ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1503/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1503/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 187/S/2011 a

Tribunalului Brașov, secția civilă, s-a respins excepția lipsei calității

procesuale active și a interesului reclamanților în promovarea acțiunii, precum

și excepția prescripției dreptului la acțiune și a tardivității și s-a respins

acțiunea formulată de reclamanții S.J. și S.S. în contradictoriu cu pârâții

M.D.M., Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Brașov,

prin Primar, și SC R. SRL. Precum și cererea reconvențională formulată de

pârâta reclamantă reconvențională M.D.M.

Pentru a pronunța

hotărârea Tribunalul Brașov a reținut următoarele:

Excepția lipsei

calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamanților în

promovarea acțiunii au soluțiile determinate de soluția ce va fi dată cererii

reconvenționale, astfel că acestea vor fi analizate împreună.

Aceste excepții au

fost motivate de inexistența unui drept subiectiv sau a unui interes legitim în

condițiile în care aceștia nu au dovedit că au acceptat în termen succesiunea

și au vocație la moștenirea drepturilor ce le-au aparținut foștilor

proprietari.

Acțiunea formulată de

reclamanți vizează constatarea nulității absolute a înscrierilor din CF X1

Brașov, nr. top X2 la B7 și B10 și că acțiunea în constatarea nulității

absolute poate fi formulată de orice persoană care justifică un interes, astfel

că interesul reclamanților în promovarea acestei acțiuni este acela de a

readuce înscrierile în cartea funciară la situația anterioară preluării

imobilului de către stat pentru ca apoi să își înscrie dreptul de proprietate

în calitate de moștenitori.

Interesul în

promovarea acțiunii este condiționat de dovada calității de moștenitori a

reclamanților după foștii proprietari tabulari, că reclamanții au făcut această

dovadă cu certificatele de moștenitor X3 și X4 emise în anul 2006, certificate

a căror nulitate absolută a fost solicitată de pârâta M.D.M. pe calea cererii

reconvenționale, cererea fiind întemeiată pe prevederile art. 76 alin. (3) și

art. 86 din Legea nr. 36/1995.

Art. 76 alin. (3)

prevede că pe bază de declarație sau probe administrate în cauză se va stabili

dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal iar art. 86 prevede

că după emiterea certificatului de moștenitor nu se mai poate întocmi alt

certificat, decât în situațiile prevăzute de lege.

Cu acordul tuturor

moștenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea

completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând

un certificat de moștenitor suplimentar.

Pentru emiterea

certificatelor de moștenitor contestate, notarul public a efectuat actele pe

care le-a considerat necesare pentru soluționarea sesizării.

Încălcarea

prevederilor legale invocate nu atrag nulitatea absolută a certificatelor de

moștenitor emise în aceste condiții, ci eventual nulitatea relativă deoarece

norma pretins încălcată protejează interesele private ale persoanelor cu

vocație la moștenire, nu un interes public.

Față de aceste

considerente, cererea reclamantei reconvenționale de a se constata nulitatea

absolută a certificatelor de moștenitor a fost respinsă, cu consecința

respingerii și a excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de

interes.

Excepția prescripției

dreptului la acțiune și excepția tardivității au fost motivate prin aceea că

acțiunea în rectificarea cărții funciare se prescrie în termen de 3 ani,

socotiți de la data înregistrării cererii de înscriere.

Acțiunea formulată de

reclamanți nu este o acțiune în rectificarea cărții funciare, ci o acțiune în

constatarea nulității absolute, care este imprescriptibilă, astfel că această

excepție, numită în unele note de ședință prescripție, iar în altele

tardivitate, a fost respinsă.

Cu privire la fondul

litigiului instanța de fond a reținut următoarele:

Imobilul înscris în

CF X1 Brașov, nr. top X2 aparținut autoarei reclamanților S.O., iar la data de

15 ianuarie 2003 a fost întabulat dreptul de proprietate al Statului Român, cu

titlu de drept naționalizare.

Apoi imobilul a fost

dezmembrat în două loturi și asupra celui de la A3 a fost întabulat dreptul de

proprietate al pârâtei M.D.M., dobândit prin cumpărare în baza Legii nr.

112/1995.

