ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1503/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 187/S/2011 a Tribunalului Brașov, secția civilă, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și a interesului reclamanților în promovarea acțiunii, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune și a tardivității și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții S.J. și S.S. în contradictoriu cu pârâții M.D.M., Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Brașov, prin Primar, și SC R. SRL. Precum și cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională M.D.M. Pentru a pronunța hotărârea Tribunalul Brașov a reținut următoarele: Excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii au soluțiile determinate de soluția ce va fi dată cererii reconvenționale, astfel că acestea vor fi analizate împreună.

Aceste excepții au fost motivate de inexistența unui drept subiectiv sau a unui interes legitim în condițiile în care aceștia nu au dovedit că au acceptat în termen succesiunea și au vocație la moștenirea drepturilor ce le-au aparținut foștilor proprietari. Acțiunea formulată de reclamanți vizează constatarea nulității absolute a înscrierilor din CF X1 Brașov, nr. top X2 la B7 și B10 și că acțiunea în constatarea nulității absolute poate fi formulată de orice persoană care justifică un interes, astfel că interesul reclamanților în promovarea acestei acțiuni este acela de a readuce înscrierile în cartea funciară la situația anterioară preluării imobilului de către stat pentru ca apoi să își înscrie dreptul de proprietate în calitate de moștenitori.

Interesul în promovarea acțiunii este condiționat de dovada calității de moștenitori a reclamanților după foștii proprietari tabulari, că reclamanții au făcut această dovadă cu certificatele de moștenitor X3 și X4 emise în anul 2006, certificate a căror nulitate absolută a fost solicitată de pârâta M.D.M. pe calea cererii reconvenționale, cererea fiind întemeiată pe prevederile art. 76 alin. (3) și art. 86 din Legea nr. 36/1995. Art. 76 alin. (3) prevede că pe bază de declarație sau probe administrate în cauză se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal iar art. 86 prevede că după emiterea certificatului de moștenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decât în situațiile prevăzute de lege.

Cu acordul tuturor moștenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de moștenitor suplimentar. Pentru emiterea certificatelor de moștenitor contestate, notarul public a efectuat actele pe care le-a considerat necesare pentru soluționarea sesizării. Încălcarea prevederilor legale invocate nu atrag nulitatea absolută a certificatelor de moștenitor emise în aceste condiții, ci eventual nulitatea relativă deoarece norma pretins încălcată protejează interesele private ale persoanelor cu vocație la moștenire, nu un interes public. Față de aceste considerente, cererea reclamantei reconvenționale de a se constata nulitatea absolută a certificatelor de moștenitor a fost respinsă, cu consecința respingerii și a excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes.

Excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția tardivității au fost motivate prin aceea că acțiunea în rectificarea cărții funciare se prescrie în termen de 3 ani, socotiți de la data înregistrării cererii de înscriere. Acțiunea formulată de reclamanți nu este o acțiune în rectificarea cărții funciare, ci o acțiune în constatarea nulității absolute, care este imprescriptibilă, astfel că această excepție, numită în unele note de ședință prescripție, iar în altele tardivitate, a fost respinsă. Cu privire la fondul litigiului instanța de fond a reținut următoarele: Imobilul înscris în CF X1 Brașov, nr. top X2 aparținut autoarei reclamanților S.O., iar la data de 15 ianuarie 2003 a fost întabulat dreptul de proprietate al Statului Român, cu titlu de drept naționalizare.

Apoi imobilul a fost dezmembrat în două loturi și asupra celui de la A3 a fost întabulat dreptul de proprietate al pârâtei M.D.M., dobândit prin cumpărare în baza Legii nr. 112/1995. S-a invocat prin cererea de chemare în judecată că înscrierile în cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului Român și al pârâtei M.D.M. s-au făcut cu nerespectarea prevederilor art. 50 din Legea nr. 7/1998. Art. 50 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data efectuării înscrierilor contestate, prevedea că, în cazul în care judecătorul de la biroul de carte funciară admite cererea, dispune înscrierea prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții: cerințele de validitate a actului juridic; are deplină putere doveditoare; indică numele părților; individualizează imobilul cu numărul de parcelă și este însoțit de o traducere legalizată, dacă nu este întocmită în limba română.

Încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului parcelei și a cărții funciare, precum și a părții cărții funciare în care urmează a se face înscrierea. În cazul în care identificarea cadastrală a parcelei nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite schițe de plan vizate de oficiul județean de cadastru, geodezie și cartografie. În adresa emisă de Judecătoria Brașov la cererea pârâtei M.D.M. s-a arătat că în intervalul ianuarie - decembrie 2003 Biroul de Carte Funciară a funcționat în cadrul Judecătoriei Brașov. Atribuțiile judecătorilor delegați au fot stabilite prin ordin de serviciu și s-a stabilit că în cazul cererilor de admitere nu se emite încheiere, acest act fiind emis numai în cazul respingerii cererilor.

