ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4190/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 498 din 28 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant pentru reclamanții P.N. și J.M.N. și a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant pentru reclamantul I.E.H., ca neîntemeiată. A fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii privind excluderea asociatului P.D. din SC D.I. SRL și a fost admisă excepția lipsei de obiect privind lichidarea societății comerciale și repartizarea în natură a patrimoniului social către asociații săi, și restituirea sumei de 300.000 DM către reclamantul I.E.H.

De asemenea, a fost respinsă excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a SC D.I. SRL și a fost respinsă excepția prescripției privind restituirea sumei de 300.000 mărci germane către reclamantul I.E.H., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că este întemeiată excepția lipsei calității de reprezentant pentru reclamanții P.N. și J.M.N., având în vedere că din conținutul procurii nu rezultă dreptul procuratorului H.G.C. de a angaja avocat în apărarea drepturilor reclamanților P.N. și J.M.N. S-a mai reținut că procura generală nu a fost apostilată în condițiile prevăzute de O.G. nr. 66/1999 și deși s-a acordat termen în acest sens, apărătorul reclamanților nu a făcut dovada calității de reprezentant conform acestui act normativ.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii privind excluderea pârâtului P.D. din societate, s-a apreciat că este întemeiată față de sentința civilă nr. 3725 din 14 martie 2002 pronunțată de Tribunalul București, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă, prin care SC D.I. SRL a fost dizolvată. Excepția lipsei de obiect a fost considerată ca fiind întemeiată, deoarece la data de 27 februarie 2003 s-a încheiat un contract de lichidare voluntară a SC D.I. SRL. A fost apreciată, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la suma de 300.000 mărci germane cu motivarea că acțiunea în lichidare a SC D.I. SRL este în curs de derulare. Împotriva acestei sentințe comerciale au declarat apel în termen legal reclamanții și prin decizia comercială nr. 184 din 5 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul declarat de reclamanții H.I.E., N.P.

și N.J.M., a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că dispozițiile O.G. nr. 66/1999 nu se aplică procurii în cauză și că modul de formulare a procurii include și împuternicirea lui H.G.C. de a angaja avocat în vederea apărării drepturilor reclamanților P.N. și J.M.N. S-a reținut că în mod neîntemeiat a fost admisă de instanța de fond excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului reclamanților P.N. și J.M.N. și în consecință a fost respinsă acțiunea față de aceștia. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul P.D. Recurentul nu și-a motivat în drept recursul, dar din dezvoltarea acestuia rezultă că se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., invocându-se aplicarea greșită a legii în ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant pentru P.N. și J.M.N., având în vedere că procura este generală și nu este apostilată, precum și excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a SC D.I. SRL București raportat la sentințele nr. 3725 din 14 martie 2002 pronunțată de Tribunalul București, nr. 2171 din 04 septembrie 2003 și nr. 2358/2003 pronunțată de Judecătoria Buftea precum și decizia nr. 27 din 13 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București. S-a mai susținut că afirmațiile apelanților – reclamanți de fraudă și folosirea fondurilor societății comerciale în interesul pârâtului sunt nefondate. Reclamantul H.I.E.

a depus întâmpinare invocând excepția anulării recursului, ca netimbrat, și excepția nulității recursului pentru lipsa mențiunilor prevăzute de art. 302 1 , iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate Înalta Curte apreciază că recursul formulat de pârâtul P.D. nu este fondat, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică. Instanța de apel a aplicat și interpretat corect prevederile O.G. nr. 66/1999 și dispozițiile art. 67, 68 C. proc. civ., în ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant pentru N.P. și N.J.M. Potrivit art. 1 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 66/1999 prezenta convenție nu se aplică documentelor întocmite de agenții diplomatici sau consulari.

În aceste condiții, dispozițiile O.G. nr. 66/1999 nu se aplică procurii în cauză, aceasta fiind dată în fața consultantului consular german de la Ambasada R.F.G. din Port of Spain – agent consular al unuia din statele părți la Convenția cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961. Termenii folosiți în cuprinsul procurii include, așa cum corect a reținut și instanța de apel posibilitatea procuratorului de a angaja avocat pentru a apăra drepturile reclamanților P.N. și J.M.N. în fața instanțelor române. Constatând că excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului reclamanților P.N. și J.M.N. a fost admisă în mod neîntemeiat instanța a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. și a dispus admiterea apelului desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Analizarea celorlalte motive de recurs nu se mai impune, față de modul de soluționare a primului motiv și față de faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat pe cealaltă excepție și pe fondul cauzei pentru ca decizia să poată fi supusă controlului jurisdicțional sub acest aspect. Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul P.D., ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C D E Respinge recursul declarat de pârâtul P.D. împotriva deciziei nr. 184 din 5 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2006.