S-a invocat prin

cererea de chemare în judecată că înscrierile în cartea funciară a dreptului de

proprietate al Statului Român și al pârâtei M.D.M. s-au făcut cu nerespectarea

prevederilor art. 50 din Legea nr. 7/1998.

Art. 50 din Legea nr.

7/1996, în forma în vigoare la data efectuării înscrierilor contestate,

prevedea că, în cazul în care judecătorul de la biroul de carte funciară admite

cererea, dispune înscrierea prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește

următoarele condiții: cerințele de validitate a actului juridic; are deplină

putere doveditoare; indică numele părților; individualizează imobilul cu

numărul de parcelă și este însoțit de o traducere legalizată, dacă nu este

întocmită în limba română.

Încheierea va

cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului parcelei și

a cărții funciare, precum și a părții cărții funciare în care urmează a se face

înscrierea.

În cazul în care

identificarea cadastrală a parcelei nu este posibilă, pe baza datelor

existente, vor fi folosite schițe de plan vizate de oficiul județean de

cadastru, geodezie și cartografie.

În adresa emisă de

Judecătoria Brașov la cererea pârâtei M.D.M. s-a arătat că în intervalul

ianuarie - decembrie 2003 Biroul de Carte Funciară a funcționat în cadrul

Judecătoriei Brașov. Atribuțiile judecătorilor delegați au fot stabilite prin

ordin de serviciu și s-a stabilit că în cazul cererilor de admitere nu se emite

încheiere, acest act fiind emis numai în cazul respingerii cererilor.

În Adresa nr.

2394/2009 a O.C.P.I. Brașov s-a arătat că în anul 2003 se întocmeau încheieri

de carte funciară numai pentru o categorie redusă de cereri, în special pentru

cele care priveau notarea litigiilor și înscrierea ipotecilor, celelalte

categorii de înscrieri s-au făcut, de regulă, fără a se întocmi încheierea de

carte funciară.

Lipsa încheierii de

înscriere în cartea funciară nu atrage nulitatea absolută a înscrierii deoarece

înscrierea are ca suport rezoluția judecătorului delegat.

Actul procedural care

a stat la baza înscrierii există, fiind reprezentat de rezoluția judecătorului

delegat, iar procedura urmată nu a creat niciun prejudiciu reclamanților,

astfel că petitele 1 și 2 ale cererii de chemare în judecată au fost respinse.

Petitul privind

radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului Român și al

pârâtei M.D.M. este petit subsecvent primelor două, astfel că a primit aceeași

soluție.

Prin cererea

reconvențională pârâta M.D.M. a solicitat obligarea Biroului de Carte Funciară

să îndeplinească procedura referitoare la emiterea încheierii.

În cauză nu a fost

chemat în judecată Biroul de Carte Funciară pentru a se putea stabili obligații

în sarcina acestuia, astfel că și această solicitare a fost respinsă.

În consecință, față

de considerentele mai sus expuse, instanța a respins excepția lipsei calității

procesuale active și a lipsei de interes a reclamanților, excepția prescripției

dreptului la acțiune și a tardivității, a respins acțiunea formulată de

reclamanți și cererea reconvențională.

Împotriva hotărârii

de mai sus au formulat apel reclamanții S.J. și S.S.

Pârâta M.D.M. a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului reclamanților,

precum și cerere de aderare la apelul acestora prin care se solicită schimbarea

în parte a hotărârii primei instanțe în sensul de a fi admise excepțiile

privind prescripția dreptului la acțiune și excepția lipsei de interes în

susținerea acesteia, precum și cererea reconvențională.

Prin Decizia civilă

nr. 120/Ap din 25 octombrie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția civilă pentru

cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a

respins apelul formulat de reclamanții S.J. și S.S., precum și cererea de

aderare la apel formulată de pârâta M.D.M. împotriva Sentinței civile nr. 187/S

din 29 martie 2011 a Tribunalului Brașov.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit art. 105

alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau

de un funcționar necompetent se vor declara nule "numai dacă prin aceasta

s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea

lor".

Înscrierea unui drept

real în cartea funciară pe baza unei rezoluției date de judecătorul de carte

funciară în mod evident este realizată cu neobservarea formelor legale

prevăzute de art. 50 din Legea nr. 7/1996 prin care se stabilește că o astfel

de înscriere se admite "prin încheiere". Cu toate acestea, indiferent

de cauza nulității, absolută sau relativă, înscrierea atacată poate fi

declarată nulă numai dacă prin aceasta s-a pricinuit reclamanților o vătămare.