În Adresa nr. 2394/2009 a O.C.P.I. Brașov s-a arătat că în anul 2003 se întocmeau încheieri de carte funciară numai pentru o categorie redusă de cereri, în special pentru cele care priveau notarea litigiilor și înscrierea ipotecilor, celelalte categorii de înscrieri s-au făcut, de regulă, fără a se întocmi încheierea de carte funciară. Lipsa încheierii de înscriere în cartea funciară nu atrage nulitatea absolută a înscrierii deoarece înscrierea are ca suport rezoluția judecătorului delegat. Actul procedural care a stat la baza înscrierii există, fiind reprezentat de rezoluția judecătorului delegat, iar procedura urmată nu a creat niciun prejudiciu reclamanților, astfel că petitele 1 și 2 ale cererii de chemare în judecată au fost respinse.

Petitul privind radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului Român și al pârâtei M.D.M. este petit subsecvent primelor două, astfel că a primit aceeași soluție. Prin cererea reconvențională pârâta M.D.M. a solicitat obligarea Biroului de Carte Funciară să îndeplinească procedura referitoare la emiterea încheierii. În cauză nu a fost chemat în judecată Biroul de Carte Funciară pentru a se putea stabili obligații în sarcina acestuia, astfel că și această solicitare a fost respinsă. În consecință, față de considerentele mai sus expuse, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamanților, excepția prescripției dreptului la acțiune și a tardivității, a respins acțiunea formulată de reclamanți și cererea reconvențională.

Împotriva hotărârii de mai sus au formulat apel reclamanții S.J. și S.S. Pârâta M.D.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului reclamanților, precum și cerere de aderare la apelul acestora prin care se solicită schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul de a fi admise excepțiile privind prescripția dreptului la acțiune și excepția lipsei de interes în susținerea acesteia, precum și cererea reconvențională. Prin Decizia civilă nr. 120/Ap din 25 octombrie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul formulat de reclamanții S.J. și S.S., precum și cererea de aderare la apel formulată de pârâta M.D.M.

împotriva Sentinței civile nr. 187/S din 29 martie 2011 a Tribunalului Brașov. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule "numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor". Înscrierea unui drept real în cartea funciară pe baza unei rezoluției date de judecătorul de carte funciară în mod evident este realizată cu neobservarea formelor legale prevăzute de art. 50 din Legea nr. 7/1996 prin care se stabilește că o astfel de înscriere se admite "prin încheiere". Cu toate acestea, indiferent de cauza nulității, absolută sau relativă, înscrierea atacată poate fi declarată nulă numai dacă prin aceasta s-a pricinuit reclamanților o vătămare.

Sub acest aspect soluția atacată este legală și temeinică, iar motivele de apel sunt neîntemeiate deoarece atât dreptul de proprietate al Statului Român, cât și dreptul de proprietate al pârâtei M.D.M. îndeplinesc condițiile de înscriere prevăzute de art. 50 din Legea nr. 7/1996, și nu vatămă în niciun fel interesele reclamanților. Astfel, la data întabulării dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului în litigiu, titlul acestuia nu era contestat de fostul proprietar de carte funciară ori de către succesorii acestuia și indiferent dacă preluarea s-a făcut cu titlu sau fără titlu valabil, în speță deveneau aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, legea specială de restituire.

Reclamanții, în calitate de succesori ai fostei proprietare tabulare, aveau posibilitatea de a formula notificare în temeiul legii speciale (art. 21) în termenul prevăzut de legiuitor, iar nerespectarea acestei proceduri atrage decăderea reclamanților din dreptul de a se mai adresa justiției în legătură cu acest imobil. De aici rezultă faptul că întabularea dreptului de proprietate al Statului Român și ulterior al pârâtei M.D.M. cu titlu de cumpărător conform Legii nr. 112/1991 nu au creat niciun prejudiciu în patrimoniul reclamanților întrucât aceștia nu aveau niciun drept asupra imobilului în litigiu la data înscrierii drepturilor a căror anulare se solicită prin acțiunea dedusă judecății și nici nu aveau notat în CF vreun proces ori vreo procedură administrativă în legătură cu retrocedarea imobilului.

În consecință, în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamanților întrucât eventuala neregularitate a înscrierilor atacate în cartea funciară nu poate atrage radierea dreptului de proprietate al pârâtei M.D.M. dobândit în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare neatacat și nedesființat prin hotărâre judecătorească. Împotriva Deciziei civile nr. 120/Ap din 25 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, au declarat recurs reclamanții S.J. și S.S. și pârâta M.D.M. Recurenții reclamanți S.J. și S.S., prin recursul declarat, întemeiat pe art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., au criticat decizia din apel pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului lor și în consecință admiterea cererii lor de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și motivată.

