ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1093/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 17, pronunțată la data

de 5 august 2009, secția comercială a Curții de Apel

Timișoara a admis cererea de ordonanță

președințială, formulată de reclamanta debitoare SC L. SA

Gurahonț, în contradictoriu cu pârâta SC M.T. SRL, a dispus suspendarea

provizorie a executării sentinței comerciale nr. 760 din 21 aprilie

2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 3251/108/2008,

până la soluționarea cererii de suspendare formulată în apel

și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 12.536

ron, cu titlu de onorariu de avocat și suma de 10,15 cu titlu de taxă

de timbru și timbru judiciar, reprezentând cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, prima

instanță a reținut ca fiind îndeplinită condiția

vremelniciei, având în vedere că măsura s-a solicitat a fi

dispusă numai până la termenul de judecată din 20 octombrie

2009, acordat în vederea soluționării apelului; că

neprejudecarea fondului cauzei, prin admiterea cererii, este asigurat de

aprecierea aparenței de dreptate și de finalitatea practică a

măsurii dispuse, având în vedere aspectele prezentate de reclamantă

și interpretarea pe care aceasta o dă prevederilor contractuale

și modului de desfășurare a raporturilor cu pârâta, în sensul

că nu datorează suma solicitată și că neexecutarea

contractului îi incumbă acesteia, iar posibilitatea funcționării

normale a societății nu poate fi realizată prin blocarea

plăților ce ar trebui efectuate în viitorul apropiat, o executare

prematură a sentinței fiind de natură să perturbe

iremediabil activitatea reclamantei, care ar fi în imposibilitate

să-și plătească angajații și să achite

datoriile către furnizori.

Împotriva menționatei încheieri

a formulat recurs pârâta SC M.T. SRL, solicitând modificarea, în tot, a acestei

hotărâri, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată

formulată de reclamantă, invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență, că hotărârea atacată este

netemeinică și nelegală, întrucât cererea reclamantei nu îndeplinește

condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 C. proc. civ., cu

referire la aparența dreptului dedus judecății, la

urgență și prejudiciu, condiții analizate superficial de

prima instanță pe baza argumentelor reclamantei și că

instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

în ce privește acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând

onorariu de avocat, fără dovada acestor cheltuieli.

Intimata a solicitat, prin

întâmpinarea depusă la dosar, respingerea recursului și menținerea

hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, în

speță fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581

și următoarele C. proc. civ. referitoare la aparența dreptului,

urgență și prejudiciu, iar obligarea recurentei la plata

cheltuielilor de judecată s-a făcut în mod temeinic, întrucât factura

fiscală reprezintă documentul generator de venit care se

înregistrează în contabilitate în baza căruia se plătesc taxele

și impozitele aferente.

Recursul este fondat.

Astfel, potrivit art. 581 C. proc.

civ., ordonanța președințială este un mijloc procedural ce

întrunește condițiile unei acțiuni civile cu caracter specific,

determinat de însuși caracterul particular al măsurilor ce pot fi

luate pe această cale, perspectivă ce înlătură afirmarea

unui drept subiectiv în cazul unor astfel de cereri, întrucât cercetarea

fondului este incompatibilă cu natura și caracterul procedurii

reglementate de art. 581 – art. 582 C. proc. civ., criteriile pe baza

cărora se poate aprecia asupra urgenței sunt de natură

obiectivă, cele subiective fiind irelevante sub aspectul urgenței

impuse de precitatul art. 581 C. proc. civ., iar, în împrejurarea

analizată, urgența rezultă din necesitatea de a înlesni

executarea cât mai grabnică a hotărârii executorii, neputând fi

invocată și reținută pentru înlăturarea piedicilor ce

s-ar ivi la executare, scopul urmărit de lege fiind acela de a asigura

imediata executare a titlurilor, evitându-se întârzierile și cheltuielile.

Este de observat că, în

speță, nu se pune problema examinării aparenței dreptului

dedus judecății câtă vreme acest drept a fost dezlegat pe fondul

pricinii printr-o hotărâre judecătorească executorie, că,

în lipsa unor demersuri de punere în executare a hotărârii judecătorești

executorii, nu se justifică urgența, iar condiția prejudiciului

nu este îndeplinită în situația în care plata sumei datorate are la

bază menționata hotărâre nu o simplă apreciere asupra

aparenței dreptului dedus judecății.

Cum factura depusă la dosar nu

face dovadă valabilă a cheltuielilor de judecată reprezentând

onorariu avocat, conform cerințelor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., se

constată că instanța de fond a nesocotit precitatele

dispoziții acordând cheltuielile cu acest titlu.

Așa fiind, constatând întrunite

cerințele art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza I alin. (2) și (3) C. proc. civ., va

admite recursul declarat în cauză, va modifica hotărârea

atacată, în sensul că va respinge cererea de ordonanță

președințială având ca obiect suspendarea vremelnică a

executării sentinței comerciale nr. 760 din 21 aprilie 2009,

pronunțată în dosarul Tribunalului Arad nr. 3251/108/2008, până

la soluționarea cererii de suspendare a executării aceleiași

sentințe formulată în apel, și, în conformitate cu art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., va obliga intimata, în culpă procesuală, să

plătească recurentei cheltuielile de judecată pe care aceasta

le-a efectuat în recurs, reprezentând onorariu avocat, astfel cum a solicitat

și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

M.T. SRL București, împotriva încheierii Curții de Apel

Timișoara nr. 17 din 5 august 2009, pe care o modifică în sensul

că respinge cererea de suspendare provizorie a executării

sentinței Tribunalului Arad nr. 760 din 21 aprilie 2009.

Obligă intimata –

reclamantă să plătească recurentei – pârâte suma de 5.950

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2010.