ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3539/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2560 din 24 iunie 2009

pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj s-a luat act de

renunțarea pârâtei la susținerea excepției insuficientei

timbrări a cererii.

S-a respins ca inadmisibilă pe

calea acțiunii în constatare, cererea formulată de reclamanta SC P.

SRL împotriva pârâtelor SC F.P.I. SRL, în insolvență și SC L.B.

SA, având ca obiect constatarea inexistenței dreptului care a stat la baza

emiterii biletului la ordin emis de reclamanta SC P. SRL în favoarea pârâtei SC

F.P.I. SRL la 18 septembrie 2008, scadent la 17 noiembrie 2008, locul

plății Cluj-Napoca pentru suma de 100.000,00 lei, ca urmare a

stingerii oricărui drept de creanță al pârâtei SC F.P.I. SRL

față de reclamanta SC P. SRL, prin compensarea totală

reciprocă la data de 29 septembrie 2008 a datoriilor existente între

reclamantă și pârâta SC F.P.I. SRL, precum și obligarea pârâtei SC

L.B. SA la predarea către reclamantă a originalului biletului la

ordin mai sus arătat.

S-a respins, ca rămasă

fără obiect, excepția lipsei de interes, invocată de pârâta

SC L.B. SA.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, verificând admisibilitatea cererii pe

calea acțiunii în constatare, tribunalul a reținut că potrivit art.

111 C. proc. civ. partea care are interes poate să facă cerere pentru

constatarea existenței sau neexistenței unui drept, însă cererea

nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Contrar susținerilor pârâtei SC

L.B. SA, reclamanta nu a solicitat constatarea unei stări de fapt, ci a

unei situații de ordin juridic, compensarea reprezentând o modalitate de

stingere a unor obligații reciproce, conform art. 1143 și urm. C.

civ.

Cu toate acestea, situația din

speță nu îndeplinește condiția inexistenței la

dispoziția reclamantei a unei cereri în realizarea dreptului. Potrivit

dispozițiilor art. 64 alin. (1) din Legea nr. 58/1934, emiterea de

către reclamanta debitoare a biletului la ordin a cărui restituire o

solicită nu a stins acțiunea cauzală pe care creditoarea

pârâtă SC F.P.I. SRL o putea exercita împotriva sa în baza raportului de

vânzare-cumpărare consemnat în factura din 18 septembrie 2009, deoarece

părțile nu au prevăzut expres că au înțeles să

noveze obligația respectivă.

Astfel cum rezultă din ordinele

de compensare, ulterior emiterii biletului la ordin, reclamanta și pârâta SC

F.P.I. SRL au înțeles să stingă raportul obligațional

fundamental prin compensare.

Potrivit dispozițiilor art. 63

din Legea nr. 58/1934, în procesele cambiale pornite, fie pe cale de

acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare,

debitorul nu va putea opune posesorului decât excepțiile de nulitate a

titlului, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 58/1934, precum

și cele care nu sunt oprite de art. 19 din Legea nr. 58/1934. Din analiza

acestor dispoziții, rezultă că reclamanta, având calitate de

debitoare în cadrul raportului execuțional obiect al dosarului nr. 295/PJ/2008

al Corpului executorilor bancari, are la dispoziție calea unei

acțiuni în anularea biletului la ordin și calea opoziției la

executare pentru a obține lipsirea de efecte a biletului la ordin emis la

18 septembrie 2008. Reclamanta a invocat stingerea raportului fundamental pe

calea opoziției la executare înregistrate sub nr. 18105/211/2008 pe rolul

Judecătoriei Cluj-Napoca, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile

art. 111 C. proc. civ., nu mai are deschisă și calea acțiunii în

constatare pentru a opune aceeași compensare pârâtei SC L.B. SA.

