ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4467/2003

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 6 iunie 2000 la Judecătoria Brașov, contestatoarea S.C. C. S.A. a chemat în judecată pe intimatul H.G. solicitând stabilirea întinderii reale a prejudiciului creditorului H.G. pe perioada 22 iunie 1998 – 25 mai 1999, respectiv stabilirea cuantumului daunelor cominatorii dispuse prin sentința civilă nr. 13572/1997 a Judecătoriei Brașov rămasă definitivă prin Decizia nr. 1347 din 22 iunie 1998. În motivarea a arătat că suma solicitată de intimat ca urmare a neexecutării obligației de către contestatoare este nelegală și netemeinică. În drept s-a invocat art. 1, art. 109, art. 112, art. 175, art. 375, art. 400 C. proc.

civ. și art. 999 și art. 1075 C. civ. Prin sentința civilă nr. 2579 din 28 februarie 2001 Judecătoria Brașov a anulat contestația ca insuficient timbrată. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că S.C. C. S.A. nu a completat taxa judiciară de timbru. Împotriva acestei sentințe contestatoarea a formulat apel arătând că în mod greșit instanța de fond a anulat contestația ca insuficient timbrată și că instanța de fond era sesizată cu o contestație la executare prin care se solicita lămurirea întinderii dispozitivului sentinței care se execută. Prin decizia nr. 1366/A din 2 iulie 2001 Tribunalul Brașov a admis apelul, a anulat sentința apelată și rejudecând în fond cauza a admis contestația la executare, a stabilit că în baza sentinței civile nr. 13572 din 17 noiembrie 1997 a Judecătoriei Brașov, definitivă, irevocabilă și investită cu formulă executorie, cuantumul daunelor cominatorii stabilite în sarcina debitoarei S.C.

C. S.A. și în favoarea creditorului H.G. prin această sentință pusă în executare – prin cererea creditorului H.G. în dosarul execuțional nr. 553/1999 al Judecătoriei Brașov este de 33.000.00 lei iar perioada pentru care se percep daune cominatorii începe cu 22 iunie 1998 dată la care sentința civilă 13572/1997 a Judecătoriei Brașov a rămas definitivă și până la 28 mai 1999 data încheierii contractului de vânzare-cumpărare între părți în total 330 zile (330 zile x 100.000 lei/zi daune cominatorii, respectiv 33.000.000 lei). A obligat intimatul să plătească apelantei suma de 1.500.000 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență că raportat la debitul contestat contestația a fost legal timbrată la instanța de fond și inconsecvența cuantumului daunelor cominatorii cerute de creditorul H.G., justifică formularea contestației la executare pentru lămurirea întinderii și conținutului dispozitivului sentinței. Împotriva acestei hotărâri S.C. C. S.A. a formulat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece nu cuprinde motivele de drept. Mai este criticată decizia pentru că intimatul nu a dovedit existența vreunui prejudiciu suferit până la data de 12 martie 1999 nu s-au aplicat dispozițiile art. 1075, art. 1084 și art. 1169 C. civ., dispozitivul hotărârii puse în executare nu mai avea ca temei amenzi cominatorii începând cu data de 2 mai 2001. Prin decizia nr. 1273/R din 24 septembrie 2001 recursul a fost respins.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că instanța de apel a examinat cererea așa cum a fost formulată reținând că prin contestația la executare s-a solicitat stabilirea întinderii reale a prejudiciului creditorului pe perioada 22 iunie 1998 – 28 mai 1999 și stabilirea obligației de plată. Cuantumul sumei datorate putea fi stabilit numai pe calea contestației la executare conform art. 400 C. proc. civ. Criticile referitoare la faptul că instanța nu a aplicat corect art. 1075, art. 1084 și art. 1169 C. civ. și critica referitoare la art. 581 3 C. proc. civ. sunt nefondate în speță nefiind cazul aplicării unor amenzi civile în favoarea statului pentru a-l determina pe debitor să execute obligația.

Instanța a stabilit corect situația de fapt și a stabilit cuantumul sumei datorate. Împotriva deciziei civile nr. 1273 R din 24 septembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, S.C. C. S.A. a formulat contestație în anulare respinsă prin decizia sa civilă nr. 572/R din 31 mai 2002 a Curții de Apel Brașov. Împotriva sentinței civile nr. 2579 din 28 februarie 2002 a Judecătoriei Brașov, a deciziei civile nr. 1366 A din 2 iulie 2001 a Tribunalului Brașov și deciziei civile nr. 1273 R din 24 septembrie 2001 a Curții de Apel Brașov Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a formulat recurs în anulare susținând că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond, sunt vădit netemeinice și solicitând casarea lor și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul în anulare este fondat și urmează să fie admis pentru considerentele ce vor urma. Prin contestația la executare S.C. C. S.A. Brașov a cerut stabilirea înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 2579 din 28 februarie 2001 a Judecătoriei Brașov în ceea ce privește daunele cominatorii fixate de către instanță în cuantum de 100.000 lei/zi întârziere începând de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea obligației. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că Judecătoria Brașov nu a intrat în cercetarea fondului, instanța de apel a admis apelul, a anulat hotărârea instanței de fond și a stabilit cuantumul daunelor cominatorii de la data la care sentința civilă nr. 13572/1997 a Judecătoriei Brașov a rămas definitivă și până la 28 mai 1999, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar instanța de recurs a confirmat soluția instanței de apel.

Instanțele nu au verificat existența și întinderea eventualului prejudiciu al creditorului prin neexecutarea obligației sau executarea cu întârziere. Instanțele trebuiau să țină seama de existența eventualului prejudiciu și de momentul când debitorul și-a executat obligația în raport de momentul rămânerii irevocabile a hotărârii. În concluzie, instanța de trimitere, eventual în baza unor probe noi, va stabili dacă există prejudiciu, dacă intimata debitoare datorează daune cominatorii și întinderea acestora, având în vedere și celelalte aspecte evidențiate în recursul în anulare și stabilind situația de fapt în raport de susținerea intimatei-debitoare că intimatul-creditor a locuit până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în aceeași cameră pe care a cumpărat-o, neachitând vreo chirie.

Pentru cele expuse, recursul în anulare urmează a fi admis, cu casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la Judecătoria Brașov pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1273/R din 24 septembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, a deciziei civile nr. 1366/A din 2 iulie 2001 a Tribunalului Brașov și a sentinței civile nr. 2579 din 28 februarie 2002 a Judecătoriei Brașov pe care le casează. Trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2003.