ÎCCJ, decizie (scj.ro #82342)

Carte funciară. Constatarea nulității înscrierilor făcute în cartea funciară. Acțiunea în rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară. Cuprins pe materii . Drept procesual civil. Carte funciară. Constatarea nulității înscrierilor făcute în cartea funciară. Acțiunea în rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară. Index alfabetic. Drept procesual civil. - Carte funciară; - Acțiunea în rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară. Acțiunea în rectificare înscrierilor făcute în cartea funciară este acea acțiune în justiție prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realității făcută în cartea funciară, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a unui imobil.

Ea are un caracter subsidiar, este grefată pe o acțiune de fond – acțiune în nulitate sau anularea actului, în simulație, în rezoluțiune, etc. și constă într-o cerere în constatarea nevalabilității înscrierii sau titlului în temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea. Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5691 din 6 iulie 2005. Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Brașov reclamanta U.M. a chemat în judecată pe pârâții C.E.

și Statul Român prin Municipiul Brașov și Primar solicitând să se constate nulitatea absolută a încheierii de carte funciară nr. 861/1990 pronunțată de Judecătoria Brașov prin care s-a dispus intabularea în CF nr.26188 Brașov a dreptului de proprietate asupra cotei de ½ din imobile cu titlul de drept moștenire în favoarea reclamantei; să se constate nulitatea absolută a încheierii de carte funciară nr. 9155/1994 a Judecătoriei Brașov prin care s-a dispus intabularea în CF 26188 a localității Brașov a dreptului de proprietate asupra imobilului casă de locuit cu 3 camere, bucătărie, cămară, baie, hol, anexe gospodărești formate din grajd și cuptor situate în municipiul Brașov; să se dispună repunerea în situația anterioară în sensul de a se intabula dreptul de proprietate asupra terenului și construcțiilor în favoarea Statului Român.

Reclamanta a susținut în motivarea acțiunii că aceste intabulări sunt nule deoarece în baza Decretului Consiliului de Stat nr.335 din 7 septembrie 1988 a fost expropriat și trecut în proprietatea statului terenul în suprafață de 550 m.p. și suprafața construită de 426,16 m.p., iar în baza aceluiași act normativ a fost trecută în proprietatea statului și suprafața de 550 m.p. aparținând pârâtului C.E. În aceste condiții și adresa nr.11796/1992 a Primăriei Municipiului Brașov este nulă. Ulterior acțiunea a fost precizată în sensul că s-a renunțat la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a încheierii de carte funciară nr. 861/1990 a Judecătoriei Brașov și capătul de cerere nr. 3 a fost de asemenea precizat în sensul că se solicită repunerea părților în situația anterioară numai în ceea ce privește constatarea nulității absolute a încheierii nr. 9155/1994 a Judecătoriei Brașov.

Prin sentința civilă nr.10287 din 25 noiembrie 2003 a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că asupra imobilului înscris în CF 26188 a localității Brașov situat în Str. Livada Vulturului nr. 1 sunt coproprietari reclamanta și pârâtul, fiecare cu cota de ½. Instanța a reținut, în esență, că: reclamanta a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de moștenire asupra cotei de ½ și construire asupra cotei de ½ din construcție, iar C.E. cu titlu de drept cumpărare asupra cotei de ½ din teren și construire asupra cotei de ½ din construcție; că înscrierea în cartea funciară a drepturilor părților face deplină dovada cu privire la existența acestora până când se va face dovada contrară.

Acest lucru se poate realiza în temeiul art. 34 din Decretul-Lege nr.115/1938. Încheierea de carte funciară nu reprezintă decât consecința, transpunerea în planul publicității imobiliare a realității juridice conținute de un act administrativ și dacă nu este contestat și anulat, încheierea de carte funciară rămâne valabilă. Referitor la capătul de cerere privind rectificarea de carte funciară, s-a reținut că reclamanta a depășit termenul legal prevăzut de Decretul-Lege nr.115/1938. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, susținând că instanța nu a soluționat fondul cauzei, nu a judecat în limitele investirii sale, nu a motivat hotărârea cu privire la cererea de rectificare de carte funciară, prescripția nu a fost invocată de părți și nu a fost pusă în discuție.

Prin decizia civilă nr. 1115/AP din 12 noiembrie 2004 Curtea de Apel Brașov a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat. Instanța de apel a suplinit în parte motivarea instanței de fond, reținând următoarele considerente: Este adevărat că reclamanta a renunțat succesiv la petitele din acțiune prin care a solicitat constatarea nulității încheierilor de carte funciară, dar în privința rectificării de carte funciară nu a făcut nici o precizare, susținând că menține spre judecată acest petit. Petitul prin care s-a solicitat rectificarea situației de carte funciară a fost formulat „ca efect al constatării nulității absolute a celor două încheieri de carte funciară” astfel cum s-a menționat.

