ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 349/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC O.A. SA Brașov a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA București și a solicitat pe calea opoziției la executare să se constate că nu există obligația de plată a biletului la ordin pentru suma de 450.000 dolari S.U.A., între părți neexistând nici un raport juridic. Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 10808 din 9 decembrie 2004, a respins cererea reclamantei, dar și cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată. Instanța de fond a reținut că pârâta a început executarea silită împotriva reclamantei în baza biletului la ordin, emis de reclamantă, pentru suma de 450.000 dolari S.U.A.

și era îndreptățită la aceasta ca posesor al titlului executoriu care se execută în temeiul biletului la ordin și nu al raportului juridic ocazionat de emiterea lui. Debitorul nu va putea opune posesorului biletului la ordin decât excepțiile și nulitățile titlului nu și ale raportului fundamental, iar excepțiile cambiale invocate de debitoare la includerea dezbaterilor nu mai pot fi luate în considerație, întrucât prin art. 63 din Legea nr. 58/1934, acestea trebuiau propuse la primul termen de judecată. Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 67/ Ap din 19 aprilie 2005, a admis apelul debitoarei, a admis în parte excepțiile cambiale, a admis opoziția la executare, constatând inexistența obligației cambiale.

Instanța de apel a considerat că promovarea opoziției la executare transformă executarea cambială într-o acțiune cambială, care dă posibilitatea debitorului să invoce excepții cambiale inclusiv cele privind valabilitatea titlului. Biletul la ordin a fost emis pentru garantarea executării obligațiilor nu pentru o datorie existentă între părți la data emiterii, astfel încât nu are corespondent în raportul juridic obligațional. Împotriva deciziei susmenționate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de apel s-a pronunțat asupra unui alt obiect decât cel cerut instanței de judecată. Hotărârea Judecătoriei Brașov nu a fost comunicată pentru a ști dacă respingerea cererii a vizat excepția de inadmisibilitate sau fondul pricinii.

Astfel s-a încălcat dreptul la apărare. Critica deciziei atacate se referă și la admiterea excepției personale invocate prin care s-a constatat inexistența unui raport juridic obligațional. Reglementările art. 63 alin. (2) din Legea nr. 58/1934 și ale art. 328 și 329 din Normele Cadru ale B.N.R. nr. 6/1994 stabilesc însă că debitorul nu poate opune posesorului excepției întemeiate pe raporturile lor personale, afară dacă posesorul dobândind biletul la ordin a lucrat cu știință în paguba debitorului, iar excepțiile personale pot fi dovedite numai prin acte scrise.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Obiectul cererii de chemare în judecată a fost opoziția la executarea biletului la ordin emis la data de 16 februarie 2001 de către reclamantă, pentru suma de 450.000 dolari S.U.A., iar instanțele în limita acestei cereri s-au pronunțat, judecătoria respingând cererea iar curtea de apel, admițând apelul schimbând în tot hotărârea judecătorească atacată, admițând acțiunea și anulând biletul la ordin. Nu se poate susține, așadar, că instanțele au acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut cât timp acestea s-au pronunțat asupra opoziției la executarea biletului la ordin. Faptul că instanța de fond nu a comunicat hotărârea pronunțată uneia dintre părți reprezintă o încălcare a dreptului la apărare, care dă dreptul la exercitarea căilor de atac.

Însă prin întâmpinarea depusă în instanța de apel, intimata pârâtă, deși menționează că hotărârea atacată nu i-a fost comunicată, formulează apărări de fond și susține că sentința Judecătoriei Brașov este legală și temeinică (instanța de apel). Evocarea nulității actelor de procedură săvârșite de instanța de fond numai în această fază procesuală nu e admisibilă cât timp aceste motive nu au fost invocate în instanța de apel și cu atât mai mult cu cât apărările intimatei făceau referire la hotărârea judecătorească atacată. Critica întemeiată pe greșita aplicare a dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 58/1934 și a art. 328 și art. 329 din Normele Cadru B.N.R. nr. 6/1994 în sensul că nu pot fi opuse excepțiile întemeiate pe raporturi personale necesită câteva precizări legate de natura titlurilor de credit.

Biletul la ordin reprezintă un titlu de credit, formal, complet, conținând prin dreptul literal cuprins, promisiunea debitorului de plată făcută direct către cel care îi prezintă la termenul scadent și locul de plată, titlul. Chiar dacă titlurile de credit conțin drepturi literale, autonome și abstracte, ele nu sunt în afara raporturilor juridice care le-au creat, dar sunt desprinse de raporturile cauzale care le-au precedat. Izvorul obligației cambiale rămâne raportul fundamental, care nu se stinge prin acceptarea titlului la ordin. Aceasta întrucât acceptarea cambiei nu reprezintă nici plata, datio in solutum și nici nu novează o altă obligație. Remiterea cambiei este o simplă promisiune de plată sau o încercare de plată (trată), iar pentru asemenea fapt, creditorul nu poate consimți la stingerea vechii obligații, când de fapt se realizează numai o garanție de plată.

Pe de altă parte, raportul fundamental oferă posibilitatea opoziției la executare întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 58/1934. Biletul la ordin emis la 16 februarie 2001 pentru suma de 450.000 dolari S.U.A. reprezintă valoarea livrării de oțel conform contractului din 23 iulie 2000, însă creanța rezultată chiar din adresele creditoarei, este de numai 32.681,01 dolari S.U.A. și respectiv 34.605,31 dolari S.U.A. (adresele din 30 aprilie și 30 mai 2001). Punând în executare biletul la ordin pentru suma de 450.000 dolari S.U.A. în condițiile unei datorii de 67.286,32 dolari S.U.A., posesorul cambiei a acționat în paguba debitorului. În această măsură, instanța de apel a considerat judicios că opoziția cambială dă posibilitatea debitorului să invoce excepțiile prevăzute de art. 63 din actul normativ citat și a anulat obligația cambială pentru suma de 450.000 dolari S.U.A.

Înlăturarea din normele procedurale a somației, în condițiile executării silite prin poprire, nu determină inadmisibilitatea opoziției la executare, în condițiile art. 62 din Legea nr. 58/1934, ci un alt moment de la care începe să curgă termenul de 5 zile prevăzut, acela al înființării popririi. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 67/ Ap din 19 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de debitoarea SC T. SA București, împotriva deciziei nr. 67 din 19 aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2006.