ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 779/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2009, dată

în Dosarul nr. 1054/108/2008, aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția comercială,

a fost admisă cererea formulată de SC C.A.O. SRL și în temeiul dispozițiilor art.

280 C. proc. civ., în contradictoriu cu SC F.G. SRL Arad s-a dispus suspendarea

executării vremelnice a sentinței comerciale nr. 970 din 19 mai 2009 a

Tribunalului Arad până la soluționarea apelului declarat în cauză de pârâta SC

C.A.O. SRL și s-a acordat termen la 15 decembrie 2009 în vederea depunerii obiectivelor

contraexpertizei.

Rezultă din această

încheiere că instanța de apel, având în vedere dispozițiile art. 280 alin. (3)

și 4 C. proc. civ., a apreciat că se impune suspendarea executării sentinței de

fond până la soluționarea apelului deoarece o eventuală executare a creanței de

450.168,94 lei, actualizată cu indicele de inflație i-ar aduce grave prejudicii

apelantei, mai ales că executarea silită a sentinței de fond formează obiectul Dosarului

execuțional cu nr. 391/2009 al B.E.J. G.C. încă din 6 iulie 2009, că din 3

august 2009 s-au blocat deja conturile apelantei deschise la B.R.D., iar din 28

august 2009 a fost demarată și executarea silită a imobilelor societății.

De asemenea s-a

reținut că prin cauțiunea consemnată de apelantă intimata reclamantă SC F.G.

SRL și-ar putea acoperi eventuale prejudicii suferite, iar Decizia civilă nr. 131/A

din 16 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, dată în Dosarul nr. 783/59/2009,

nu are autoritate de lucru judecat față de Hotărârea nr. 36 din 24 august 2009

a aceleeași instanțe, dată în Dosarul nr. 979/59/2009, întrucât cererea

formulată a fost întemeiată pe alt temei de drept, iar la data pronunțării Deciziei

nr. 131 din 16 iulie 2009 nu era îndeplinită cerința existenței unui prejudiciu

întrucât nu începuse executarea silită.

Împotriva acestei

încheieri intimata reclamantă SC F.G. SRL a declarat recurs solicitându-se modificarea

ei pentru nelegalitate.

În dezvoltarea

motivelor de recurs recurenta arată că prin cele dispuse prin încheierea

recurată, instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile

nr. 131 din 16 iulie 2009 dată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 783/59/2009

- irevocabilă prin nerecurare -, prin care a fost respinsă cererea de

suspendare a aceleeași sentințe, acea sentință dându-se tot de un complet de

apel și nu pe calea ordonanței președințiale.

În consecință,

recurenta susține că o nouă cerere de suspendare nu mai putea fi formulată și

soluționată de instanța de apel, indiferent de motivele reținute de instanță la

pronunțarea deciziei civile nr. 131/2009 sau apărute ulterior.

De asemenea,

recurenta arată că ulterior pronunțării Deciziei civile nr. 131/2009, la 24

august 2009, debitoarea a formulat o nouă cerere de suspendare executare dar pe

calea ordonanței președințiale, cerere admisă prin sentința nr. 36 din 24

august 2009 dată în Dosarul nr. 979/59/2009, instanța de apel raportând greșit

soluția dată la această ultimă hotărâre - care nu-și produce efectele decât

vremelnic - și nu la Decizia nr. 131/2009, ce are autoritate de lucru judecat.

Prin ultima critică

recurenta invocă motive de netemeinicie a încheierii recurate, deoarece

suspendarea executării sentinței de fond nu numai că este contrară

dispozițiilor art. 720

6

C. proc. civ. referitoare la celeritatea procesului

în materie comercială, dar ea poate fi dispusă doar în împrejurări

excepționale, neprobate în speță de apelantă, care, de altfel, a depus o

cauțiune de numai 5.000 lei.

Prin întâmpinare

intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând

astăzi față de actele dosarului, că nu mai susține excepția lipsei calității de

reprezentant a persoanei semnatare a recursului, tardivitatea motivării cererii

de recurs și nulitatea cererii pentru nemotivare invocate prin întâmpinare.

Recursul este

nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta:

Deși recurenta nu a

încadrat criticile formulate în nici unul dintre motivele de recurs prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., Curtea, în considerarea dispozițiilor art. 306 alin.

(3) C. proc. civ. apreciază că acestea pot fi încadrate în motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu aplicabilitatea

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând criticile

invocate prin prisma acestor norme procedurale, Curtea le apreciază ca

neîntemeiate deoarece instanța de apel corect a apreciat că temeiurile pentru

care apelanta a formulat o nouă cerere de suspendare, soluționată prin

încheierea recurată, invocate la 10 noiembrie 2009 (fila 27 apel) sunt

ulterioare pronunțării Deciziei civile nr. 131 din 16 iulie 2009, respectiv

actele de executare întocmite în Dosarul execuțional nr. 391/2009 al B.E.J. G.C.

la 3 august 2009 - poprirea conturilor - și 27 august 2009 - demararea

executării silite imobiliare.

Or, respingerea

primei cereri de suspendare a executării aceleeași sentințe formulată pe cale

separată, a fost respinsă întrucât nu s-a făcut dovada că s-ar fi început

executarea, rezultând din considerentele Deciziei nr. 131 din 16 iulie 2009 că

petenta solicitase suspendarea executării în temeiul dispozițiilor art. 300 alin.

(3) C. proc. civ., raportat la art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ.,

temeiuri în raport de care s-a invocat și instanța a analizat și s-a pronunțat

asupra inadmisibilității cererii de suspendare.

În atare situație

recurenta greșit susține că în cauză s-ar fi încălcat autoritatea lucrului

judecat, nefiind întrunite cerințele art. 1201 C. civ. întrucât deși sunt

aceleași părți iar cererile au avut același obiect, cauza a fost însă diferită.

Recurenta critică

neîntemeiat raportarea instanței de apel la soluția dată în suspendarea pe

calea ordonanței președințiale din data de 24 august 2009, în timpul apelului

și nu la suspendarea solicitată pe cale separată, deoarece acea suspendare a

fost dată până la soluționarea cererii în cadrul apelului, adică până la

pronunțarea încheierii recurate.

Cât privește

netemeinicia măsurii dispuse Curtea apreciază criticile ca nefondate deoarece

prin dispunerea acestei măsuri nu este afectată celeritatea soluționării

cauzei, cum susține recurenta, ci eventual, ar putea afecta interesul

creditoarei care nu și-ar putea realiza recuperarea creanței într-un timp

scurt, sentințele date în materie comercială fiind executorii conform art. 720

8

C. proc. civ., interes apreciat de Curte a nu fi fost afectat câtă vreme

apelanta a achitat cauțiuni în sumă de 55.000 lei, după cum rezultă din partea

introductivă a încheierii recurate, aceasta având deci posibilitatea acoperirii

unor eventuale pagube suferite urmare suspendării executării sentinței.

În consecință, Curtea

apreciază recursul ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

petenta SC F.G. SRL Arad împotriva încheierii de ședință de la 24 noiembrie

2009 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2010.