ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3539/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2560 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj s-a luat act de renunțarea pârâtei la susținerea excepției insuficientei timbrări a cererii. S-a respins ca inadmisibilă pe calea acțiunii în constatare, cererea formulată de reclamanta SC P. SRL împotriva pârâtelor SC F.P.I. SRL, în insolvență și SC L.B. SA, având ca obiect constatarea inexistenței dreptului care a stat la baza emiterii biletului la ordin emis de reclamanta SC P. SRL în favoarea pârâtei SC F.P.I. SRL la 18 septembrie 2008, scadent la 17 noiembrie 2008, locul plății Cluj-Napoca pentru suma de 100.000,00 lei, ca urmare a stingerii oricărui drept de creanță al pârâtei SC F.P.I.

SRL față de reclamanta SC P. SRL, prin compensarea totală reciprocă la data de 29 septembrie 2008 a datoriilor existente între reclamantă și pârâta SC F.P.I. SRL, precum și obligarea pârâtei SC L.B. SA la predarea către reclamantă a originalului biletului la ordin mai sus arătat. S-a respins, ca rămasă fără obiect, excepția lipsei de interes, invocată de pârâta SC L.B. SA. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, verificând admisibilitatea cererii pe calea acțiunii în constatare, tribunalul a reținut că potrivit art. 111 C. proc. civ. partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, însă cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Contrar susținerilor pârâtei SC L.B. SA, reclamanta nu a solicitat constatarea unei stări de fapt, ci a unei situații de ordin juridic, compensarea reprezentând o modalitate de stingere a unor obligații reciproce, conform art. 1143 și urm. C. civ. Cu toate acestea, situația din speță nu îndeplinește condiția inexistenței la dispoziția reclamantei a unei cereri în realizarea dreptului. Potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (1) din Legea nr. 58/1934, emiterea de către reclamanta debitoare a biletului la ordin a cărui restituire o solicită nu a stins acțiunea cauzală pe care creditoarea pârâtă SC F.P.I. SRL o putea exercita împotriva sa în baza raportului de vânzare-cumpărare consemnat în factura din 18 septembrie 2009, deoarece părțile nu au prevăzut expres că au înțeles să noveze obligația respectivă.

Astfel cum rezultă din ordinele de compensare, ulterior emiterii biletului la ordin, reclamanta și pârâta SC F.P.I. SRL au înțeles să stingă raportul obligațional fundamental prin compensare. Potrivit dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 58/1934, în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepțiile de nulitate a titlului, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 58/1934, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19 din Legea nr. 58/1934.

Din analiza acestor dispoziții, rezultă că reclamanta, având calitate de debitoare în cadrul raportului execuțional obiect al dosarului nr. 295/PJ/2008 al Corpului executorilor bancari, are la dispoziție calea unei acțiuni în anularea biletului la ordin și calea opoziției la executare pentru a obține lipsirea de efecte a biletului la ordin emis la 18 septembrie 2008. Reclamanta a invocat stingerea raportului fundamental pe calea opoziției la executare înregistrate sub nr. 18105/211/2008 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 111 C. proc. civ., nu mai are deschisă și calea acțiunii în constatare pentru a opune aceeași compensare pârâtei SC L.B. SA.

Problema admisibilității invocării de către reclamantă a acestei excepții personale față de pârâta SC L.B. SA reprezintă un aspect de fond și nu de admisibilitate a acțiunii în constatare, care va fi rezolvat de către instanța învestită cu soluționarea opoziției la executare. În ipoteza în care invocarea de către reclamantă a acestei excepții personale ar fi oprită de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 58/1934, această interdicție specifică acțiunii cambiale nu ar putea fi, oricum, ocolită pe calea acțiunii în constatare, deoarece caracterul special al acțiunii cambiale exclude aplicarea dreptului comun pentru aceeași problemă litigioasă, cu excepția acțiunii cauzale, care poate fi exercitată însă doar între părțile raportului fundamental, nu și între una dintre părțile raportului fundamental și un giratar al biletului la ordin.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta. Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 180 din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată este constatarea inexistenței dreptului care a stat la baza emiterii biletului la ordin din data de 18 septembrie 2008 emis de reclamantă pentru suma de 100.000 lei, în favoarea pârâtei SC F.P.I. SRL și girat de aceasta din urmă în favoarea pârâtei SC L.B. SA întrucât a intervenit compensarea totală a datoriilor reciproce existente între pârâta SC F.P.I. SRL și reclamantă și ca petit accesoriu obligarea pârâtei SC L.B.

SA la predarea către reclamantă a originalului biletului la ordin mai sus invocat. Drept urmare, obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost ea formulată de reclamantă, este o acțiune în constatare întemeiată din punct de vedere formal pe prevederile art. 111 C. proc. civ. Cu toate acestea reclamanta nu solicită constatarea unei stări de fapt ci a unei situații de drept, respectiv invocă ca și modalitate de stingere a unor obligații reciproce compensarea conform art. 1143 C. civ.

