ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4230/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4230/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin
acțiunea înregistrată la 30 iulie 2002 la Tribunalul Gorj, C.P. a chemat în
judecată C.N.L. O., pentru a fi obligată să emită dispoziție de restituire a
unui imobil, iar în caz contrar să fie obligată la câte 500.000 lei pe zi de
întârziere, cu titlu de daune cominatorii.
Prin
sentința civilă nr. 161 din 4 septembrie 2002 a Tribunalului Gorj a fost admisă
acțiunea în sensul solicitat, fără obligarea pârâtei la daune cominatorii.
Apelul
declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat prin
decizia nr. 216 din 29 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova. A fost admis
însă apelul reclamantei în sensul obligării pârâtei la plata daunelor
cominatorii de 100.000 lei pe zi de, întârziere de la data pronunțării
hotărârii de față, până la comunicarea deciziei prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Pentru
a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că persoana îndreptățită a
solicitat numai măsuri reparatorii, ceea ce nu înlătură obligația pârâtei de a
răspunde la notificare, fie și prin manifestarea refuzului, pentru ca
reclamanta să se poată adresa instanței. Neîndeplinindu-și o obligație legală,
prevăzută de o lege specială, Legea nr. 10/2001, pârâta a produs reclamantei o
vătămare, încât justificat a fost admisă acțiunea și pentru că pârâta și-a
manifestat aceeași atitudine și în cursul procesului, s-a dispus obligarea sa
la plata daunelor cominatorii, spre a o determina să-și execute obligația.
Împotriva
acestei hotărâri, pârâta a declarat recursul de față, în condițiile art. 304
pct. 9 și 10 C. proc. civ., solicitând modificarea ei în sensul respingerii
acțiunii și în subsidiar exonerarea de plata daunelor cominatorii.
În
motivarea recursului se arată că pârâta nu are calitatea de deținător al
bunului preluat de stat, situație în care nu sunt aplicabile prevederile art.
20 alin. (1), art. 23 alin. (1) și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și
în consecință este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive.
Se
susține că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal și prin
acordarea daunelor cominatorii în contextul primului motiv de recurs.
Recursul
este întemeiat, urmând a fi admis în sensul celor ce urmează:
Din
textul și economia reglementărilor cuprinse în Legea nr. 10/2001, rezultă că
regimul juridic pe care îl reglementează, are în vederea imobilele preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. În accepțiunea
acestei legi, preluarea presupune și un deținător al imobilului, care în
ipoteza notificării sale de către persoana îndreptățită, astfel cum este
definită prin art. 3 al legii menționate, are o serie de obligații cuprinse în
capitolul III și V, începând cu art. 20 ale legii.
În
speță, se constată că recurenta-pârâtă a susținut constant că nu este
deținătoarea imobilului, întrucât nu există un act de preluare a bunului, iar
reclamanta îl stăpânește și în prezent, locuind în imobilul în litigiu, astfel
încât toate obligațiile impuse prin hotărârile atacate, sunt fără temei legal.
Întrucât
instanțele nu s-au pronunțat asupra acestor susțineri, esențiale pentru
stabilirea unei corecte stări de fapt, în raport de care să se poată hotărî
temeinic în cauză se impune admiterea recursului, cu trimiterea cauzei spre
rejudecare primei instanțe, ce va avea în vedere și eventualitatea
administrării unor probe noi.
Așa
fiind recursul va fi admis conform art. 304 pct. 10, art. 313 și art. 314 C.
proc. civ., urmând ca instanța de trimitere să țină seama și de dispozițiile
art. 315 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta C.N.L.O.
S.A. Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 216 din 29 noiembrie 2002 a Curții de
Apel Craiova, secția civilă.
Casează
această decizie precum și sentința civilă nr. 161 din 4 septembrie 2002 a Tribunalului
Gorj.
Trimite
cauza spre rejudecare aceluiași Tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2003.