Sub acest aspect

soluția atacată este legală și temeinică, iar motivele de apel sunt

neîntemeiate deoarece atât dreptul de proprietate al Statului Român, cât și

dreptul de proprietate al pârâtei M.D.M. îndeplinesc condițiile de înscriere

prevăzute de art. 50 din Legea nr. 7/1996, și nu vatămă în niciun fel

interesele reclamanților.

Astfel, la data întabulării

dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului în litigiu, titlul

acestuia nu era contestat de fostul proprietar de carte funciară ori de către

succesorii acestuia și indiferent dacă preluarea s-a făcut cu titlu sau fără

titlu valabil, în speță deveneau aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001,

legea specială de restituire.

Reclamanții, în

calitate de succesori ai fostei proprietare tabulare, aveau posibilitatea de a

formula notificare în temeiul legii speciale (art. 21) în termenul prevăzut de

legiuitor, iar nerespectarea acestei proceduri atrage decăderea reclamanților

din dreptul de a se mai adresa justiției în legătură cu acest imobil. De aici

rezultă faptul că întabularea dreptului de proprietate al Statului Român și

ulterior al pârâtei M.D.M. cu titlu de cumpărător conform Legii nr. 112/1991 nu

au creat niciun prejudiciu în patrimoniul reclamanților întrucât aceștia nu

aveau niciun drept asupra imobilului în litigiu la data înscrierii drepturilor

a căror anulare se solicită prin acțiunea dedusă judecății și nici nu aveau

notat în CF vreun proces ori vreo procedură administrativă în legătură cu

retrocedarea imobilului.

În consecință, în mod

corect prima instanță a respins acțiunea reclamanților întrucât eventuala

neregularitate a înscrierilor atacate în cartea funciară nu poate atrage

radierea dreptului de proprietate al pârâtei M.D.M. dobândit în temeiul unui

contract de vânzare-cumpărare neatacat și nedesființat prin hotărâre

judecătorească.

Împotriva Deciziei

civile nr. 120/Ap din 25 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov,

secția civilă pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și

asigurări sociale, au declarat recurs reclamanții S.J. și S.S. și pârâta M.D.M.

Recurenții reclamanți

S.J. și S.S., prin recursul declarat, întemeiat pe art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., au criticat decizia din apel pentru nelegalitate, solicitând

admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului lor și în

consecință admiterea cererii lor de chemare în judecată astfel cum a fost

formulată și motivată.

În criticile

formulate, recurenții reclamanți au susținut în esență următoarele:

Actul procedural

suficient, dar absolut necesar pe baza căruia se efectuează întabularea îl

reprezintă încheierea registratorului, care trebuie să fie la dosar pentru

efectuarea de verificări în privința îndeplinirii cerințelor prevăzute de art.

50 din Legea nr. 7/1996.

În realitate,

nulitatea de care sunt lovite înscrierile din cartea funciară din cauză este

una absolută, care poate fi solicitată a fi constatată de orice persoană care

prezintă un interes, fără a se face dovada existenței unei vătămări.

La data de 15

ianuarie 2003, SC R. SRL în mod abuziv a solicitat Judecătoriei Brașov -

Serviciul de Carte Funciară înlăturarea dreptului de proprietate al

antecesoarei lor S.O. în baza unei copii a tabelului anexă la Decretul nr.

92/1950, care nu le-a fost comunicat.

Recurenții au mai

susținut că decizia recurată se sprijină pe motive contradictorii, pe de o

parte instanța admițând susținerile lor în ce privește faptul că înscrierea din

cartea funciară este lovită de nulitate chiar dacă aceasta are ca suport

rezoluția judecătorului delegat, iar pe de altă parte, consideră că sentința

apelată este temeinică. Or, în speță lipsește încheierea, ca act procedural

premergător înscrierii, astfel că înscrierea dreptului de proprietate al

intimaților este nulă.