Curtea de apel a reținut că nu se pune problema inadmisibilității cererii de chemare în judecată pe considerentul că reclamanta are posibilitatea realizării dreptului de a obține restituirea originalului instrumentului de plată prin invocarea unei excepții personale, și nici punctul de vedere potrivit căruia acțiunea cambială nu exclude aplicarea dreptului comun, ci dimpotrivă că nu are deschisă și calea acțiunii în constatare pentru a opune compensarea atâta vreme cât a uzat de calea opoziției la executare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a solicitat se sa modifice in tot hotărârea atacata, cu consecinta admiterii in întregime a acțiunii, potrivit dispozițiilor art. 312 pct. 2 - 3 rap.la art 304 pct. 8 si 9 C. proc.

civ; Recurenta a susținut că instanța de fond a admis excepția inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata pe calea acțiunii in constatare si drept consecința a respins ca inadmisibila actiunea, intrucat reclamanata ar avea posibilitatea realizării dreptului de a obține restituirea originalului instrumentului de plata prin invocarea unei excepții personale față de parata SC L.B. SA, pe calea opoziției la executare in dosarul Judecătoriei Cluj Napoca; Recurenta a mai susținut că instanța de apel a respins apelul pe considerentul ca recurenta a invocat stingerea raportului fundamental pe calea opoziției la executare, astfel ca nu ar mai avea deschisa si calea acțiunii in constatare pentru a opune aceeași compensare paratei SC L.B.

SA. Recurenta a susținut punctul de vedere potrivit căruia acțiunea in constatarea inexistenta dreptului care a stat la baza emiterii biletului la ordin din data de 18 septembrie 2008 emis de reclamanta SC P. SRL, pentru suma de 100.000 lei, in favoarea pârâtei de rândul 1 – SC F.P.I. SRL și girat de aceasta din urmă în favoarea pârâtei de rândul 2 – SC L.B. SA - ca urmare a stingerii oricărui drept de creanță al pârâtei de rândul 2 fata de reclamanta, are drept consecința obligarea paratei de rândul 1 sa predea reclamantei originalul biletului la ordin; pe când excepția personala invocata de către apelanta in dosarul având ca obiect opoziției la executare, are ca efect lipsirea de efecte a biletului la ordin, insa nu are ca finalitate restituirea originalului instrumentului de plata - care ramane in circuitul bancar.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, găsește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Recurenta a solicitat instanței de fond, pe calea acțiunii în constatare prevăzute de art. 111 C. proc. civ., să constate inexistența raportului fundamental, respectiv a dreptului ce a stat la baza emiterii biletului la ordin emis de recurenta SC P. SRL în favoarea SC F.P.I. SRL și girat de aceasta din urmă în favoarea SC L.B. SA. În cadrul aceleiași acțiuni, reclamanta a solicitat, ca urmare a constatării inexistenței dreptului și restituirea biletului la ordin, deși acțiunea în constatare nu are caracter executoriu. Tribunalul Comercial Cluj a respins în mod legal acțiunea formulată de recurenta - reclamantă ca fiind inadmisibilă.

Soluția instanței de fond fiind confirmată în mod corect de instanța de apel -Curtea de Apel Cluj. Prin cererea de recurs, SC P. SRL invocă prevederile art. 63 din Legea 58/1934, respectiv: „în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepțiunile de nulitatea titlului, potrivit dispozițiunilor art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19”. Invocând textul susmenționat, recurenta apreciază că acțiunea în anularea biletului la ordin nu exclude calea opoziției la executare. Această apreciere este lipsită de relevanță în prezenta speță, întrucât recurenta-reclamantă nu a solicitat nici anularea biletului la ordin și nici nu a formulat opoziție la executare.

Acțiunea în constatare, respectiv obiectul prezentei cauze, este întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., deci nu pe o prevedere a legii speciale. În ceea ce privește anularea biletului la ordin, acest aspect se poate cere în cadrul opoziției la executare conform art. 63, reprezentând, de altfel, acțiunea în realizarea dreptului urmărit. Aprecierea recurentei conform căreia ca urmare a constatării inexistenței dreptului ce a stat la baza emiterii biletului la ordin ar avea ca efect obligarea giratarului la restituirea titlului, este eronată. În acest sens prevederile art. 63 coroborate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 58/1934 sunt clare. Astfel prevederile art. 19 din Legea 58/1934 arată că: „Persoanele împotriva cărora s-a pornit acțiune cambială nu pot opune posesorului exceptiunile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu știință în paguba debitorului”.

Mai mult, așa cum s-a arătat anterior acțiunea în constatare prevăzută de art. 111 C. proc. civ. este lipsită de caracter executoriu. Astfel, aprecierea reclamantei conform căreia s-ar putea obține obligarea la restituirea biletului la ordin, prin intermediul unei acțiuni în constatare, este lipsită de suport legal. Prin formularea acțiunii în temeiul art. 111 C. proc. civ., recurenta urmărește să ocolească prevederile Legii nr. 58/1934. Prevederile legii speciale arată că în cadrul opoziției la executare, emitentul biletului la ordin (SC P. SRL) nu poate opune posesorului (SC L.B. SA) excepțiile întemeiate pe raporturile cu posesorul anterior (SC F.P.I. SRL).

În aceste condiții acțiunea în constatare este inadmisibilă, iar singura instanță care poate analiza oportunitatea invocării inexistenței raportului fundamental dintre emitent și primul beneficiar ca argument opozabil giratarului este instanța învestită cu judecarea opoziției la executare - acțiune, de altfel prevăzută de legea specială. Pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 180 din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 180 din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.