ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.04.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2455/2005

HOTĂRÂRE
08.04.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2455/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2395

din 12 decembrie 2003, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei D.S.S. și a obligat pârâta SC T.B.

SRL Piatra Neamț la plata sumei de 367.805.405 lei, reprezentând penalități de

întârziere pentru nedecontarea la termen a unor facturi, calculată potrivit

clauzelor din contractul încheiat între părți.

Împotriva acestei soluții a

promovat apel pârâta, criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 75 din 22 aprilie

2004, a anulat ca neregulat introdus apelul formulat.

În motivarea soluției

instanța de control judiciar a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 288

alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora depunerea apelului la o altă instanță

decât cea a cărei hotărâre se atacă, atrage nulitatea acestuia.

Cu petiția înregistrată la

data de 18 iunie 2004, pârâta apelantă a declarat recurs motivând că a introdus

apel și la Tribunalul Suceava deci la instanța a cărei hotărâre se atacă, dar

după expirarea termenului legal.

Consideră recurenta că prin

anexarea apelurilor exercitate la același dosar, cele două vicii, tardivitatea

și neregularitatea izvorâtă din nerespectarea prevederilor art. 288 alin. (1)

s-au anulat reciproc și aceasta numai prin voința instanței de judecată.

Recurenta consideră această

împrejurare cu un caracter excepțional, solicitând aplicarea dispozițiilor art.

103 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Așa cum rezultă din

conținutul art. 288 alin. (2) C. proc. civ., depunerea apelului la o altă

instanță decât cea a cărei hotărâre se atacă, atrage nulitatea acestuia.

Ori în speță, apelul

împotriva sentinței nr. 2395 din 12 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava a

fost adresat Curții de Apel Suceava, fiind sancționată cu nulitatea.

Faptul că ulterior recurenta

a depus apelul la instanța competentă nu justifică susținerea potrivit căreia

cele două vicii tardivitatea și neregularitatea se pot anula reciproc, după cum

nu sunt întrunite nici condițiile repunerii un termen a declarării apelului

formulată în recurs.

Față de cele arătate, se

reține că în speță criticile formulate nu privesc aspecte de nelegalitate, în

condițiile art. 304 C. proc. civ., recursul urmând a fi respins, ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de pârâta SC T.B. SRL Piatra Neamț, împotriva deciziei nr. 75 din 22 aprilie

2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, în dosar nr. 1976/2004,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-11-09
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3497/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 august 2005, SC M.S.R. SA a chemat în judecată pârâta SC I. SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța
ÎCCJ 2004-06-23
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2240/2004
.421.725 lei, solicitând și cheltuielile de judecată aferente, precum și cele determinate de plata produselor după sesizarea arbitrajului, respectiv 45.566.514 lei. În această situație, nu s-ar putea reține susținerile pârâtei legate de gre
ÎCCJ 2005-12-08
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5882/2005
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2107 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Arad, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă în parte acțiu
ÎCCJ 2008-01-23
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 119/2008
cererii de chemare în judecată s-a avut în vedere cererea reclamantei de majorare a pretențiilor la suma de 1.509.794.828 lei, formulată la data de 14 aprilie 2005 și că probele administrate în fond și apel nu susțin afirmațiile apelantei,
ÎCCJ 2006-02-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 844/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 11916 din 3 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială a fost respinsă acțiunea formulată de
Sursă