ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.10.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4231/2003

HOTĂRÂRE
23.10.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4231/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra

recursului civil de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 165 din 4 septembrie

2002 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost admisă acțiunea formulată de

reclamanta C. A. împotriva pârâtei C.N.L. O. S.A. Tg.-Jiu, dispunându-se

obligarea acesteia de a emite o dispoziție motivată conform art. 23 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 cu privire la notificarea reclamantei din 9 octombrie

2001.

Instanța

a reținut în fapt că reclamanta, în calitate de „persoană îndreptățită” în

sensul Legii nr. 10/2001 a adresat pârâtei o notificare, solicitând acordarea

de măsuri reparatorii în urma exproprierii imobilului din jud.Gorj. Pârâta nu a

emis o dispoziție motivată și nici nu a înaintat notificarea Prefecturii în

vederea acordării de despăgubiri, astfel încât s-a apreciat că solicitarea

reclamantei este întemeiată.

A fost

însă respinsă cererea acesteia de a se dispune obligarea pârâtei la plata unor

daune cominatorii, cu motivarea că Legea nr. 10/2001 nu prevede obligația

înaintării notificării către organul competent.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel ambele părți.

Curtea

de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 215 din 29 noiembrie 2002 a respins

apelul declarat de pârâtă și l-a admis pe cel al reclamantei, schimbându-se

sentința în parte și dispunându-se obligarea pârâtei la plata unor daune

cominatorii de 100.000 lei pe zi de întârziere de la data hotărârii la

comunicarea deciziei prevăzute de Legea nr. 10/2001.

S-a

apreciat că este justificată concluzia instanței de fond în sensul că unitatea

pârâtă și-a încălcat obligația legală de a răspunde la notificare.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o în sensul prevederilor

art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta

a susținut în esență că:

- nu

este deținător al bunului în litigiu, imobilul fiind expropriat dar neieșind în

fapt nici un moment din posesia reclamantei iar instanțele nu   s-au pronunțat

asupra mijloacelor de apărare care atestă această împrejurare;

-

obligarea pârâtei la daune cominatorii nu are, în acest context, nici o

justificare.

Examinând

cauza în lumina criticilor formulate, Curtea reține următoarele:

Ambele

instanțe  au încălcat în mod evident dispozițiile art. 129 C. proc. civ. cu

privire la rolul activ în stabilirea raporturilor juridice reale dintre părți

și administrarea probatoriilor, nu s-au pronunțat asupra unor mijloace de

apărare importante și au dat motivări contradictorii.

Astfel,

este de observat în primul rând că tribunalul și Curtea de Apel au soluționat

cauza fără ca la dosar să se afle notificarea reclamantei, înscrisul cel mai

important și care a declanșat litigiul.         În lipsa notificării nu se

poate stabili ce anume a solicitat reclamanta  (restituie în natură sau alte

forme de dezdăunare) și în funcție de aceasta, ce dispoziții ale Legii nr.

10/2001 sunt aplicabile.

Pe de

altă parte, instanțele nu au  avut în vedere susținerea recurentei pârâte,

confirmată și prin raportul din 20 februarie 2003 al comisiei tehnice pentru

identificarea imobilelor expropriate în sensul că nu este „deținător” al

bunului, care este stăpânit în continuare de către reclamantă.

În

fine, ambele instanțe, presupunând că prin notificare s-au solicitat

despăgubiri, obligă pârâta să emită o dispoziție motivată deși, așa cum se

arată de altfel în considerentele sentinței, într-o astfel de situație

competența de a rezolva cererea aparține Prefecturii.

Așa

fiind, hotărârile pronunțate sunt criticabile în sensul prevederilor art. 304

pct. 9 și 10 C. proc. civ., astfel încât Curtea va admite recursul și în baza

dispozițiilor art. 313 C. proc. civ. va casa ambele hotărâri și va trimite

cauza spre rejudecare la același tribunal în vederea lămuririi, pe bază de

probatorii, a aspectelor esențiale menționate.

Admite recursul declarat de pârâta C.N.L. O.

S.A. Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 215 din 29 noiembrie 2002 a Curții de

Apel Craiova, secția civilă.

Casează decizia recurată precum și sentința

civilă nr. 165 din 4 septembrie 2002 a Tribunalului Gorj,  secția civilă.

Trimite cauza spre rejudecare aceluiași

tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  23 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-10-23
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4230/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la 30 iulie 2002 la Tribunalul Gorj, C.P. a chemat în judecată C.N.L. O., pentru a fi obligată să emită dispoziție de restitui
ÎCCJ 2007-02-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1333/2007
Asupra recursului civil de față în urma analizei și examinării actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea introdusă la data de 7 aprilie 2003 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul S.O. în contradictoriu cu pârâta S
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82067)
la notificarea nr. 113/R/2001, la plata de daune cominatorii în cuantum de 100.000 lei/zi de întârziere, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la emiterea dispoziției. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pr
ÎCCJ 2005-10-31
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8575/2005
ntului finalizată prin dispoziția nr. 3008 din 11 decembrie 2003. Recursul este nefondat. În cadrul unui proces anterior, prin sentința nr. 268 din 4 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, a fost admisă acțiunea formu
ÎCCJ 2003-05-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2155/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Primăria Municipiului Târgu Jiu împotriva deciziei nr.154 din 4 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova – secția civilă. La apelul nominal s-a prezentat: intimatul reclamant C.B.G., reprezentat de
Sursă