ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3399/2005

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la 15 ianuarie 2004, reclamanta SC S.I. SA Oradea a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA Oradea pentru ca instanța să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de folosință asupra terenului de sub construcții în suprafață de 49.203 mp. și a proprietății construcțiilor supraedificate în favoarea reclamantei, să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la terenul de 78.555 mp. din Oradea, să-i fie atribuită nuda proprietate asupra terenului de 49.203 mp. cu obligarea la plata sumei corespunzătoare către pârâtă, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că societatea pârâtă este acționar al reclamantei cu o cotă de 47 % și, deși s-a obligat inițial să aducă aport social o suprafață de 78.555 mp., în realitate a aportat doar 29.532 mp.

reprezentând căi de acces, alei și spații verzi, reținând în proprietatea sa terenul de 49.203 mp. pe care sunt amplasate construcțiile. Prin precizarea la acțiune din 26 martie 2004, reclamanta a mai solicitat să se constate că supraedificatele, construite pe topograficele indicate în cerere constituie proprietatea reclamantei, să se dispună intabularea dreptului său de proprietate cu privire la construcțiile menționate în cererea precizată și a dreptului de folosință pentru terenul construit, să se dispună rectificarea situației de carte funciară în sensul menținerii dreptului de proprietate al pârâtei doar cu privire la teren și să se ia act de renunțarea la judecată referitor la capetele de creare privind sistarea stării de indiviziune și atribuirea către reclamantă a proprietății de sub clădiri.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a tribunalului, precum și excepția de neexecutare a contractului. Totodată a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 221.412 dolari S.U.A. cu titlu de beneficiu nerealizat pe perioada 1 aprilie 2001 - 1 aprilie 2004. Prin încheierea din 7 septembrie 2004, instanța a disjuns acțiunea reconvențională de acțiunea principală și a fixat termen de judecat, formându-se un nou dosar. Prin sentința comercială nr. 2135 din 28 septembrie 2004, Tribunalul Bihor, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea precizată de reclamanta SC S.I.

SA Oradea în contradictoriu cu pârâta SC I. SA Oradea, s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafețelor enumerate în dispozitivul hotărârii și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei pentru aceste construcții și dreptul de folosință al reclamantei pe terenul construit, în suprafață de 49.203 mp. De asemenea, s-a dispus efectuarea mențiunilor în registrul de publicitate imobiliară și s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capetelor de cerere privind sistarea indiviziunii și atribuirea dreptului de proprietate asupra terenului. Totodată a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă aceasta fiind obligată la plata sumei de 317.000 lei cheltuieli de judecată.

Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 16/ C din 1 februarie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul pârâtei. Cu actul înregistrat la 25 februarie 2005, pârâta SC I. SA Oradea a formulat motive de recurs conform art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând următoarele : Cu privire la capătul de cerere legat de constatarea dreptului de proprietate asupra supraedificatelor, instanța de apel a reținut în mod eronat că nu este vorba de o cerere în constatare deși reclamanta a făcut în mod expres o asemenea cerere; - cu privire la cererea de înscriere a dreptului de folosință a arătat că instanțele nu pot trece peste voința părților și să decidă nașterea altor drepturi reale decât cele existente, în cazul de față acestea oferind reclamantei posibilitatea folosinței gratuite a terenului de sub clădiri.

Recursul pârâtei este nefondat. Din actele dosarului rezultă că, la 15 noiembrie 2004, pârâta a formulat apel împotriva sentinței tribunalului invocând nelegalitatea hotărârii ca fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale privind competența materială, precum și inadmisibilitatea acțiunii în constatare pronunțată de reclamantă, critici care au fost analizate și respinse de curtea de apel. Prin motivele de recurs aceste critici au fost reluate, pârâta formulând cu totul alte critici legate de fondul pricinii, critici care nu pot fi examinate, omisso medio, în recurs, situație în care va fi respins ca nefondat recursul societății comerciale pârâtă conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC I. SA Oradea împotriva deciziei nr. 16/ C din 1 februarie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.