ÎCCJ, decizie (scj.ro #82342)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82342) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Carte funciară. Constatarea nulității
înscrierilor făcute în cartea funciară. Acțiunea în rectificarea înscrierilor
făcute în cartea funciară.
Cuprins
pe materii
. Drept procesual civil. Carte funciară.
Constatarea
nulității înscrierilor făcute în cartea funciară. Acțiunea în rectificarea
înscrierilor făcute în cartea funciară.
Index
alfabetic. Drept procesual civil.
-
Carte funciară;
-
Acțiunea în rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară.
Acțiunea în rectificare înscrierilor făcute în cartea funciară
este acea acțiune în justiție prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei
înscrieri necorespunzătoare realității făcută în cartea funciară, pentru a pune
de acord starea tabulară cu situația juridică reală a unui imobil.
Ea are un caracter subsidiar, este grefată pe o acțiune de fond
– acțiune în nulitate sau anularea actului, în simulație, în rezoluțiune, etc.
și constă într-o cerere în constatarea nevalabilității înscrierii sau
titlului în temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea.
Î.C.C.J.,
Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5691 din 6 iulie
2005.
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Brașov
reclamanta U.M. a chemat în judecată pe pârâții C.E. și Statul Român prin
Municipiul Brașov și Primar solicitând să se constate nulitatea absolută a
încheierii de carte funciară nr. 861/1990 pronunțată de Judecătoria Brașov prin
care s-a dispus intabularea în CF nr.26188 Brașov a dreptului de
proprietate asupra cotei de ½ din imobile cu titlul de drept moștenire
în favoarea reclamantei; să se constate nulitatea absolută a încheierii de carte
funciară nr. 9155/1994 a Judecătoriei Brașov prin care s-a dispus intabularea
în CF 26188 a localității Brașov a dreptului de proprietate asupra imobilului
casă de locuit cu 3 camere, bucătărie, cămară, baie, hol, anexe gospodărești
formate din grajd și cuptor situate în municipiul Brașov; să se dispună
repunerea în situația anterioară în sensul de a se intabula dreptul de
proprietate asupra terenului și construcțiilor în favoarea Statului Român.
Reclamanta a susținut în motivarea acțiunii că aceste intabulări
sunt nule deoarece în baza Decretului Consiliului de Stat nr.335 din 7
septembrie 1988 a fost expropriat și trecut în proprietatea statului terenul în
suprafață de 550 m.p. și suprafața construită de 426,16 m.p., iar în baza
aceluiași act normativ a fost trecută în proprietatea statului și suprafața de
550 m.p. aparținând pârâtului C.E. În aceste condiții și adresa nr.11796/1992 a
Primăriei Municipiului Brașov este nulă.
Ulterior acțiunea a fost precizată în sensul că s-a renunțat la
capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a încheierii de carte
funciară nr. 861/1990 a Judecătoriei Brașov și capătul de cerere nr. 3 a fost
de asemenea precizat în sensul că se solicită repunerea părților în situația
anterioară numai în ceea ce privește constatarea nulității absolute a
încheierii nr. 9155/1994 a Judecătoriei Brașov.
Prin sentința civilă nr.10287 din 25 noiembrie 2003 a fost
respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că
asupra imobilului înscris în CF 26188 a localității Brașov situat în Str.
Livada Vulturului nr. 1 sunt coproprietari reclamanta și pârâtul, fiecare cu
cota de ½.
Instanța a reținut, în esență, că: reclamanta a dobândit dreptul
de proprietate cu titlu de moștenire asupra cotei de ½ și construire
asupra cotei de ½ din construcție, iar C.E. cu titlu de drept cumpărare
asupra cotei de ½ din teren și construire asupra cotei de ½ din
construcție; că înscrierea în cartea funciară a drepturilor părților face
deplină dovada cu privire la existența acestora până când se va face dovada
contrară.
Acest lucru se poate realiza în temeiul art. 34 din
Decretul-Lege nr.115/1938. Încheierea de carte funciară nu reprezintă decât
consecința, transpunerea în planul publicității imobiliare a realității
juridice conținute de un act administrativ și dacă nu este contestat și anulat,
încheierea de carte funciară rămâne valabilă.
Referitor la capătul de cerere privind rectificarea de carte
funciară, s-a reținut că reclamanta a depășit termenul legal prevăzut de
Decretul-Lege nr.115/1938.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, susținând
că instanța nu a soluționat fondul cauzei, nu a judecat în limitele
investirii sale, nu a motivat hotărârea cu privire la cererea de rectificare de
carte funciară, prescripția nu a fost invocată de părți și nu a fost pusă în
discuție.
Prin decizia civilă nr. 1115/AP din 12 noiembrie 2004 Curtea de
Apel Brașov a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
Instanța de apel a suplinit în parte motivarea instanței de
fond, reținând următoarele considerente:
Este adevărat că reclamanta a renunțat succesiv la petitele din
acțiune prin care a solicitat constatarea nulității încheierilor de carte funciară,
dar în privința rectificării de carte funciară nu a făcut nici o precizare,
susținând că menține spre judecată acest petit.
