ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5349/2005

Deliberând asupra cererii de revizuire, SC T.B. SRL Piatra Neamț, a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 2583 din 14 aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 10980/2004 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând ca temei dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și susținând că soluția este potrivnică față de alte decizii în spețe similare. Se arată că prin decizia nr. 2583 din 14 aprilie 2005 a fost admis recursul R.N.P. – D.S.N., a fost admis apelul aceleiași părți și s-a schimbat sentința de fond admițându-se acțiunea reclamantei și fiind obligată pârâta, respectiv revizuenta din prezenta cauză, la plata sumei de 2.048.788.640 lei penalități de întârziere și 97.315.772 lei cheltuieli de judecată.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice, să existe triplă identitate de părți, obiect și cauză și în cel de al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat. În cauză, se susține de intimată, decizia a cărei revizuire se cere nu are același obiect cu celelalte două decizii nefiind pronunțate între aceleași părți.

Analizând cererea de revizuire se constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 2583 din 14 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul reclamantei R.N.P., împotriva deciziei civile nr. 219 din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel Bacău și a fost modificată, admițându-se apelul aceleiași părți împotriva sentinței civile nr. 1036 din 24 iunie 2004 a Tribunalului Neamț. A fost schimbată sentința și s-a admis acțiunea reclamantei fiind obligată pârâta la plata sumei de 2.048.788.640 lei penalități și 97.315.772 lei cheltuieli de judecată. Celelalte două decizii, care se susține că sunt potrivnice cu decizia nr. 2583 din 14 aprilie 2005, sunt decizia nr. 1358 din 25 februarie 2005 și decizia nr. 2552 din 13 aprilie 2005 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ele privesc alte cauze, având alte părți decât revizuenta, respectiv SC S.P. SA Piatra Neamț și alt obiect, respectiv un alt contract de livrare masă lemnoasă. Chiar dacă revizuenta semnalează o soluționare diferită în spețe care pun în discuție aceeași problemă de drept: forța majoră care determină exonerarea de plata penalităților de întârziere, această situație nu reprezintă un motiv legal de revizuire. Cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., presupune existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași părți și având aceeași calitate. Neregăsind condiția ca soluțiile să fie pronunțate în una și aceeași pricină, urmează a fi respinsă cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de SC T.B. SRL Piatra Neamț, împotriva deciziei nr. 2583 din 14 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 noiembrie 2005.