ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5350/2005

Deliberând asupra revizuirii de față, SC T.B. SRL Piatra Neamț, a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 2586 din 14 aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 10983/2004 de Înalta Curte de Casație și Justiție invocând ca temei dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și arătând că soluția este potrivnică față de deciziile nr. 1358 din 25 februarie 2005 și respectiv nr. 2552 din 13 aprilie 2005, pronunțate tot de Înalta Curte de Casație și Justiție în spețe similare. Motivându-și cererea revizuenta arată că, prin decizia civilă nr. 2586 din 14 aprilie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul R.N.P. – D.S.N., a modificat decizia și admițând apelul aceleiași părți, a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă, revizuenta din prezenta cauză, la plata sumei de 1.467.645.091 lei penalități de întârziere și 80.846-802 lei cheltuieli de judecată.

Intimata în cererea de revizuire, R.N.P., a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă întrucât nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză. Analizând cererea de revizuire se constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: Prin decizia civilă nr. 2586 din 14 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul reclamantei R.N.P., împotriva deciziei civile nr. 224 din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel Bacău, a modificat această decizie a admis apelul aceleiași părți declarat împotriva sentinței civile nr. 884 din 4 iunie 2004 a Tribunalului Neamț. A fost schimbată sentința de fond și s-a admis acțiunea reclamantei fiind obligată pârâta SC T.B.

SRL Piatra Neamț la plata sumei de 1.467.645.091 lei, reprezentând penalități de întârziere și 80.846.802 lei cheltuieli de judecată. Celelalte două decizii care se susține că sunt potrivnice cu decizia nr. 2586 din 14 aprilie 2005 sunt decizia nr. 1358 din 25 februarie 2005 și respectiv nr. 2552 din 13 aprilie 2005 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Aceste decizii privesc alte cauze având alte părți decât revizuienta, respectiv SC S.P. SA Piatra Neamț și alt obiect, respectiv un alt contract de livrare masă lemnoasă. Este adevărat că revizuenta semnalează o soluționare diferită în spețe prin care se pune în discuție aceeași problemă de drept: forța majoră care determină exonerarea de plata penalităților, apreciată că există sau nu, în raport de probele administrate în diferitele cauze; această situație nu reprezintă însă un motiv legal de revizuire.

Cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., presupune existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași părți și având aceeași calitate. Neregăsind condiția ca soluțiile să fie pronunțate în una și aceeași pricină, urmează a fi respinsă cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de SC T.B. SRL Piatra Neamț, împotriva deciziei nr. 2586 din 14 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 noiembrie 2005.