ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 779/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 24 noiembrie 2009, dată în Dosarul nr. 1054/108/2008, aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția comercială, a fost admisă cererea formulată de SC C.A.O. SRL și în temeiul dispozițiilor art. 280 C. proc. civ., în contradictoriu cu SC F.G. SRL Arad s-a dispus suspendarea executării vremelnice a sentinței comerciale nr. 970 din 19 mai 2009 a Tribunalului Arad până la soluționarea apelului declarat în cauză de pârâta SC C.A.O. SRL și s-a acordat termen la 15 decembrie 2009 în vederea depunerii obiectivelor contraexpertizei. Rezultă din această încheiere că instanța de apel, având în vedere dispozițiile art. 280 alin. (3) și 4 C. proc.

civ., a apreciat că se impune suspendarea executării sentinței de fond până la soluționarea apelului deoarece o eventuală executare a creanței de 450.168,94 lei, actualizată cu indicele de inflație i-ar aduce grave prejudicii apelantei, mai ales că executarea silită a sentinței de fond formează obiectul Dosarului execuțional cu nr. 391/2009 al B.E.J. G.C. încă din 6 iulie 2009, că din 3 august 2009 s-au blocat deja conturile apelantei deschise la B.R.D., iar din 28 august 2009 a fost demarată și executarea silită a imobilelor societății. De asemenea s-a reținut că prin cauțiunea consemnată de apelantă intimata reclamantă SC F.G.

SRL și-ar putea acoperi eventuale prejudicii suferite, iar Decizia civilă nr. 131/A din 16 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, dată în Dosarul nr. 783/59/2009, nu are autoritate de lucru judecat față de Hotărârea nr. 36 din 24 august 2009 a aceleeași instanțe, dată în Dosarul nr. 979/59/2009, întrucât cererea formulată a fost întemeiată pe alt temei de drept, iar la data pronunțării Deciziei nr. 131 din 16 iulie 2009 nu era îndeplinită cerința existenței unui prejudiciu întrucât nu începuse executarea silită. Împotriva acestei încheieri intimata reclamantă SC F.G. SRL a declarat recurs solicitându-se modificarea ei pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată că prin cele dispuse prin încheierea recurată, instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 131 din 16 iulie 2009 dată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 783/59/2009 - irevocabilă prin nerecurare -, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a aceleeași sentințe, acea sentință dându-se tot de un complet de apel și nu pe calea ordonanței președințiale. În consecință, recurenta susține că o nouă cerere de suspendare nu mai putea fi formulată și soluționată de instanța de apel, indiferent de motivele reținute de instanță la pronunțarea deciziei civile nr. 131/2009 sau apărute ulterior.

De asemenea, recurenta arată că ulterior pronunțării Deciziei civile nr. 131/2009, la 24 august 2009, debitoarea a formulat o nouă cerere de suspendare executare dar pe calea ordonanței președințiale, cerere admisă prin sentința nr. 36 din 24 august 2009 dată în Dosarul nr. 979/59/2009, instanța de apel raportând greșit soluția dată la această ultimă hotărâre - care nu-și produce efectele decât vremelnic - și nu la Decizia nr. 131/2009, ce are autoritate de lucru judecat. Prin ultima critică recurenta invocă motive de netemeinicie a încheierii recurate, deoarece suspendarea executării sentinței de fond nu numai că este contrară dispozițiilor art. 720 6 C. proc. civ. referitoare la celeritatea procesului în materie comercială, dar ea poate fi dispusă doar în împrejurări excepționale, neprobate în speță de apelantă, care, de altfel, a depus o cauțiune de numai 5.000 lei.

Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând astăzi față de actele dosarului, că nu mai susține excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei semnatare a recursului, tardivitatea motivării cererii de recurs și nulitatea cererii pentru nemotivare invocate prin întâmpinare. Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta: Deși recurenta nu a încadrat criticile formulate în nici unul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Curtea, în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. apreciază că acestea pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., cu aplicabilitatea dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. Analizând criticile invocate prin prisma acestor norme procedurale, Curtea le apreciază ca neîntemeiate deoarece instanța de apel corect a apreciat că temeiurile pentru care apelanta a formulat o nouă cerere de suspendare, soluționată prin încheierea recurată, invocate la 10 noiembrie 2009 (fila 27 apel) sunt ulterioare pronunțării Deciziei civile nr. 131 din 16 iulie 2009, respectiv actele de executare întocmite în Dosarul execuțional nr. 391/2009 al B.E.J. G.C. la 3 august 2009 - poprirea conturilor - și 27 august 2009 - demararea executării silite imobiliare. Or, respingerea primei cereri de suspendare a executării aceleeași sentințe formulată pe cale separată, a fost respinsă întrucât nu s-a făcut dovada că s-ar fi început executarea, rezultând din considerentele Deciziei nr. 131 din 16 iulie 2009 că petenta solicitase suspendarea executării în temeiul dispozițiilor art. 300 alin. (3) C. proc.

civ., raportat la art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ., temeiuri în raport de care s-a invocat și instanța a analizat și s-a pronunțat asupra inadmisibilității cererii de suspendare. În atare situație recurenta greșit susține că în cauză s-ar fi încălcat autoritatea lucrului judecat, nefiind întrunite cerințele art. 1201 C. civ. întrucât deși sunt aceleași părți iar cererile au avut același obiect, cauza a fost însă diferită. Recurenta critică neîntemeiat raportarea instanței de apel la soluția dată în suspendarea pe calea ordonanței președințiale din data de 24 august 2009, în timpul apelului și nu la suspendarea solicitată pe cale separată, deoarece acea suspendare a fost dată până la soluționarea cererii în cadrul apelului, adică până la pronunțarea încheierii recurate.

Cât privește netemeinicia măsurii dispuse Curtea apreciază criticile ca nefondate deoarece prin dispunerea acestei măsuri nu este afectată celeritatea soluționării cauzei, cum susține recurenta, ci eventual, ar putea afecta interesul creditoarei care nu și-ar putea realiza recuperarea creanței într-un timp scurt, sentințele date în materie comercială fiind executorii conform art. 720 8 C. proc. civ., interes apreciat de Curte a nu fi fost afectat câtă vreme apelanta a achitat cauțiuni în sumă de 55.000 lei, după cum rezultă din partea introductivă a încheierii recurate, aceasta având deci posibilitatea acoperirii unor eventuale pagube suferite urmare suspendării executării sentinței. În consecință, Curtea apreciază recursul ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de petenta SC F.G. SRL Arad împotriva încheierii de ședință de la 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.