ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4230/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la 30 iulie 2002 la Tribunalul Gorj, C.P. a chemat în judecată C.N.L. O., pentru a fi obligată să emită dispoziție de restituire a unui imobil, iar în caz contrar să fie obligată la câte 500.000 lei pe zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii. Prin sentința civilă nr. 161 din 4 septembrie 2002 a Tribunalului Gorj a fost admisă acțiunea în sensul solicitat, fără obligarea pârâtei la daune cominatorii. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 216 din 29 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova. A fost admis însă apelul reclamantei în sensul obligării pârâtei la plata daunelor cominatorii de 100.000 lei pe zi de, întârziere de la data pronunțării hotărârii de față, până la comunicarea deciziei prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că persoana îndreptățită a solicitat numai măsuri reparatorii, ceea ce nu înlătură obligația pârâtei de a răspunde la notificare, fie și prin manifestarea refuzului, pentru ca reclamanta să se poată adresa instanței. Neîndeplinindu-și o obligație legală, prevăzută de o lege specială, Legea nr. 10/2001, pârâta a produs reclamantei o vătămare, încât justificat a fost admisă acțiunea și pentru că pârâta și-a manifestat aceeași atitudine și în cursul procesului, s-a dispus obligarea sa la plata daunelor cominatorii, spre a o determina să-și execute obligația. Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat recursul de față, în condițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii și în subsidiar exonerarea de plata daunelor cominatorii. În motivarea recursului se arată că pârâta nu are calitatea de deținător al bunului preluat de stat, situație în care nu sunt aplicabile prevederile art. 20 alin. (1), art. 23 alin. (1) și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și în consecință este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive. Se susține că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal și prin acordarea daunelor cominatorii în contextul primului motiv de recurs.

Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în sensul celor ce urmează: Din textul și economia reglementărilor cuprinse în Legea nr. 10/2001, rezultă că regimul juridic pe care îl reglementează, are în vederea imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. În accepțiunea acestei legi, preluarea presupune și un deținător al imobilului, care în ipoteza notificării sale de către persoana îndreptățită, astfel cum este definită prin art. 3 al legii menționate, are o serie de obligații cuprinse în capitolul III și V, începând cu art. 20 ale legii. În speță, se constată că recurenta-pârâtă a susținut constant că nu este deținătoarea imobilului, întrucât nu există un act de preluare a bunului, iar reclamanta îl stăpânește și în prezent, locuind în imobilul în litigiu, astfel încât toate obligațiile impuse prin hotărârile atacate, sunt fără temei legal.

Întrucât instanțele nu s-au pronunțat asupra acestor susțineri, esențiale pentru stabilirea unei corecte stări de fapt, în raport de care să se poată hotărî temeinic în cauză se impune admiterea recursului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, ce va avea în vedere și eventualitatea administrării unor probe noi. Așa fiind recursul va fi admis conform art. 304 pct. 10, art. 313 și art. 314 C. proc. civ., urmând ca instanța de trimitere să țină seama și de dispozițiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta C.N.L.O. S.A. Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 216 din 29 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Casează această decizie precum și sentința civilă nr. 161 din 4 septembrie 2002 a Tribunalului Gorj. Trimite cauza spre rejudecare aceluiași Tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2003.