Problema admisibilității

invocării de către reclamantă a acestei excepții personale

față de pârâta SC L.B. SA reprezintă un aspect de fond și

nu de admisibilitate a acțiunii în constatare, care va fi rezolvat de

către instanța învestită cu soluționarea opoziției la

executare. În ipoteza în care invocarea de către reclamantă a acestei

excepții personale ar fi oprită de dispozițiile art. 19 din

Legea nr. 58/1934, această interdicție specifică acțiunii

cambiale nu ar putea fi, oricum, ocolită pe calea acțiunii în

constatare, deoarece caracterul special al acțiunii cambiale exclude

aplicarea dreptului comun pentru aceeași problemă litigioasă, cu

excepția acțiunii cauzale, care poate fi exercitată însă

doar între părțile raportului fundamental, nu și între una

dintre părțile raportului fundamental și un giratar al biletului

la ordin.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta.

Apelul a fost respins ca nefondat

prin decizia nr. 180 din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de

apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de apel a reținut că obiectul cererii de

chemare în judecată este constatarea inexistenței dreptului care a

stat la baza emiterii biletului la ordin din data de 18 septembrie 2008 emis de

reclamantă pentru suma de 100.000 lei, în favoarea pârâtei SC F.P.I. SRL

și girat de aceasta din urmă în favoarea pârâtei SC L.B. SA întrucât

a intervenit compensarea totală a datoriilor reciproce existente între

pârâta SC F.P.I. SRL și reclamantă și ca petit accesoriu

obligarea pârâtei SC L.B. SA la predarea către reclamantă a

originalului biletului la ordin mai sus invocat.

Drept urmare, obiectul cererii de

chemare în judecată, așa cum a fost ea formulată de

reclamantă, este o acțiune în constatare întemeiată din punct de

vedere formal pe prevederile art. 111 C. proc. civ.

Cu toate acestea reclamanta nu

solicită constatarea unei stări de fapt ci a unei situații de

drept, respectiv invocă ca și modalitate de stingere a unor

obligații reciproce compensarea conform art. 1143 C. civ.

Curtea de apel a reținut

că nu se pune problema inadmisibilității cererii de chemare în

judecată pe considerentul că reclamanta are posibilitatea

realizării dreptului de a obține restituirea originalului

instrumentului de plată prin invocarea unei excepții personale,

și nici punctul de vedere potrivit căruia acțiunea cambială

nu exclude aplicarea dreptului comun, ci dimpotrivă că nu are

deschisă și calea acțiunii în constatare pentru a opune

compensarea atâta vreme cât a uzat de calea opoziției la executare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta care a solicitat se sa modifice in tot hotărârea

atacata, cu consecinta admiterii in întregime a acțiunii, potrivit

dispozițiilor art. 312 pct. 2 - 3 rap.la art 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ;

Recurenta a susținut că

instanța de fond a admis excepția inadmisibilitatii cererii de

chemare in judecata pe calea acțiunii in constatare si drept

consecința a respins ca inadmisibila actiunea, intrucat reclamanata ar

avea posibilitatea realizării dreptului de a obține restituirea

originalului instrumentului de plata prin invocarea unei excepții

personale față de parata SC L.B. SA, pe calea opoziției la

executare in dosarul Judecătoriei Cluj Napoca;

Recurenta a mai susținut

că instanța de apel a respins apelul pe considerentul ca recurenta a

invocat stingerea raportului fundamental pe calea opoziției la executare,

astfel ca nu ar mai avea deschisa si calea acțiunii in constatare pentru a

opune aceeași compensare paratei SC L.B. SA.

Recurenta a susținut punctul de

vedere potrivit căruia acțiunea in constatarea inexistenta dreptului

care a stat la baza emiterii biletului la ordin din data de 18 septembrie 2008

emis de reclamanta SC P. SRL, pentru suma de 100.000 lei, in favoarea pârâtei

de rândul 1 – SC F.P.I. SRL și girat de aceasta din urmă în favoarea

pârâtei de rândul 2 – SC L.B. SA - ca urmare a stingerii oricărui drept de

creanță al pârâtei de rândul 2 fata de reclamanta, are drept

consecința obligarea paratei de rândul 1 sa predea reclamantei originalul

biletului la ordin; pe când excepția personala invocata de către

apelanta in dosarul având ca obiect opoziției la executare, are ca efect

lipsirea de efecte a biletului la ordin, insa nu are ca finalitate restituirea

originalului instrumentului de plata - care ramane in circuitul bancar.