Instanța de apel reține că în condițiile în care s-a renunțat la soluționarea cererii în constatarea nulității celor două încheieri, acțiunea în rectificare nu poate fi soluționată cât timp nu s-a solicitat a fi judecată pe alt considerent. Acțiunea în rectificare de carte funciară este o acțiune subsecventă unei acțiuni principale, care potrivit pct. 1 al art. 34 din Decretul-Lege nr. 115/1938, trebuie să constea într-o cerere în constatarea nevalabilității înscrierii sau titlului în temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea. Instanța de apel a înlăturat motivarea instanței de fond cu privire la prescripție. Pe de altă parte, se reține că dreptul de proprietate al pârâtului în CF 26188 Brașov s-a înscris cu titlu de drept cumpărare asupra terenului și construire asupra cotei de ½ parte din construcție cu act.

nr. 9155/1994, conform adresei nr. 14781/1992 CF, aceste acte nefiind atacate și în consecință prezumția legală de existență a dreptului de proprietate în favoarea pârâtului prevăzută de art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938, operează, nefiind răsturnată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta U.M.

susținând că: greșit instanța de apel a apreciat că acțiunea în rectificare de carte funciară nu poate avea o existență independentă, ci, în toate cauzele are o existență auxiliară pe lângă cererea având drept obiect constatarea nevalabilității înscrierii sau a titlului pe care aceasta s-a săvârșit; că, prin coroborarea dispozițiilor art. 34 din Decretul-Lege nr. 115/1938 cu cele ale art.43 și ale art. 44 din același act normativ dar și cu prevederile art. 49 – 51 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de CF ale Judecătoriilor aprobat prin Ordinul nr. 2371/1998 al Ministerului Justiției, acțiunea în rectificare de carte funciară poate avea și o existență independentă.

Recurenta, invocă și faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate care erau hotărâtoare pentru rezolvarea pricinii, enumerând toate actele depuse la dosar și din conținutul cărora, în opinia recurentei, rezultă că imobilul a fost construit numai de părinții săi. Recursul nu este fondat. Acțiunea în rectificare este acea acțiune în justiție prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realității făcută în cartea funciară, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a unui imobil. Instanța de apel nu a încălcat principiul disponibilității care guvernează procesul civil, susținând că acțiunea în rectificare promovată de reclamantă are un caracter subsidiar.

Într-adevăr, acțiunea în rectificare este grefată pe o acțiune de fond – acțiune în nulitate sau anularea actului, în simulație, în rezoluțiune etc. De altfel, în noua legislație, art. 36 din Legea nr. 7/1996 se prevăd limitativ cazurile de exercitare a acțiunii în rectificare (patru cazuri) prevăzându-se că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor de carte funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă se constată unul din cele patru cazuri prevăzute de aceste legi. În consecință, în mod corect a reținut instanța de apel că în condițiile în care s-a renunțat la soluționarea cererii în constatarea nulității celor două încheieri, acțiunea în rectificare nu poate fi soluționată cât timp nu s-a solicitat a fi judecată pe alt considerent.

Este real că regimul juridic al publicității imobiliare se întemeiază pe mai multe principii, printre care și acela al legalității la care face referire recurenta în motivele de recurs, principiu care decurge din obligația instituită de lege pentru judecătorul delegat de carte funciară de a verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a putea dispune înscrierea unui drept real și a respinge cererea dacă aceste condiții nu sunt întrunite, dar trebuie reținut că încheierile de înscriere în cartea funciară sunt supuse căilor ordinare de atac, și în consecință, respectarea principiului în discuție este verificată cu această ocazie. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 10 c.pr.civ.

invocat de recurentă, susținând că instanțele nu au analizat înscrisurile depuse la dosar din conținutul cărora rezultă că imobilul construcție a fost realizat de părinții săi, nu subzistă în cauză. Omisiunea la care face referire motivul de recurs invocat poate duce la casarea hotărârii numai dacă dovada administrată, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat, era de natură să ducă la o altă situație de fapt și la o soluție diferită de cea pronunțată. Instanța respingând acțiunea pentru motivul că acțiunea în rectificare are un caracter subsecvent, nu se impunea examinarea actelor la care se face referire. Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârea pronunțată este legală și, ca atare, recursul a fost respins ca nefondat.

.