Petitul prin care s-a solicitat rectificarea situației de carte
funciară a fost formulat „ca efect al constatării nulității absolute a celor
două încheieri de carte funciară” astfel cum s-a menționat.
Instanța de apel reține că în condițiile în care s-a renunțat la
soluționarea cererii în constatarea nulității celor două încheieri, acțiunea în
rectificare nu poate fi soluționată cât timp nu s-a solicitat a fi judecată pe
alt considerent.
Acțiunea în rectificare de carte funciară este o acțiune
subsecventă unei acțiuni principale, care potrivit pct. 1 al art. 34 din
Decretul-Lege nr. 115/1938, trebuie să constea într-o cerere în constatarea
nevalabilității înscrierii sau titlului în temeiul căruia s-a săvârșit
înscrierea.
Instanța de apel a înlăturat motivarea instanței de fond cu
privire la prescripție.
Pe de altă parte, se reține că dreptul de proprietate al
pârâtului în CF 26188 Brașov s-a înscris cu titlu de drept cumpărare
asupra terenului și construire asupra cotei de ½ parte din
construcție cu act. nr. 9155/1994, conform adresei nr. 14781/1992 CF, aceste
acte nefiind atacate și în consecință prezumția legală de existență a dreptului
de proprietate în favoarea pârâtului prevăzută de art. 32 din Decretul-Lege nr.
115/1938, operează, nefiind răsturnată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta U.M.
susținând că: greșit instanța de apel a apreciat că acțiunea în rectificare de
carte funciară nu poate avea o existență independentă, ci, în toate cauzele are
o existență auxiliară pe lângă cererea având drept obiect constatarea
nevalabilității înscrierii sau a titlului pe care aceasta s-a săvârșit;
că, prin coroborarea dispozițiilor art. 34 din Decretul-Lege
nr. 115/1938 cu cele ale art.43 și ale art. 44 din același act normativ dar și
cu prevederile art. 49 – 51 din Regulamentul de organizare și funcționare a
birourilor de CF ale Judecătoriilor aprobat prin Ordinul nr. 2371/1998 al
Ministerului Justiției, acțiunea în rectificare de carte funciară poate avea și
o existență independentă.
Recurenta, invocă și faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra unor probe administrate care erau hotărâtoare pentru rezolvarea
pricinii, enumerând toate actele depuse la dosar și din conținutul cărora, în
opinia recurentei, rezultă că imobilul a fost construit numai de părinții săi.
Recursul nu este fondat.
Acțiunea în rectificare este acea acțiune în justiție prin care
se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realității
făcută în cartea funciară, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația
juridică reală a unui imobil.
Instanța de apel nu a încălcat principiul disponibilității care guvernează
procesul civil, susținând că acțiunea în rectificare promovată de reclamantă
are un caracter subsidiar.
Într-adevăr, acțiunea în rectificare este grefată pe o acțiune
de fond – acțiune în nulitate sau anularea actului, în simulație, în rezoluțiune
etc.
De altfel, în noua legislație, art. 36 din Legea nr. 7/1996 se
prevăd limitativ cazurile de exercitare a acțiunii în rectificare (patru
cazuri) prevăzându-se că orice persoană interesată poate cere rectificarea
înscrierilor de carte funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească
definitivă și irevocabilă se constată unul din cele patru cazuri prevăzute de
aceste legi.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de apel că în
condițiile în care s-a renunțat la soluționarea cererii în constatarea
nulității celor două încheieri, acțiunea în rectificare nu poate fi soluționată
cât timp nu s-a solicitat a fi judecată pe alt considerent.
Este real că regimul juridic al publicității imobiliare se
întemeiază pe mai multe principii, printre care și acela al legalității la care
face referire recurenta în motivele de recurs, principiu care decurge din
obligația instituită de lege pentru judecătorul delegat de carte funciară de a
verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a putea dispune
înscrierea unui drept real și a respinge cererea dacă aceste condiții nu sunt
întrunite, dar trebuie reținut că încheierile de înscriere în cartea
funciară sunt supuse căilor ordinare de atac, și în consecință, respectarea
principiului în discuție este verificată cu această ocazie.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 10
c.pr.civ. invocat de recurentă, susținând că instanțele nu au analizat
înscrisurile depuse la dosar din conținutul cărora rezultă că imobilul
construcție a fost realizat de părinții săi, nu subzistă în cauză.
Omisiunea la care face referire motivul de recurs invocat poate
duce la casarea hotărârii numai dacă dovada administrată, asupra căreia
instanța nu s-a pronunțat, era de natură să ducă la o altă situație de fapt și
la o soluție diferită de cea pronunțată.
Instanța respingând acțiunea pentru motivul că acțiunea în
rectificare are un caracter subsecvent, nu se impunea examinarea actelor la
care se face referire.
Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârea pronunțată
este legală și, ca atare, recursul a fost respins ca nefondat.
.