ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 785/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

12 noiembrie 2003 oponenta – contestatoare SC O.A. SA în contradictoriu cu

intimata SC T. SA a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

constate pe calea opoziției la executare că nu există obligația de plată a

sumei de 450.000 dolari S.U.A. potrivit biletului la ordin din 16 februarie

2001.

În susținerea cererii oponenta arată

că nu este debitoarea intimatei pentru suma înscrisă în biletul la ordin și

nici pentru vreun raport juridic de drept comercial ulterior.

Se arată că în baza unui contract de

comision la export SC T. SA prin reprezentantul său V.C. s-a obligat să încheie

în nume propriu și pe seama oponentei contracte de export de subansamble

produse de către SC O.A. SA.

Comisionarul SC T. SA avea obligația

în raport de terți de a preda produsul le export și de a încasa prețul cu

reținerea unui comision de 5 %, iar diferența în raport, cu comitentul trebuia

întoarsă către SC O.A. SA și respectiv să plătească contravaloarea oțelului

furnizat de SC C.T. SA.

La data de 16 februarie 2001

reprezentantul comisionarului V.C. și care a fost membru în consiliul de administrație

al oponentei a primit de la fosta conducere a SC O.A. SA în scop de garanție,

un bilet la ordin pentru suma de 450.000 dolari S.U.A., dată la care nu exista

nici un fel de obligație de plată bazată pe raportul comercial fundamental

între oponentă și intimată.

Întrucât opoziția poate pune în

discuție fondul dreptului, oponenta a invocat nulitatea biletului la ordin

motivat de faptul că nu are corespondent în raportul obligațional între părți.

Intimata a depus întâmpinarea prin

care a invocat excepția prematurității cererii iar pe fond, respingerea

opoziției motivat de faptul că obligația ce derivă din biletul la ordin din 16

februarie 2001 este independentă față de obligația ce rezultă din raportul

juridic fundamental.

Judecătoria Brașov prin sentința

civilă nr. 1201 din 10 februarie 2004 a admis excepția prematurității

formulării opoziției la executare și a respins ca prematur formulată opoziția

la executare.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că somația comunicată oponentei valorează cu o

punere în întârziere în condițiile art. 1079 C. civ. și că aceasta nu

reprezintă somația de plată avută în vedere de legea cambială la art. 61 alin.

(5) și art. 62, respectiv nu cuprinde transcrierea exactă a biletului la ordin

și numărul dosarului de executare.

Împotriva acestei soluții a promovat

apel oponenta SC O.A. SA criticile vizând modul eronat în care au fost interpretate

dispozițiile legii cambiale.

Astfel se susține că opoziția la

plată se constituie ca un mijloc prin care debitorul plății pune în discuția

instanței de judecată validitatea titlului sau a obligației pe calea

excepțiilor formale sau personale. În acest context apare evident că opoziția

la plată se face indiferent de executare, de existența dosarului execuțional,

iar simpla primire a somației naște dreptul la opoziție, astfel încât admiterea

excepției este nelegală.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, prin decizia nr. 158 din 19 aprilie 2005 a admis apelul a respins

excepția prematurității formulării opoziției la executare și pe fond a admis

opoziția la executare, a admis în parte excepțiile comerciale cambiale și a

constatat inexistența obligației cambiale cuprinsă în biletul la ordin emis la

data de 16 februarie 2001 pentru suma de 450.000 dolari S.U.A. pe care-l

anulează.

A respins restul pretențiilor și a

obligat intimata să plătească apelantei suma de 2.251.500 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că în mod eronat a fost admisă excepția

prematurității întrucât prin anexarea biletului la ordin au fost îndeplinite

cerințele art. 61 alin. (5) din Legea nr. 58/1934. Chiar dacă somația la executare

nu cuprindea transcrierea completă a biletului la ordin, această lipsă nu l-a

pus în imposibilitate pe debitor să se apere în cadrul opoziției cambiale, iar

în antetul somației este menționat numărul notificării deci a dosarului

execuțional.

În acest context considerând că

somația la executare cambială a îndeplinit condițiile legale instanța de apel a

anulat în parte sentința fondului și trecând la soluționarea excepțiilor

cambiale a reținut ca neîntemeiate pe cele legate de alterarea conținutului titlului,

de neregularitatea investirii cu formulă executorie a biletului la ordin, și

cea privind lipsa mandatului reprezentantului debitoarei privind emiterea

biletului la ordin.

Cu privire la excepția cambială cu

referire la raportul fundamental care a generat emiterea și executarea

biletului la ordin respectiv cea care se referă la contractul de comision

încheiat între părți instanța de control judiciar a găsit-o întemeiată reținând

că înscrisurile depuse emise în intervalul decembrie 2000 – mai 2001 atestă

faptul că în baza contractului de asociere pe bază de comision debitoarea nu

datora creditoarei suma înscrisă în biletul la ordin.

