută de lege în favoarea

autorității emitente a actului contestat, acțiunea în contencios administrativ

formulată de aceasta, pentru anularea certificatelor de atestare a dreptului de

proprietate, se respinge.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta F.T.C.C. F. Bihor, arătând că instanța nu a ținut

seama de faptul că actele administrative a căror anulare a fost solicitată, nu

au fost comunicate de către emitent.

Examinând sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente cauzei, această instanță constată că recursul

este nefondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990,

a contenciosului administrativ, înainte de a cere instanței, anularea actului

administrativ sau obligarea la eliberarea acestuia, cel care se consideră

vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, autorității emitente a

actului, aceasta fiind obligată să rezolve reclamația, în termen de 30 de zile.

Recurenta-reclamantă nu a făcut

dovada că a parcurs procedura prealabilă a reclamației administrative, pe care

o impune art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Este de reținut că din moment ce

instanța poate fi sesizată numai după îndeplinirea procedurii prealabile a

reclamației administrative, neîndeplinirea acestei proceduri, care poate fi

socotită ca o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune, are drept

consecință, inadmisibilitatea acțiunii.

Inadmisibilitatea acțiunii

reprezintă, de fapt, o anumită modalitate de respingere a acțiunii, pe care

Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 52/CA/2003 - P din 27 ianuarie 2003, a

aplicat-o în mod corect.

Pentru cele arătate, recursul

declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.T.C.C.

F. Bihor împotriva sentinței civile nr. 52/CA/2003 - P din 27 ianuarie 2003 a

Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 mai 2004.