ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5691/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Rupea la 6 martie 2003 reclamanta Comuna Hoghiz reprezentată prin

Primar și Consiliul local Hoghiz au chemat în judecată pe pârâta SC V. SRL

pentru a se constata că obligația de a încheia un act de vânzare-cumpărare

pentru un spațiu comercial situat în Pădurea Bogății pe Drumul Național 60 la

km 45, s-a executat la 4 martie 2003 conform facturii 0442002 din aceeași dată.

Ca urmare s-a solicitat să se dispună încetarea efectelor sentinței civile nr. 917/1998

pronunțată de Judecătoria Rupea, cu constatarea că daunele cominatorii s-au

transformat în daune interese, la nivelul sumei de 405.393.479 lei,

reprezentând prețul din factură, care prin compensare s-a achitat integral.

Judecătoria Rupea prin sentința civilă

nr. 372 din 1 octombrie 2003 a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că art. 111 C. proc. civ. permite constatarea existenței sau

inexistenței unui drept or reclamanta a solicitat prin acțiune constatarea unei

stări de fapt, respectiv executarea unei obligații. S-a apreciat că o asemenea

pretenție în temeiul art. 111 C. proc. civ. este inadmisibilă. Cererea privind

dispunerea încetării efectelor sentinței civile nr. 917/1998 a fost de asemenea

respinsă având în vedere că efectele unei hotărâri încetează prin finalizarea

procedurii de executare. În egală măsură s-a respins cererea de transformare a

daunelor cominatorii în daune interese față de împrejurarea că nu s-a dovedit

vreun prejudiciu în dauna reclamantei prin întârzierea în executare.

Curtea de Apel Brașov prin decizia

nr. 318/Ap din 9 aprilie 2004 a respins apelul reclamantei.

Instanța de apel nu a primit

criticile reclamantei.

S-a reținut că părțile au încheiat o

convenție prin care s-au înțeles să transforme daunele cominatorii în daune

interese și nu să stingă obligația de plată a daunelor pe de o parte, iar pe de

altă parte să compenseze intrarea în posesie a sumei din factură, pretențiile

cumpărătoarei stingându-se numai cu privire la imobil nu și la obligația de

plată a daunelor cominatorii.

S-a constatat că instanța de fond a

interpretat corect termenii convenției în care daunele cominatorii s-au

stipulat în interesul creditoarei-pârâte care, potrivit regulilor de la

răspunderea civilă poate cere transformarea daunelor cominatorii, cerere care

nu a fost însă formulată de aceasta.

Împotriva acestei decizii reclamanta

a formulat în termen legal recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C.

proc. civ.

În esență s-a arătat în motivarea

recursului că acțiunea a fost întemeiată pe art. 1073 C. civ. și nu art. 111 C.

proc. civ., că s-a schimbat sensul noțiunilor juridice instanța interpretând

greșit că pârâta nu și-ar fi exprimat poziția cu privire la executarea silită

când în realitate ea s-a angajat prin convenție la acest lucru. Sub acest

aspect de fapt s-a considerat că s-a făcut o greșită aplicare a legii în

materie de daune cominatorii.

S-a mai criticat împrejurarea că

instanța a respins proba cu interogatoriu care ar fi lămurit situația de fapt.

Recursul este nefondat.

Deși acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 1073 C. civ. în realitate ea se conturează, conform petitului

prin care s-a investit instanța, ca o acțiune în constatare. Reclamanta a

solicitat să se constate că obligația sa de a încheia un contract de

vânzare-cumpărare s-a executat și ca urmare sentința civilă nr. 917/1998 care

consfințea în sarcina ei această obligație nu-și mai produce efectele.

Potrivit art. 1073 C. civ., temeiul

de drept indicat în acțiune, creditorul are dreptul să dobândească îndeplinirea

exactă a obligației și, în caz contrar, i se conferă acestuia dreptul la

dezdăunare.

În raport de petitul acțiunii și de

natura raporturilor juridice dintre părți instanțele au făcut o corectă

apreciere când au considerat că acțiunea în constatare, cum în realitate se

califica cererea reclamantei, nu se poate porni pentru constatarea unei

situații de fapt.

Cât privește art. 1073 C. civ.

invocat acesta cuprinde o regulă referitoare la efectele obligațiilor or, pe

reclamanta în cauza de speță, care, de altfel, este debitoare și nu creditoare,

o interesează stingerea obligațiilor. Codul civil în art. 1091, în obiectul

capitolului „stingerea obligației”, enumeră modalitățile prin care această

instituție se realizează.

În raport de această constatare

(imposibilitatea utilizării unei acțiuni în constatare pentru valorificarea

pretențiilor reclamantei), analiza și interpretarea clauzelor convenției

încheiate de părți este obstaculată de impedimentul procedural sesizat.

Nefiind întrunite condițiile

prevăzute de art. 304 pct. 7–10 C. proc. civ. și văzând considerentele arătate

se va respinge ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții Comuna Hoghiz, prin Primar și Consiliul local al

comunei Hoghiz împotriva deciziei nr. 318/Ap din 9 aprilie 2004 a Curții de

Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2005.