ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2756/2005

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul S.O. a chemat în

judecată pe pârâta SC A. Bengești SA și a solicitat obligarea acestuia la a

emite decizia privind soluția ce trebuie luată în urma notificării ce a făcut-o

în temeiul Legii nr. 10/2001. Mai solicită obligarea pârâtei la plata unor

daune cominatorii în sumă de 500.000 lei/zi de întârziere până la emiterea

hotărârii.

În motivarea acțiunii se arată că a

notificat pârâta cu privire la restituirea unei suprafețe de teren de 3.000 mp

situat în comuna Săcelu, sat Hăiești însă aceasta nu a răspuns.

La termenul din 29 aprilie 2003

reclamantul a declarat că renunță la primul capăt de cerere deoarece i-a fost

comunicată decizia la 11 aprilie 2003 solicitând admiterea celui de al doilea

capăt de cerere privind plata daunelor cominatorii de la data de 11 ianuarie

2002 până la data comunicării acesteia.

Prin sentința civilă nr. 110 din 22

aprilie 2003 Tribunalul Gorj a respins cererea reclamantului privind acordarea

daunelor cominatorii.

Instanța a reținut că prin altă

hotărâre judecătorească și anume sentința civilă nr. 154 din 29 august 2002,

Tribunalul Gorj a admis cererea reclamantului cu același obiect și îndreptată

împotriva aceluiași pârât, care s-a conformat și a emis decizia nr. 6 din 9

aprilie 2003, comunicată reclamantului la 11 aprilie 2003.

În aceste condiții a apreciat

instanța, acordarea daunelor cominatorii nu se justifică.

Împotriva acestei sentințe

reclamantul a declarat apel.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 239 din 26 septembrie 2003 admite apelul reclamantului, anulează

sentința atacată și trimite cauza spre soluționare la Judecătoria Târgu

Cărbunești.

Se reține de instanța de apel că

reclamantul a susținut permanent că a fost prejudiciat prin emiterea în termen

a deciziei astfel că instanța trebuia să lămurească acest aspect și să verifice

dacă reclamantul pretinde doar despăgubiri pentru nefolosința terenului și dacă

acesta înțelege să considere acțiunea pentru obținerea de daune compensatorii.

Cum reclamantul în apel tocmai

aceste precizări le-a făcut, considerându-se prejudiciat prin emiterea cu

întârziere a deciziei și cum daunele cominatorii nu pot fi soluționate se va

trimite cauza pentru soluționare la Judecătoria Târgu Cărbunești.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs numai reclamantul susținând că, competența de soluționare

aparține Tribunalului Gorj și nu Judecătoriei Târgu Cărbunești. Se solicită

instanței de recurs să se pronunțe numai cu privire la competență.

Recursul se privește ca fondat.

Neputând analiza susținerile

instanței privind obiectul cererii de chemare în judecată și obiectul luat în

discuție în apel pe baza susținerilor apelantului reclamant, raportat la art. 294

C. proc. civ., deoarece nu există un recurs al pârâtei, decizia se constată

totuși greșită deoarece: sub aspectul instanței de fond competente.

Reclamantul a formulat o acțiune în

justiție întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. O asemenea acțiune poate

avea mai multe capete de cerere, principale, accesorii ori incidente.

Conform art. 17 C. proc. civ.

cererile accesorii și incidente sunt în căderea instanței competente să judece

cererea principală.

Cum s-a arătat cererea principală

este întemeiată pe Legea nr. 10/2001 și competența de soluționare aparține,

conform art. 24 alin. (8), secției civile a tribunalului în a cărei

circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare.

În consecință, competența de

soluționare a cererii reclamantului nu aparține judecătoriei, astfel că nu sunt

aplicabile prevederile art. 294 alin. (2) C. proc. civ.

Drept urmare instanța de apel dacă a

anulat sentința prin care a fost respinsă cererea reclamantului trebuia să se

conformeze prevederilor art. 297 alin. (1) să rețină cauza, să evoce fondul și

să judece procesul, pronunțând o hotărâre definitivă.

Față de cele ce preced se va admite

recursul reclamantului, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza la

Curtea de Apel Craiova pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamantul S.O. împotriva deciziei nr. 239 din 26

septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza la Curtea de

Apel Craiova pentru rejudecarea apelului declarat de reclamantul S.O. împotriva

sentinței nr. 110 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.