ÎCCJ, Decizia nr. 184/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La termenul din 13 decembrie 2005,

fixat pentru judecata recursului declarat de contestatorul R.O., împotriva

deciziei nr. 61 din 6 iulie 2005 a Curții Militare de Apel, recurentul a

formulat cerere privind recuzarea tuturor judecătorilor Curții Militare de

Apel, întemeiată pe art. 52 alin. (5), raportat la art. 48 lit. d) C. proc.

pen.

Prin încheierea din aceeași dată,

Curtea Militară de Apel a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea

dosarului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării

cererii de recuzare.

Prin încheierea nr. 713 din 21

decembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins,

ca nefondată, cererea petentului R.O., privind recuzarea tuturor judecătorilor

Curții Militare de Apel.

Pentru a hotărî astfel, secția

penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că petentul R.O. nu s-a

conformat dispozițiilor art. 52 alin. (5) C. proc. pen., în sensul că nu a

indicat în concret, pentru fiecare magistrat a cărui recuzare s-a cerut,

cazurile de incompatibilitate avute în vedere.

Împotriva încheierii menționate,

petentul R.O. a declarat recurs.

Recursul este inadmisibil, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din economia dispozițiilor Părții

Speciale, Titlul II, Cap. III, Secțiunile I și II C. proc. pen. rezultă

condiționarea admisibilității căilor de atac, de exercitarea acestora, potrivit

legii procesual-penale care, între altele, a determinat hotărârile susceptibile

a fi supuse controlului judiciar.

În cauză, completul de 9 judecători

a fost sesizat cu recursul declarat de petent împotriva unei încheieri prin

care secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra

cererii de recuzare a tuturor judecătorilor Curții Militare de Apel București.

Or, potrivit art. 385

1

alin.

(2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu

sentința sau decizia recurată, după caz, cu excepția cazurilor când, potrivit

legii, acestea pot fi atacate separat cu recurs.

Așadar, pentru ca o încheiere să

poată fi atacată, separat, cu recurs, prin derogare de la regula generală

statuată prin textul menționat, această excepție trebuie să fie prevăzută

expres de lege.

În cauză, urmare abrogării a alin. (7)

al art. 52 C. proc. pen., prin O.U.G. nr. 55/2004, cu privire la încheierea

prin care s-a respins cererea de recuzare, pronunțată ulterior datei de 1 iulie

2004, legea procesuală nu mai prevede excepția atacării acesteia, separat, cu

recurs.

Or, recunoașterea unei căi de atac,

în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a

principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

Este de reținut că legea procesual-penală,

corespunzător principiului înscris în art. 129 din Constituția României,

revizuită și exigențelor privind liberul acces la justiție, generate de art. 21

din legea fundamentală, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul Adițional nr. 7 la Convenție, a reglementat regula generală privind examinarea legalității și temeiniciei

încheierilor date în cursul judecății, în condițiile art. 361 sau, după caz, art.

385

1

C. proc. pen.

Ca atare, accesul la justiție este

asigurat și în acest caz, corespunzător regulii generale menționate, stabilită

de legea procesual-penală.

În consecință, pentru considerentele

ce preced și ca urmare a admiterii excepției, conform art. 385

15

pct.

1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de petentul R.O.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

din același cod, petentul menționat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul

R.O.

împotriva încheierii nr. 713 din 21 decembrie 2005,

pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr.

7723/2005.

Obligă recurentul menționat să plătească

statului, suma de 300 lei (3.000.000 ROL), cu titlu de cheltuieli judiciare în

recurs, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariu de avocat cuvenit pentru

asistarea acestuia din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 mai 2006.