Înalta Curte, analizând decizia prin

prisma criticilor formulate, găsește că recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Recurenta a solicitat instanței

de fond, pe calea acțiunii în constatare prevăzute de art. 111 C.

proc. civ., să constate inexistența raportului fundamental, respectiv

a dreptului ce a stat la baza emiterii biletului la ordin emis de recurenta SC

P. SRL în favoarea SC F.P.I. SRL și girat de aceasta din urmă în

favoarea SC L.B. SA. În cadrul aceleiași acțiuni, reclamanta a

solicitat, ca urmare a constatării inexistenței dreptului și

restituirea biletului la ordin, deși acțiunea în constatare nu are

caracter executoriu.

Tribunalul Comercial Cluj a respins

în mod legal acțiunea formulată de recurenta - reclamantă ca

fiind inadmisibilă. Soluția instanței de fond fiind confirmată

în mod corect de instanța de apel -Curtea de Apel Cluj.

Prin cererea de recurs, SC P. SRL

invocă prevederile art. 63 din Legea 58/1934, respectiv: „în procesele

cambiale pornite, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la

somația de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât

excepțiunile de nulitatea titlului, potrivit dispozițiunilor art. 2,

precum și cele care nu sunt oprite de art. 19”.

Invocând textul susmenționat,

recurenta apreciază că acțiunea în anularea biletului la ordin

nu exclude calea opoziției la executare. Această apreciere este

lipsită de relevanță în prezenta speță, întrucât

recurenta-reclamantă nu a solicitat nici anularea biletului la ordin

și nici nu a formulat opoziție la executare. Acțiunea în

constatare, respectiv obiectul prezentei cauze, este întemeiată pe

dispozițiile art. 111 C. proc. civ., deci nu pe o prevedere a legii

speciale.

În ceea ce privește anularea

biletului la ordin, acest aspect se poate cere în cadrul opoziției la

executare conform art. 63, reprezentând, de altfel, acțiunea în realizarea

dreptului urmărit.

Aprecierea recurentei conform

căreia ca urmare a constatării inexistenței dreptului ce a stat

la baza emiterii biletului la ordin ar avea ca efect obligarea giratarului la

restituirea titlului, este eronată. În acest sens prevederile art. 63

coroborate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 58/1934 sunt clare.

Astfel prevederile art. 19 din Legea

58/1934 arată că: „Persoanele împotriva cărora s-a pornit

acțiune cambială nu pot opune posesorului exceptiunile întemeiate pe

raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori,

afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu

știință în paguba debitorului”. Mai mult, așa cum s-a

arătat anterior acțiunea în constatare prevăzută de art. 111

C. proc. civ. este lipsită de caracter executoriu. Astfel, aprecierea

reclamantei conform căreia s-ar putea obține obligarea la restituirea

biletului la ordin, prin intermediul unei acțiuni în constatare, este

lipsită de suport legal.

Prin formularea acțiunii în

temeiul art. 111 C. proc. civ., recurenta urmărește să

ocolească prevederile Legii nr. 58/1934. Prevederile legii speciale

arată că în cadrul opoziției la executare, emitentul biletului

la ordin (SC P. SRL) nu poate opune posesorului (SC L.B. SA) excepțiile

întemeiate pe raporturile cu posesorul anterior (SC F.P.I. SRL).

În aceste condiții

acțiunea în constatare este inadmisibilă, iar singura

instanță care poate analiza oportunitatea invocării

inexistenței raportului fundamental dintre emitent și primul

beneficiar ca argument opozabil giratarului este instanța învestită

cu judecarea opoziției la executare - acțiune, de altfel

prevăzută de legea specială.

Pentru considerentele de mai sus,

Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Cluj Napoca împotriva

deciziei nr. 180 din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC P. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 180 din 24

noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.