ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4353/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 158 din 11 februarie 2010, Tribunalul Timiș a respins excepția de necompetență materială a instanțelor judecătorești cât și cea de nulitate absolută a contractului de comision înregistrat la reclamantă sub nr. 12 din 03 martie 2007 și la pârâtă sub nr. 1238 din 27 septembrie 2007. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC O. I. SRL în contradictoriu cu pârâta SC F.C.T. SA și a obligat pârâta față de reclamantă la plata sumei de 300.000 Euro + TVA sau în echivalentul bănesc la data plății precum și la echivalentul în lei a penalităților de întârziere de 0,5 % pe zi potrivit clauzelor contractuale (pct. II și IV din contract) până la plata efectivă a debitului, cu 16.785,6 lei, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC F.C.T. SA Timișoara, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 126/ A din 10 iunie 2010, a respins, ca nefundat, apelul pârâtei SC F.C.T. SA Timișoara, a luat act de renunțarea pârâtei la judecata cererii de suspendare vremelnică a executării și a respins cererea apelantei pentru restituirea cauțiunii, constatând temeinicia și legalitatea hotărârii instanței de fond. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC F.C.T. SA Timișoara, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția netimbrării recursului, rămânând în pronunțare asupra acesteia.

Recurenta-pârâtă a fost legal citată pentru termenul din 14 decembrie 2010 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 8.422,7 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat. Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată 14 decembrie 2010, respectiv de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 8.422,7 lei și 5 lei timbru judiciar, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a recursului pârâtei SC F.C.T. SA TIMIȘOARA.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC F.C.T. SA TIMIȘOARA împotriva deciziei nr. 126/ A din 10 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2010.