Recurenta pârâta

M.D.M., prin recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 120/Ap din 25

octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă pentru cauze

cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, întemeiat pe

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului astfel cum a

fost formulat, susținând în esență că decizia instanței de apel este nelegală,

fiindu-i respins greșit apelul incident prin care a urmărit modificarea

sentinței de la fond în sensul admiterii cererii sale reconvenționale privind

constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor deținute de

reclamanți, nelegalitatea acesteia fiind fundamentată pe faptul că succesiunea

după S.G. este o succesiune închisă, aceasta fiind dezbătută în 1950, conform

înscrisurilor din dosar, iar bunurile ce au compus masa succesorală au trecut

în proprietatea statului, motiv pentru care notarul public era obligat să

dispună închiderea procedurii succesorale și să claseze cauza, conform art. 80

din legea notarială.

Mai mult, cum

reclamanții nu au făcut dovada acceptării în termen a succesiunii din România,

dreptul lor de opțiune succesorală a fost prescris.

Înalta Curte,

examinând cererile de recurs formulate de reclamanții S.J. și S.S. și de pârâta

M.D.M. împotriva Deciziei civile nr. 120/Ap din 25 octombrie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie,

conflicte de muncă și asigurări sociale, din perspectiva criticilor indicate de

părți, așa cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept menționate,

reține nemotivarea în drept a acestora în raport de reglementarea cuprinsă în

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele

considerente.

Recursul, cale

extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de

nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C.

proc. civ.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Conform art. 304 C.

proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motivele de nelegalitate, prevăzute expres și limitativ la pct. 1 - 9, iar

potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a

motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora

face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

Practic, prin

criticile invocate recurenții reclamanți S.J. și S.S. și recurenta pârâtă

M.D.M. își exprimă nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de instanța de

apel, dar aduc în susținere argumente ce își propun să repună în discuție

situații de fapt, precum și reinterpretarea probatoriului, împrejurare care

situează analiza acestora în sfera controlului de temeinicie și nu în aceea a

controlului de legalitate configurat expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ.

Astfel, trimiterile

pe care recurenții-reclamanți le fac cu privire la încheierea registratorului,

care trebuie să fie la dosar pentru efectuarea de verificări în privința

îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 50 din Legea nr. 7/1996 și la

solicitarea abuzivă a SC R. SRL din 15 ianuarie 2003 făcută Judecătoriei Brașov

- Serviciul de Carte Funciară privind înlăturarea dreptului de proprietate al

antecesoarei lor S.O. în baza unei copii a tabelului anexă la Decretul nr. 92/1950,

care nu le-a fost comunicat, vizează situația de fapt și administrarea

probatoriului, neîncadrabile în temeiurile de drept indicate.

Nici motivul de

recurs, prin care recurenta pârâtă a susținut că în mod greșit instanța de apel

i-a respins cererea reconvențională privind constatarea nulității absolute a

certificatelor de moștenitor deținute de reclamanți pentru faptul că

succesiunea după S.G. este o succesiune închisă, întrucât a fost dezbătută în

1950, conform înscrisurilor din dosar și că bunurile ce au compus masa

succesorală au trecut în proprietatea statului, motiv pentru care notarul

public era obligat să dispună închiderea procedurii succesorale și să claseze

cauza, conform art. 80 din legea notarială, nu poate fi încadrat în art. 304 C.

proc. civ., întrucât susținerile făcute sunt pur formale, neargumentate în

drept.

Așadar, simpla

prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurente, reiterarea unor

situații de fapt, invocarea probatoriului administrat, în lipsa unei

argumentații în drept care să situeze criticele în sfera temeiurilor de

modificare indicate, fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de

legalitate de către instanța de recurs.

Prin urmare, recursul

nefiind o cale de atac devolutivă care să permită reanalizarea situației de

fapt și reinterpretarea probelor, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor

în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

nu se poate realiza un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalității

acesteia.

În considerarea celor

ce preced, constatând că recurentele nu s-au conformat obligației reglementate

de dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora

cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și

dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de

ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va

constata nulitatea cererilor de recurs formulate de reclamanții S.J. și S.S. și

de pârâta M.D.M. împotriva Deciziei civile nr. 120/Ap din 25 octombrie 2011,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă pentru cauze cu minori și de

familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererilor de recurs formulate de reclamanții S.J. și S.S. și de pârâta M.D.M.

împotriva Deciziei civile nr. 120/Ap din 25 octombrie 2011, pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie,

conflicte de muncă și asigurări sociale, conform art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 9 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