ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4467/2003

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 6 iunie 2000 la Judecătoria Brașov, contestatoarea S.C. C. S.A. a chemat în

judecată pe intimatul H.G. solicitând stabilirea întinderii reale a

prejudiciului creditorului H.G. pe perioada 22 iunie 1998 – 25 mai 1999,

respectiv stabilirea cuantumului daunelor cominatorii dispuse prin sentința

civilă nr. 13572/1997 a Judecătoriei Brașov rămasă definitivă prin Decizia nr.

1347 din 22 iunie 1998.

În motivarea a arătat că suma

solicitată de intimat ca urmare a neexecutării obligației de către

contestatoare este nelegală și netemeinică.

În drept s-a invocat art. 1, art.

109, art. 112, art. 175, art. 375,  art. 400 C. proc. civ. și art. 999 și  art.

1075 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 2579 din 28

februarie 2001 Judecătoria Brașov a anulat contestația ca insuficient timbrată.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că S.C. C. S.A. nu a completat taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe

contestatoarea a formulat apel arătând că în mod greșit instanța de fond a

anulat contestația ca insuficient timbrată și că instanța de fond era sesizată

cu o contestație la executare prin care se solicita lămurirea întinderii

dispozitivului sentinței care se execută.

Prin decizia nr. 1366/A din 2 iulie

2001 Tribunalul Brașov a admis apelul, a anulat sentința apelată și rejudecând

în fond cauza a admis contestația la executare, a stabilit că în baza sentinței

civile nr. 13572 din 17 noiembrie 1997 a Judecătoriei Brașov, definitivă,

irevocabilă și investită cu formulă executorie, cuantumul daunelor cominatorii

stabilite în sarcina debitoarei S.C. C. S.A. și în favoarea creditorului H.G.

prin această sentință pusă în executare – prin cererea creditorului H.G. în

dosarul execuțional nr. 553/1999 al Judecătoriei Brașov este de 33.000.00 lei

iar perioada pentru care se percep daune cominatorii începe cu 22 iunie 1998

dată la care sentința civilă 13572/1997 a Judecătoriei Brașov a rămas

definitivă și până la 28 mai 1999 data  încheierii contractului de

vânzare-cumpărare între părți în total 330 zile (330 zile x 100.000 lei/zi

daune cominatorii, respectiv 33.000.000 lei). A obligat intimatul să plătească

apelantei suma de 1.500.000 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut în esență că raportat la debitul contestat contestația a

fost legal timbrată la instanța de fond și inconsecvența cuantumului daunelor

cominatorii cerute de creditorul H.G., justifică formularea contestației la

executare pentru lămurirea întinderii și conținutului dispozitivului sentinței.

Împotriva acestei hotărâri S.C. C.

S.A. a formulat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

deoarece nu cuprinde motivele de drept.

Mai este criticată decizia pentru că

intimatul nu a dovedit existența vreunui prejudiciu suferit până la data de 12

martie 1999 nu s-au aplicat dispozițiile art. 1075, art. 1084 și art. 1169 C.

civ., dispozitivul hotărârii puse în executare nu mai avea ca temei amenzi

cominatorii începând cu data de 2 mai 2001.

Prin decizia nr. 1273/R din 24

septembrie 2001 recursul a fost respins.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că instanța de apel a examinat cererea așa cum a fost formulată

reținând că prin contestația la executare  s-a solicitat stabilirea întinderii

reale a prejudiciului creditorului pe perioada 22 iunie 1998 – 28 mai 1999 și

stabilirea obligației de plată.

Cuantumul sumei datorate putea fi

stabilit numai pe calea contestației la executare conform art. 400 C. proc.

civ.

Criticile referitoare la faptul că

instanța nu a aplicat corect art. 1075, art. 1084 și art. 1169 C. civ. și

critica referitoare la art. 581

3

C. proc. civ. sunt nefondate în

speță nefiind cazul aplicării unor amenzi civile în favoarea statului pentru

a-l determina pe debitor să execute obligația.

Instanța a stabilit corect situația

de fapt și a stabilit cuantumul sumei datorate.

Împotriva deciziei civile nr. 1273 R

din 24 septembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, S.C. C. S.A. a formulat

contestație în anulare respinsă prin decizia sa civilă nr. 572/R din 31 mai

2002 a Curții de Apel Brașov.

Împotriva sentinței civile nr. 2579

din 28 februarie 2002 a Judecătoriei Brașov, a deciziei civile nr. 1366 A din 2

iulie 2001 a Tribunalului Brașov și deciziei civile nr. 1273 R din 24

septembrie 2001 a Curții de Apel Brașov  Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție a formulat recurs în anulare susținând că

hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a

determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond, sunt vădit netemeinice și

solicitând casarea lor și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul în anulare este fondat și

urmează să fie admis pentru considerentele ce vor urma.

Prin contestația la executare S.C.

C. S.A. Brașov a cerut stabilirea înțelesului și întinderii dispozitivului

sentinței civile nr. 2579 din 28 februarie 2001 a Judecătoriei Brașov în ceea

ce privește daunele cominatorii fixate de către instanță în cuantum de 100.000

lei/zi întârziere începând de la data rămânerii definitive a hotărârii și până

la executarea obligației.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului reiese că Judecătoria Brașov nu a intrat în cercetarea fondului,

instanța de apel a admis apelul, a anulat hotărârea instanței de fond și a

stabilit cuantumul daunelor cominatorii de la data la care sentința civilă nr.

13572/1997 a Judecătoriei Brașov a rămas definitivă și până la 28 mai 1999,

data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar instanța de recurs a

confirmat soluția instanței de apel.

Instanțele nu au verificat existența

și întinderea eventualului prejudiciu al creditorului prin neexecutarea

obligației sau executarea cu întârziere.

Instanțele trebuiau să țină seama de existența

eventualului prejudiciu și de momentul când debitorul și-a executat obligația

în raport de momentul rămânerii irevocabile a hotărârii.

În concluzie, instanța de trimitere,

eventual în baza unor probe noi, va stabili dacă există prejudiciu, dacă

intimata debitoare datorează daune cominatorii și întinderea acestora, având în

vedere și celelalte aspecte evidențiate în recursul în anulare și stabilind

situația de fapt în raport de susținerea intimatei-debitoare că

intimatul-creditor a locuit până la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare în aceeași cameră pe care a cumpărat-o, neachitând vreo

chirie.

Pentru cele expuse, recursul în

anulare urmează a fi admis, cu casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la

Judecătoria Brașov pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare formulat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 1273/R din 24 septembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, a

deciziei civile nr. 1366/A din 2 iulie 2001 a Tribunalului Brașov și a

sentinței civile nr. 2579 din 28 februarie 2002 a Judecătoriei Brașov pe care

le casează.

Trimite cauza spre rejudecare

acestei din urmă instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  4 noiembrie  2003.