ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.12.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4392/2010

HOTĂRÂRE
15.12.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4392/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

de față;

Din actele și

lucrările dosarului, constată că:

Prin sentința

comercială nr. 760 din 21 aprilie 2009, Tribunalul Arad a

admis acțiunea

formulată de reclamanta SC M.T. SRL, în

contradictoriu cu pârâta SC L. SA, pe care a obligat-o să

plătească

suma de

262.690,73 lei, reprezentând contravaloare debit, suma de 32.789,43 lei, cu

titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată în cuantum de

30.977,41 lei.

Curtea de Apel Ploiești, legal

învestită cu soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă SC L. SA,

împotriva sentinței

Tribunalului Arad,

urmare admiterii cererii de strămutare a cauzei de către

Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost

sesizată, deopotrivă, cu judecata

cererii de suspendare a executării

hotărârii apelate în condițiile art. 280

alin.

(l) C. proc. civ, petenta SC L. SA arătând, în esență, că, în cazul

respingerii

menționatei măsuri, s-ar crea prejudicii materiale directe,

imposibil de înlăturat și, de asemenea, ar fi

afectate implicit interesele

clienților, băncilor și ale salariaților

societății.

Prin încheierea

din 12 mai 2010, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca

neîntemeiată, cererea de suspendare a

executării sentinței Tribunalului Arad nr. 760 din 21 aprilie 2009 în

condițiile art. 280 alin. (l) C. proc. civ., reținând, în esență, că apelanta

invocă iminența producerii unui prejudiciu prin

inițierea procedurii de executare silită, susținerile apelantei fiind

nefondate

în considerarea

dispozițiilor art. 720

8

forța

executorie a hotărârilor pronunțate în materie comercială, întrucât scopul

urmărit de precitatul text legal constă în imediata asigurare a

executării titlurilor, pentru evitarea

întârzierilor și a cheltuielilor.

Împotriva încheierii Curții de Apel

Ploiești din 12 mai 2010 a

formulat recurs

pârâta SC L. SA, arătând, în esență, că instanța de

apel a considerat,

în mod greșit, faptul că prejudiciile invocate de societatea pârâtă constituie

consecințe previzibile ale desfășurării

activității

oricărei persoane juridice care are raporturi comerciale și, de

asemenea, că instanța de apel, în mod greșit, a

constatat că, prin executarea

sentinței

primei instanțe nu s-ar prejudicia grav și iremediabil interesele

societății debitoare, creditoarea obligației

nedemonstrând că prin admiterea

menționatei măsuri ar fi fost

iremediabil prejudiciată.

Recursul este

nefondat.

Este de

subliniat că instanța de apel, în mod corect, a constatat, la

momentul

pronunțării încheierii din 12 mai 2010, inexistența unor motive

temeinice care

să o determine să dispună măsura suspendării executării

hotărârii apelate în temeiul art. 280 alin.

(l) C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 720

8

civ.

Mai mult, este de observat că, în

calea extraordinară de atac a

recursului,

prin petiția înregistrată în data de 13 decembrie 2010 sub nr. 3798,

recurenta-pârâtă

SC L. SA a solicitat Înaltei Curți să ia act că recursul declarat împotriva

încheierii Curții de Apel Ploiești din 12 mai 2010 a rămas fără obiect,

întrucât apelul formulat de această parte

împotriva

sentinței Tribunalului Arad nr. 760 din 21 aprilie 2009 a fost respins,

ca

nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 107 din 20 octombrie 2010,

aceleași concluzii formulând și intimata-reclamantă SC

M.T. SRL prin notele scrise depuse la dosar, însoțite de copia

deciziei

pronunțate în apel.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art.

312 alin. (l) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul

declarat în cauză.

Cu privire la

cererea intimatei SC M.T. SRL de obligare

a

recurentei SC L. SA la plata cheltuielilor de judecată, Înalta

Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 274 alin.

(3) C. proc. civ., urmează să o admită

numai

pentru suma de 1.600 lei, reprezentând onorariu de avocat, având în

vedere că intimata nu a avut reprezentare la

termenul la care s-a soluționat recursul, avocata care a răspuns pentru această

parte neavând vechimea necesară în specialitate spre a pune concluzii orale în

fața Înaltei Curți.

Respinge recursul

formulat de pârâta SC L. SA Gurahonț, împotriva încheierii Curții de Apel

Ploiești din 12 mai 2010, ca nefondat.

Obligă recurenta - pârâtă să plătească

intimatei - reclamante SC

București suma de 1.600 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată,

reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2010.

Sursă