ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5349/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5349/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Deliberând asupra cererii de
revizuire,
SC T.B. SRL Piatra Neamț, a formulat
cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 2583 din 14 aprilie 2005,
pronunțată în dosarul nr. 10980/2004 de către Înalta Curte de Casație și
Justiție, invocând ca temei dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și
susținând că soluția este potrivnică față de alte decizii în spețe similare.
Se arată că prin decizia nr. 2583
din 14 aprilie 2005 a fost admis recursul R.N.P. – D.S.N., a fost admis apelul
aceleiași părți și s-a schimbat sentința de fond admițându-se acțiunea
reclamantei și fiind obligată pârâta, respectiv revizuenta din prezenta cauză,
la plata sumei de 2.048.788.640 lei penalități de întârziere și 97.315.772 lei
cheltuieli de judecată.
Intimata a formulat întâmpinare
solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă apreciind că nu
sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,
respectiv existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie
potrivnice, să existe triplă identitate de părți, obiect și cauză și în cel de
al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat.
În cauză, se susține de intimată,
decizia a cărei revizuire se cere nu are același obiect cu celelalte două
decizii nefiind pronunțate între aceleași părți.
Analizând cererea de revizuire se
constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 2583 din 14 aprilie
2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul reclamantei R.N.P.,
împotriva deciziei civile nr. 219 din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel Bacău
și a fost modificată, admițându-se apelul aceleiași părți împotriva sentinței
civile nr. 1036 din 24 iunie 2004 a Tribunalului Neamț. A fost schimbată
sentința și s-a admis acțiunea reclamantei fiind obligată pârâta la plata sumei
de 2.048.788.640 lei penalități și 97.315.772 lei cheltuieli de judecată.
Celelalte două decizii, care se
susține că sunt potrivnice cu decizia nr. 2583 din 14 aprilie 2005, sunt
decizia nr. 1358 din 25 februarie 2005 și decizia nr. 2552 din 13 aprilie 2005
ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Ele privesc alte cauze, având alte
părți decât revizuenta, respectiv SC S.P. SA Piatra Neamț și alt obiect,
respectiv un alt contract de livrare masă lemnoasă.
Chiar dacă revizuenta semnalează o
soluționare diferită în spețe care pun în discuție aceeași problemă de drept:
forța majoră care determină exonerarea de plata penalităților de întârziere,
această situație nu reprezintă un motiv legal de revizuire.
Cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C.
proc. civ., presupune existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de
instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină,
între aceleași părți și având aceeași calitate.
Neregăsind condiția ca soluțiile să
fie pronunțate în una și aceeași pricină, urmează a fi respinsă cererea de
revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire
formulată de SC T.B. SRL Piatra Neamț, împotriva deciziei nr. 2583 din 14
aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 9 noiembrie 2005.