În criticile formulate, recurenții reclamanți au susținut în esență următoarele: Actul procedural suficient, dar absolut necesar pe baza căruia se efectuează întabularea îl reprezintă încheierea registratorului, care trebuie să fie la dosar pentru efectuarea de verificări în privința îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 50 din Legea nr. 7/1996. În realitate, nulitatea de care sunt lovite înscrierile din cartea funciară din cauză este una absolută, care poate fi solicitată a fi constatată de orice persoană care prezintă un interes, fără a se face dovada existenței unei vătămări. La data de 15 ianuarie 2003, SC R. SRL în mod abuziv a solicitat Judecătoriei Brașov - Serviciul de Carte Funciară înlăturarea dreptului de proprietate al antecesoarei lor S.O.

în baza unei copii a tabelului anexă la Decretul nr. 92/1950, care nu le-a fost comunicat. Recurenții au mai susținut că decizia recurată se sprijină pe motive contradictorii, pe de o parte instanța admițând susținerile lor în ce privește faptul că înscrierea din cartea funciară este lovită de nulitate chiar dacă aceasta are ca suport rezoluția judecătorului delegat, iar pe de altă parte, consideră că sentința apelată este temeinică. Or, în speță lipsește încheierea, ca act procedural premergător înscrierii, astfel că înscrierea dreptului de proprietate al intimaților este nulă. Recurenta pârâta M.D.M., prin recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 120/Ap din 25 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, susținând în esență că decizia instanței de apel este nelegală, fiindu-i respins greșit apelul incident prin care a urmărit modificarea sentinței de la fond în sensul admiterii cererii sale reconvenționale privind constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor deținute de reclamanți, nelegalitatea acesteia fiind fundamentată pe faptul că succesiunea după S.G. este o succesiune închisă, aceasta fiind dezbătută în 1950, conform înscrisurilor din dosar, iar bunurile ce au compus masa succesorală au trecut în proprietatea statului, motiv pentru care notarul public era obligat să dispună închiderea procedurii succesorale și să claseze cauza, conform art. 80 din legea notarială.

Mai mult, cum reclamanții nu au făcut dovada acceptării în termen a succesiunii din România, dreptul lor de opțiune succesorală a fost prescris. Înalta Curte, examinând cererile de recurs formulate de reclamanții S.J. și S.S. și de pârâta M.D.M. împotriva Deciziei civile nr. 120/Ap din 25 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, din perspectiva criticilor indicate de părți, așa cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept menționate, reține nemotivarea în drept a acestora în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente.

Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc. civ. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Conform art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, prevăzute expres și limitativ la pct. 1 - 9, iar potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Practic, prin criticile invocate recurenții reclamanți S.J. și S.S. și recurenta pârâtă M.D.M. își exprimă nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel, dar aduc în susținere argumente ce își propun să repună în discuție situații de fapt, precum și reinterpretarea probatoriului, împrejurare care situează analiza acestora în sfera controlului de temeinicie și nu în aceea a controlului de legalitate configurat expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ. Astfel, trimiterile pe care recurenții-reclamanți le fac cu privire la încheierea registratorului, care trebuie să fie la dosar pentru efectuarea de verificări în privința îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 50 din Legea nr. 7/1996 și la solicitarea abuzivă a SC R. SRL din 15 ianuarie 2003 făcută Judecătoriei Brașov - Serviciul de Carte Funciară privind înlăturarea dreptului de proprietate al antecesoarei lor S.O.

în baza unei copii a tabelului anexă la Decretul nr. 92/1950, care nu le-a fost comunicat, vizează situația de fapt și administrarea probatoriului, neîncadrabile în temeiurile de drept indicate. Nici motivul de recurs, prin care recurenta pârâtă a susținut că în mod greșit instanța de apel i-a respins cererea reconvențională privind constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor deținute de reclamanți pentru faptul că succesiunea după S.G. este o succesiune închisă, întrucât a fost dezbătută în 1950, conform înscrisurilor din dosar și că bunurile ce au compus masa succesorală au trecut în proprietatea statului, motiv pentru care notarul public era obligat să dispună închiderea procedurii succesorale și să claseze cauza, conform art. 80 din legea notarială, nu poate fi încadrat în art. 304 C. proc.

civ., întrucât susținerile făcute sunt pur formale, neargumentate în drept. Așadar, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurente, reiterarea unor situații de fapt, invocarea probatoriului administrat, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticele în sfera temeiurilor de modificare indicate, fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs. Prin urmare, recursul nefiind o cale de atac devolutivă care să permită reanalizarea situației de fapt și reinterpretarea probelor, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu se poate realiza un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalității acesteia.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentele nu s-au conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererilor de recurs formulate de reclamanții S.J. și S.S. și de pârâta M.D.M. împotriva Deciziei civile nr. 120/Ap din 25 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererilor de recurs formulate de reclamanții S.J. și S.S. și de pârâta M.D.M. împotriva Deciziei civile nr. 120/Ap din 25 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