ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1093/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 17, pronunțată la data de 5 august 2009, secția comercială a Curții de Apel Timișoara a admis cererea de ordonanță președințială, formulată de reclamanta debitoare SC L. SA Gurahonț, în contradictoriu cu pârâta SC M.T. SRL, a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței comerciale nr. 760 din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 3251/108/2008, până la soluționarea cererii de suspendare formulată în apel și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 12.536 ron, cu titlu de onorariu de avocat și suma de 10,15 cu titlu de taxă de timbru și timbru judiciar, reprezentând cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut ca fiind îndeplinită condiția vremelniciei, având în vedere că măsura s-a solicitat a fi dispusă numai până la termenul de judecată din 20 octombrie 2009, acordat în vederea soluționării apelului; că neprejudecarea fondului cauzei, prin admiterea cererii, este asigurat de aprecierea aparenței de dreptate și de finalitatea practică a măsurii dispuse, având în vedere aspectele prezentate de reclamantă și interpretarea pe care aceasta o dă prevederilor contractuale și modului de desfășurare a raporturilor cu pârâta, în sensul că nu datorează suma solicitată și că neexecutarea contractului îi incumbă acesteia, iar posibilitatea funcționării normale a societății nu poate fi realizată prin blocarea plăților ce ar trebui efectuate în viitorul apropiat, o executare prematură a sentinței fiind de natură să perturbe iremediabil activitatea reclamantei, care ar fi în imposibilitate să-și plătească angajații și să achite datoriile către furnizori.

Împotriva menționatei încheieri a formulat recurs pârâta SC M.T. SRL, solicitând modificarea, în tot, a acestei hotărâri, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât cererea reclamantei nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 C. proc. civ., cu referire la aparența dreptului dedus judecății, la urgență și prejudiciu, condiții analizate superficial de prima instanță pe baza argumentelor reclamantei și că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. în ce privește acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, fără dovada acestor cheltuieli. Intimata a solicitat, prin întâmpinarea depusă la dosar, respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, în speță fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 și următoarele C. proc. civ. referitoare la aparența dreptului, urgență și prejudiciu, iar obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată s-a făcut în mod temeinic, întrucât factura fiscală reprezintă documentul generator de venit care se înregistrează în contabilitate în baza căruia se plătesc taxele și impozitele aferente. Recursul este fondat. Astfel, potrivit art. 581 C. proc.

civ., ordonanța președințială este un mijloc procedural ce întrunește condițiile unei acțiuni civile cu caracter specific, determinat de însuși caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale, perspectivă ce înlătură afirmarea unui drept subiectiv în cazul unor astfel de cereri, întrucât cercetarea fondului este incompatibilă cu natura și caracterul procedurii reglementate de art. 581 – art. 582 C. proc. civ., criteriile pe baza cărora se poate aprecia asupra urgenței sunt de natură obiectivă, cele subiective fiind irelevante sub aspectul urgenței impuse de precitatul art. 581 C. proc. civ., iar, în împrejurarea analizată, urgența rezultă din necesitatea de a înlesni executarea cât mai grabnică a hotărârii executorii, neputând fi invocată și reținută pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi la executare, scopul urmărit de lege fiind acela de a asigura imediata executare a titlurilor, evitându-se întârzierile și cheltuielile.

Este de observat că, în speță, nu se pune problema examinării aparenței dreptului dedus judecății câtă vreme acest drept a fost dezlegat pe fondul pricinii printr-o hotărâre judecătorească executorie, că, în lipsa unor demersuri de punere în executare a hotărârii judecătorești executorii, nu se justifică urgența, iar condiția prejudiciului nu este îndeplinită în situația în care plata sumei datorate are la bază menționata hotărâre nu o simplă apreciere asupra aparenței dreptului dedus judecății. Cum factura depusă la dosar nu face dovadă valabilă a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, conform cerințelor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., se constată că instanța de fond a nesocotit precitatele dispoziții acordând cheltuielile cu acest titlu.

Așa fiind, constatând întrunite cerințele art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I alin. (2) și (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat în cauză, va modifica hotărârea atacată, în sensul că va respinge cererea de ordonanță președințială având ca obiect suspendarea vremelnică a executării sentinței comerciale nr. 760 din 21 aprilie 2009, pronunțată în dosarul Tribunalului Arad nr. 3251/108/2008, până la soluționarea cererii de suspendare a executării aceleiași sentințe formulată în apel, și, în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga intimata, în culpă procesuală, să plătească recurentei cheltuielile de judecată pe care aceasta le-a efectuat în recurs, reprezentând onorariu avocat, astfel cum a solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC M.T. SRL București, împotriva încheierii Curții de Apel Timișoara nr. 17 din 5 august 2009, pe care o modifică în sensul că respinge cererea de suspendare provizorie a executării sentinței Tribunalului Arad nr. 760 din 21 aprilie 2009. Obligă intimata – reclamantă să plătească recurentei – pârâte suma de 5.950 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2010.