ÎCCJ, Decizia nr. 184/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La termenul din 13 decembrie 2005, fixat pentru judecata recursului declarat de contestatorul R.O., împotriva deciziei nr. 61 din 6 iulie 2005 a Curții Militare de Apel, recurentul a formulat cerere privind recuzarea tuturor judecătorilor Curții Militare de Apel, întemeiată pe art. 52 alin. (5), raportat la art. 48 lit. d) C. proc. pen. Prin încheierea din aceeași dată, Curtea Militară de Apel a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării cererii de recuzare. Prin încheierea nr. 713 din 21 decembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondată, cererea petentului R.O., privind recuzarea tuturor judecătorilor Curții Militare de Apel.

Pentru a hotărî astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că petentul R.O. nu s-a conformat dispozițiilor art. 52 alin. (5) C. proc. pen., în sensul că nu a indicat în concret, pentru fiecare magistrat a cărui recuzare s-a cerut, cazurile de incompatibilitate avute în vedere. Împotriva încheierii menționate, petentul R.O. a declarat recurs. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din economia dispozițiilor Părții Speciale, Titlul II, Cap. III, Secțiunile I și II C. proc. pen. rezultă condiționarea admisibilității căilor de atac, de exercitarea acestora, potrivit legii procesual-penale care, între altele, a determinat hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar.

În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat de petent împotriva unei încheieri prin care secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra cererii de recuzare a tuturor judecătorilor Curții Militare de Apel București. Or, potrivit art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu sentința sau decizia recurată, după caz, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, acestea pot fi atacate separat cu recurs. Așadar, pentru ca o încheiere să poată fi atacată, separat, cu recurs, prin derogare de la regula generală statuată prin textul menționat, această excepție trebuie să fie prevăzută expres de lege. În cauză, urmare abrogării a alin. (7) al art. 52 C. proc.

pen., prin O.U.G. nr. 55/2004, cu privire la încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, pronunțată ulterior datei de 1 iulie 2004, legea procesuală nu mai prevede excepția atacării acesteia, separat, cu recurs. Or, recunoașterea unei căi de atac, în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Este de reținut că legea procesual-penală, corespunzător principiului înscris în art. 129 din Constituția României, revizuită și exigențelor privind liberul acces la justiție, generate de art. 21 din legea fundamentală, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul Adițional nr. 7 la Convenție, a reglementat regula generală privind examinarea legalității și temeiniciei încheierilor date în cursul judecății, în condițiile art. 361 sau, după caz, art. 385 1 C. proc.

pen. Ca atare, accesul la justiție este asigurat și în acest caz, corespunzător regulii generale menționate, stabilită de legea procesual-penală. În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R.O. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, petentul menționat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R.O. împotriva încheierii nr. 713 din 21 decembrie 2005, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 7723/2005. Obligă recurentul menționat să plătească statului, suma de 300 lei (3.000.000 ROL), cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariu de avocat cuvenit pentru asistarea acestuia din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2006.