ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 349/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC O.A. SA Brașov a

chemat în judecată pe pârâta SC T. SA București și a solicitat pe calea

opoziției la executare să se constate că nu există obligația de plată a

biletului la ordin pentru suma de 450.000 dolari S.U.A., între părți neexistând

nici un raport juridic.

Judecătoria Brașov, prin sentința

civilă nr. 10808 din 9 decembrie 2004, a respins cererea reclamantei, dar și

cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Instanța de fond a reținut că pârâta

a început executarea silită împotriva reclamantei în baza biletului la ordin,

emis de reclamantă, pentru suma de 450.000 dolari S.U.A. și era îndreptățită la

aceasta ca posesor al titlului executoriu care se execută în temeiul biletului

la ordin și nu al raportului juridic ocazionat de emiterea lui. Debitorul nu va

putea opune posesorului biletului la ordin decât excepțiile și nulitățile

titlului nu și ale raportului fundamental, iar excepțiile cambiale invocate de

debitoare la includerea dezbaterilor nu mai pot fi luate în considerație,

întrucât prin art. 63 din Legea nr. 58/1934, acestea trebuiau propuse la primul

termen de judecată.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr.

67/ Ap din 19 aprilie 2005, a admis apelul debitoarei, a admis în parte

excepțiile cambiale, a admis opoziția la executare, constatând inexistența

obligației cambiale.

Instanța de apel a considerat că

promovarea opoziției la executare transformă executarea cambială într-o acțiune

cambială, care dă posibilitatea debitorului să invoce excepții cambiale

inclusiv cele privind valabilitatea titlului. Biletul la ordin a fost emis

pentru garantarea executării obligațiilor nu pentru o datorie existentă între

părți la data emiterii, astfel încât nu are corespondent în raportul juridic

obligațional.

Împotriva deciziei susmenționate,

reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C.

proc. civ.

Recurenta susține că instanța de

apel s-a pronunțat asupra unui alt obiect decât cel cerut instanței de

judecată. Hotărârea Judecătoriei Brașov nu a fost comunicată pentru a ști dacă

respingerea cererii a vizat excepția de inadmisibilitate sau fondul pricinii.

Astfel s-a încălcat dreptul la apărare.

Critica deciziei atacate se referă

și la admiterea excepției personale invocate prin care s-a constatat

inexistența unui raport juridic obligațional. Reglementările art. 63 alin. (2)

din Legea nr. 58/1934 și ale art. 328 și 329 din Normele Cadru ale B.N.R. nr.

6/1994 stabilesc însă că debitorul nu poate opune posesorului excepției

întemeiate pe raporturile lor personale, afară dacă posesorul dobândind biletul

la ordin a lucrat cu știință în paguba debitorului, iar excepțiile personale

pot fi dovedite numai prin acte scrise.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune:

Obiectul cererii de chemare în judecată

a fost opoziția la executarea biletului la ordin emis la data de 16 februarie

2001 de către reclamantă, pentru suma de 450.000 dolari S.U.A., iar instanțele

în limita acestei cereri s-au pronunțat, judecătoria respingând cererea iar

curtea de apel, admițând apelul schimbând în tot hotărârea judecătorească

atacată, admițând acțiunea și anulând biletul la ordin. Nu se poate susține,

așadar, că instanțele au acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a

cerut cât timp acestea s-au pronunțat asupra opoziției la executarea biletului

la ordin.

Faptul că instanța de fond nu a

comunicat hotărârea pronunțată uneia dintre părți reprezintă o încălcare a

dreptului la apărare, care dă dreptul la exercitarea căilor de atac. Însă prin

întâmpinarea depusă în instanța de apel, intimata pârâtă, deși menționează că

hotărârea atacată nu i-a fost comunicată, formulează apărări de fond și susține

că sentința Judecătoriei Brașov este legală și temeinică (instanța de apel).

Evocarea nulității actelor de procedură săvârșite de instanța de fond numai în

această fază procesuală nu e admisibilă cât timp aceste motive nu au fost

invocate în instanța de apel și cu atât mai mult cu cât apărările intimatei

făceau referire la hotărârea judecătorească atacată.

Critica întemeiată pe greșita

aplicare a dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 58/1934 și a art. 328 și art.

329 din Normele Cadru B.N.R. nr. 6/1994 în sensul că nu pot fi opuse excepțiile

întemeiate pe raporturi personale necesită câteva precizări legate de natura

titlurilor de credit.

Biletul la ordin reprezintă un titlu

de credit, formal, complet, conținând prin dreptul literal cuprins, promisiunea

debitorului de plată făcută direct către cel care îi prezintă la termenul

scadent și locul de plată, titlul.

Chiar dacă titlurile de credit

conțin drepturi literale, autonome și abstracte, ele nu sunt în afara

raporturilor juridice care le-au creat, dar sunt desprinse de raporturile

cauzale care le-au precedat.

Izvorul obligației cambiale rămâne

raportul fundamental, care nu se stinge prin acceptarea titlului la ordin.

Aceasta întrucât acceptarea cambiei nu reprezintă nici plata, datio in solutum

și nici nu novează o altă obligație. Remiterea cambiei este o simplă promisiune

de plată sau o încercare de plată (trată), iar pentru asemenea fapt, creditorul

nu poate consimți la stingerea vechii obligații, când de fapt se realizează

numai o garanție de plată.

Pe de altă parte, raportul

fundamental oferă posibilitatea opoziției la executare întemeiată pe

dispozițiile art. 19 din Legea nr. 58/1934.

Biletul la ordin emis la 16

februarie 2001 pentru suma de 450.000 dolari S.U.A. reprezintă valoarea

livrării de oțel conform contractului din 23 iulie 2000, însă creanța rezultată

chiar din adresele creditoarei, este de numai 32.681,01 dolari S.U.A. și

respectiv 34.605,31 dolari S.U.A. (adresele din 30 aprilie și 30 mai 2001).

Punând în executare biletul la ordin

pentru suma de 450.000 dolari S.U.A. în condițiile unei datorii de 67.286,32 dolari

S.U.A., posesorul cambiei a acționat în paguba debitorului. În această măsură,

instanța de apel a considerat judicios că opoziția cambială dă posibilitatea

debitorului să invoce excepțiile prevăzute de art. 63 din actul normativ citat

și a anulat obligația cambială pentru suma de 450.000 dolari S.U.A.

Înlăturarea din normele procedurale

a somației, în condițiile executării silite prin poprire, nu determină

inadmisibilitatea opoziției la executare, în condițiile art. 62 din Legea nr.

58/1934, ci un alt moment de la care începe să curgă termenul de 5 zile

prevăzut, acela al înființării popririi.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat

recursul declarat împotriva deciziei nr. 67/ Ap din 19 aprilie 2005, pronunțată

de Curtea de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

debitoarea SC T. SA București, împotriva deciziei nr. 67 din 19 aprilie 2005 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2006.