ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2939/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

hotărârea nr. 35 din ședința din camera de consiliu de la 24 august 2009 Curtea

de Apel Timișoara, secția comercială, a admis cererea formulată de SC B.G. SA

ARAD în contradictoriu cu intimata M.O.I., a dispus suspendarea provizorie a

executării silite a sentinței civile nr. 1551/2009 pronunțată de Tribunalul

Arad în dosarul nr. 970/108/2009, până la soluționarea cererii de suspendare

din cadrul apelului declarat împotriva aceleiași hotărâri.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut

că se impune luarea de urgență a acestei măsuri întrucât în condițiile actualei

crize economico-financiare, prin executarea silită a sumei de 139.378 lei

(echivalentul a 32.049,32 Euro + 4.005 lei cheltuieli de judecată), la care se

adaugă cheltuieli de executare silită, mai înainte ca hotărârea ce constituie

titlu executoriu să devină definitivă există riscul de a se crea un blocaj al

activității societății.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-a

susținut, în esență, că soluționarea cererii de ordonanță președințială fără

citarea părților nu a fost motivată de către instanță; că exigențele

principiului contradictorialității impun ca orice cereri care se adresează instanțelor

judecătorești să fie soluționate cu citarea părților; că în cauză s-a procedat

la judecarea pricinii în camera de consiliu tratament inegal pentru părțile din

proces; că din actele de la dosarul cauzei nu se poate trage concluzia că sunt

îndeplinite cerințele esențiale ale ordonanței președințiale; că urgența nu a

fost apreciată în concret de către instanța de judecată;

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei se apreciază că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care

nu poate fi reformată prin recursul declarat de intimată.

Nu se constată existența cerințelor

necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt și de drept

pe care se sprijină soluția dată, precum și motivele pentru care au fost

înlăturate cererile părților oferind posibilitatea verificării temeiniciei și

legalității ei în ceea ce privește cerințele esențiale ale ordonanței

președințiale, astfel cum este enunțată expres prin dispozițiile art. 581 alin.

(1) C. proc. civ.

Recurenta

a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă dezvoltarea

în fapt nu permite încadrarea criticilor în motivul de nelegalitate invocat

pentru a face posibil controlul judiciar.

Principiul contradictorialității nu a

fost încălcat în cauză, legea stabilind principiul potrivit căruia ordonanța se

poate soluționa chiar și fără citarea părților, iar instanța de judecată

sesizată a apreciat că judecata se poate desfășura și fără citarea părților.

Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

partea trebuia să dovedească vătămarea și prejudiciul cauzat, alături de faptul

că acest prejudiciu nu poate fi înlăturat decât prin anularea actului.

În cauză recurenta nu a făcut nicio

dovadă în acest sens de natură a atrage nulitatea hotărârii ca urmare a

judecării cauzei în camera de consiliu.

Motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit, instanța

reținând corect îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 581

C. proc. civ.

Instanța a apreciat în concret asupra

urgenței considerând că se impune luarea măsurii suspendării provizorii a

executării silite, până la soluționarea cererii de suspendare din cadrul

apelului întrucât există riscul de a se crea un blocaj al activității

societății, precum și riscul ca întoarcerea executării silite să nu mai fie

posibilă datorită insolvabilității creditoarei.

În ce privește motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu mai există temei

legal pentru cenzurarea în recurs în condițiile abrogării acestuia.

Pentru considerentele expuse în temeiul

art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta M.O.I. împotriva încheierii nr. 53 din 24 august 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială în dosarul 966/59/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 noiembrie 2009.