De asemenea a reținut din biletul la

ordin a rezultat că suma înscrisă de 45.000 dolari S.U.A. reprezintă

contravaloarea livrărilor de oțel în condițiile în care debitoarea datora

creditoarei doar un comision de 5 % din valoarea produselor livrate și nu

contravaloarea acestora situație în care acesta nu are nici un corespondent în

raportul obligațional dintre părți.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs în termen și legal timbrat SC T. SA criticile vizând aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.,

solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Se susține că instanța a acordat mai

mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată sau ce nu s-a cerut,

în sensul că deși prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat numai

constatarea împrejurării că nu există obligație de plată, ori în considerentele

hotărârii se arată că se anulează biletul la ordin.

De asemenea recurenta consideră că

s-au încălcat dispozițiile art. 298 C. proc. civ., în sensul că dispozițiile

privind judecata în primă instanță se aplică și în apel. Ori, instanța de apel

nu a dat cuvântul pentru probe față de faptul judecății la instanța de fond

numai pe excepție, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

Interpretarea și aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 61 alin. (5) din Legea nr. 58/1934, în opinia recurentei care

consideră că textul conține dispoziții imperative care conduc la sancțiuni

chiar dacă nu sunt prevăzute.

De asemenea interpretarea greșită a

legii încadrabilă tot la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod în opinia recurentei,

este și soluția pe fondul cauzei pronunțată numai pe probele administrate de

către debitoare, potrivit căreia biletul la ordin nu are corespondent în

raportul obligațional reținându-se greșit că debitoarea datora doar un comision

de 5 % din contractul de asociere și comision neavând temei să se pronunțe

privind existența sau nu a unei datorii.

Recursul este fondat.

Sistemul de apărare a debitorului

cambial în contenciosul cambial reflectă formalismul riguros al titlului

cambial și caracterul autonom abstract, literal, originar și solidar al

obligației cambiale aplicabile și raportului derivat din emiterea biletului la

ordin.

Sistemul de apărare al debitorului

cambial se întemeiază în special pe caracterul autonom al drepturilor și

obligațiilor rezultând din cambie.

Astfel art. 63 din Legea nr. 58/1934

asupra cambiei și biletului la ordin, care este sediul materiei, prevede că în

acțiunile cambiale și în opoziția la executare debitorul cambial nu va putea

opune posesorului decât excepțiile în apărarea privind nulitatea titlului

potrivit art. 1 precum și excepțiile care nu sunt oprite de art. 19.

Din coroborarea art. 63 cu art. 1 și

art. 19 se conturează două categorii de excepții pe care debitorul cambial le

poate invoca respectiv excepții referitoare la nulitatea titlului și cele

întemeiate pe raporturile personale dintre posesorul cambiei și debitorul

acționat.

Doctrina și jurisprudența au reținut

excepții obiective absolute și relative și excepții subiective (personale)

absolute și relative.

În speță, debitorul respectiv

intimata a ridicat o excepție subiectivă referitoare la raportul fundamental,

respectiv împrejurarea că raportul fundamental în baza căruia s-a emis cambia,

datoria derivată din contractul de comision nu exista.

Se reține că în soluționarea acestei

excepții instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 63 din Legea cambială.

Astfel probarea susținerilor asupra excepțiilor personale se poate face numai

prin acte scrise „de grabă soluțiune”, adică acte prin care excepția se

dovedește complet, fără a mai fi necesară administrarea unor probe suplimentare

deosebite care ar temporiza soluționarea procesului.

În speță instanța de fond

soluționând cauza pe excepție, evident că nu a intrat în cercetarea fondului,

recurenta nedepunând documente în combaterea celor depuse de debitoarea –

intimată, iar instanța de apel anulând sentința și soluționând cauza pe fond a

încălcat dispozițiile procedurale privind judecata în primă instanță și nu i-a

dat cuvântul pe probe, la toate termenele intervenite fiind soluționate numai

incidente procedurale.

Față de înscrisurile anexate la

cererea de recurs, din care rezultă modul de derulare a laturii penale a

cauzei, rezultă că numai o lucrare de expertiză contabilă poate lămuri raportul

juridic obligațional care să răspundă pentru ce perioadă debitorul nu a plătit

comisionul și contravaloarea oțelului livrat de producătorul de oțel, și ce

sumă datora la momentul emiterii biletului la ordin.

Critica privind aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 61 alin. (5) din Legea nr. 58/1934 urmează a fi înlăturată întrucât

nu orice lipsă sau eroare în transcriere duce la nulitatea somației, ci numai

cele care pun în imposibilitate pe debitor să se apere în cazul opoziției

cambiale.

Față de cele arătate urmează a se

face aplicațiunea dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) și art. 313 C.

proc. civ., decizia criticată urmând a fi casată și cauza trimisă spre

rejudecarea apelului la instanța competentă respectiv Tribunalul București

urmând ca pe excepția ridicată de opozantă privind raportul fundamental să se

efectueze o expertiză contabilă cu obiectivul arătat în considerente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

creditoarea SC T. SA București.

Casează deciziei nr. 66/ Ap din 19

aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov și trimite cauza spre rejudecarea apelului

la Tribunalul Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2006.