ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5691/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5691/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Rupea la 6 martie 2003 reclamanta Comuna Hoghiz reprezentată prin
Primar și Consiliul local Hoghiz au chemat în judecată pe pârâta SC V. SRL
pentru a se constata că obligația de a încheia un act de vânzare-cumpărare
pentru un spațiu comercial situat în Pădurea Bogății pe Drumul Național 60 la
km 45, s-a executat la 4 martie 2003 conform facturii 0442002 din aceeași dată.
Ca urmare s-a solicitat să se dispună încetarea efectelor sentinței civile nr. 917/1998
pronunțată de Judecătoria Rupea, cu constatarea că daunele cominatorii s-au
transformat în daune interese, la nivelul sumei de 405.393.479 lei,
reprezentând prețul din factură, care prin compensare s-a achitat integral.
Judecătoria Rupea prin sentința civilă
nr. 372 din 1 octombrie 2003 a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre
instanța a reținut că art. 111 C. proc. civ. permite constatarea existenței sau
inexistenței unui drept or reclamanta a solicitat prin acțiune constatarea unei
stări de fapt, respectiv executarea unei obligații. S-a apreciat că o asemenea
pretenție în temeiul art. 111 C. proc. civ. este inadmisibilă. Cererea privind
dispunerea încetării efectelor sentinței civile nr. 917/1998 a fost de asemenea
respinsă având în vedere că efectele unei hotărâri încetează prin finalizarea
procedurii de executare. În egală măsură s-a respins cererea de transformare a
daunelor cominatorii în daune interese față de împrejurarea că nu s-a dovedit
vreun prejudiciu în dauna reclamantei prin întârzierea în executare.
Curtea de Apel Brașov prin decizia
nr. 318/Ap din 9 aprilie 2004 a respins apelul reclamantei.
Instanța de apel nu a primit
criticile reclamantei.
S-a reținut că părțile au încheiat o
convenție prin care s-au înțeles să transforme daunele cominatorii în daune
interese și nu să stingă obligația de plată a daunelor pe de o parte, iar pe de
altă parte să compenseze intrarea în posesie a sumei din factură, pretențiile
cumpărătoarei stingându-se numai cu privire la imobil nu și la obligația de
plată a daunelor cominatorii.
S-a constatat că instanța de fond a
interpretat corect termenii convenției în care daunele cominatorii s-au
stipulat în interesul creditoarei-pârâte care, potrivit regulilor de la
răspunderea civilă poate cere transformarea daunelor cominatorii, cerere care
nu a fost însă formulată de aceasta.
Împotriva acestei decizii reclamanta
a formulat în termen legal recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C.
proc. civ.
În esență s-a arătat în motivarea
recursului că acțiunea a fost întemeiată pe art. 1073 C. civ. și nu art. 111 C.
proc. civ., că s-a schimbat sensul noțiunilor juridice instanța interpretând
greșit că pârâta nu și-ar fi exprimat poziția cu privire la executarea silită
când în realitate ea s-a angajat prin convenție la acest lucru. Sub acest
aspect de fapt s-a considerat că s-a făcut o greșită aplicare a legii în
materie de daune cominatorii.
S-a mai criticat împrejurarea că
instanța a respins proba cu interogatoriu care ar fi lămurit situația de fapt.
Recursul este nefondat.
Deși acțiunea a fost întemeiată pe
dispozițiile art. 1073 C. civ. în realitate ea se conturează, conform petitului
prin care s-a investit instanța, ca o acțiune în constatare. Reclamanta a
solicitat să se constate că obligația sa de a încheia un contract de
vânzare-cumpărare s-a executat și ca urmare sentința civilă nr. 917/1998 care
consfințea în sarcina ei această obligație nu-și mai produce efectele.
Potrivit art. 1073 C. civ., temeiul
de drept indicat în acțiune, creditorul are dreptul să dobândească îndeplinirea
exactă a obligației și, în caz contrar, i se conferă acestuia dreptul la
dezdăunare.
În raport de petitul acțiunii și de
natura raporturilor juridice dintre părți instanțele au făcut o corectă
apreciere când au considerat că acțiunea în constatare, cum în realitate se
califica cererea reclamantei, nu se poate porni pentru constatarea unei
situații de fapt.
Cât privește art. 1073 C. civ.
invocat acesta cuprinde o regulă referitoare la efectele obligațiilor or, pe
reclamanta în cauza de speță, care, de altfel, este debitoare și nu creditoare,
o interesează stingerea obligațiilor. Codul civil în art. 1091, în obiectul
capitolului „stingerea obligației”, enumeră modalitățile prin care această
instituție se realizează.
În raport de această constatare
(imposibilitatea utilizării unei acțiuni în constatare pentru valorificarea
pretențiilor reclamantei), analiza și interpretarea clauzelor convenției
încheiate de părți este obstaculată de impedimentul procedural sesizat.
Nefiind întrunite condițiile
prevăzute de art. 304 pct. 7–10 C. proc. civ. și văzând considerentele arătate
se va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamanții Comuna Hoghiz, prin Primar și Consiliul local al
comunei Hoghiz împotriva deciziei nr. 318/Ap din 9 aprilie 2004 a Curții de
Apel Brașov, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2005.