ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.02.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 337/2010

HOTĂRÂRE
02.02.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 337/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș, reclamantele SC M.T. SRL Timișoara și P.F., în

contradictoriu cu pârâta V.M.C., a solicitat obligarea acesteia la plata unei

amenzi civile de 50 lei/zi de întârziere în favoarea statului, până la

îndeplinirea obligației prevăzută în hotărârea judecătoreasă nr. 119/ CC din 20

noiembrie 2007, definitivă și executorie, pronunțată de Tribunalul Timiș.

Prin sentința nr.

264/PI din 13 mai 2008 Tribunalul Timiș a admis cererea reclamanților și a

obligat pârâta la plata unei amenzi civile de 50 lei/ zi de întârziere în

favoarea statului român, până la îndeplinirea obligației prevăzută în sentința nr.

119/ CC din 20 noiembrie 2007, definitivă și executorie, pronunțată de

Tribunalul Timiș.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere sentința nr. 119/CC din 20

noiembrie 2007, prin care Tribunalul Timiș a obligat pârâta, pe calea unei

ordonanțe președințiale, să permită accesul reclamantului persoană fizică în

incinta societății comerciale, însă aceasta nu s-a conformat dispozițiilor

instanței.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâta V.M.C., criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 16/A/COM din 29 ianuarie 2009 a

admis apelul apel pârâtei V.M.C., a schimbat în tot sentința, în sensul că a

respins cererea reclamanților SC M.T. SRL Timișoara și P.F., reținând, din

probele administrate în dosar, că nu au fost îndeplinite condițiile răspunderii

juridice, respectiv vinovăția pârâtei, astfel că, lipsa acesteia exclude

răspunderea juridică pentru fapta ilicită.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, reclamantul P.F. a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia,

modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului pârâtei

și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Critica adusă

deciziei atacate, se referă în esență la faptul că în mod greșit a reținut

instanța de apel că, hotărârea Tribunalului Timiș era supusă căii de atac a

apelului, având în vedere dispozițiile art. 580

J

(1) C. proc. civ.,

potrivit cărora, această hotărâre era irevocabilă, astfel că, apelul pârâtei se

apreciază ca inadmisibil.

Recursul este

fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 580 alin. (1) C. proc. civ. „dacă obligația de a face nu

poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi

constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzii civile. Instanța

sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată

cu citarea părților, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la

20 lei la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației

prevăzute în titlul executoriu", iar potrivit alin. (3) al aceluiași

articol „amenda civilă va putea fi anulată, în tot sau în parte, ori redusă,

dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu sau, după caz,

pentru alte motive temeinice, pe cale de contestație la executare".

În raport de

aceste dispoziții, se constată că sentința nr. 264/ PI din 13 mai 2008

pronunțată de Tribunal Timiș era irevocabilă, nefiind supusă căii de atac a

apelului, singura cale de atac împotriva acesteia era contestația la executare,

aspect care însă nu a fost avut în vedere de către pârâtă V.M.C..

Așa fiind,

pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, în temeiul art.

312 (2) C. proc. civ., înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată

în sensul respingerii apelului pârâtei, ca inadmisibil.

LEGII

Admite

recursul declarat de reclamantul P.F. împotriva deciziei nr. 16/A/COM din 29

ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Casează

decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de pârâta V.M.C.

împotriva sentinței nr. 264/ PI din 13 mai 2008 a Tribunalului Timiș, ca

inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-12-14
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4353/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 158 din 11 februarie 2010, Tribunalul Timiș a respins excepția de necompetență materială a instanțelor judecătorești cât și cea de nulit
ÎCCJ 2008-02-08
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 450/2008
. 1175 C. civ. Prin sentința civilă nr. 398/ PI din 16 februarie 2007, Tribunalul Timiș, secția comercială, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților, reținând din probatoriul administrat în cauză că actele menționate corespund voi
ÎCCJ 2010-05-05
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1569/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 13875 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a admis acțiunea formulată de re
ÎCCJ 2010-10-26
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3487/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1790 din 15 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș au fost respinse acțiunea formulată de reclamanta R. SA Timișoara, în contradictoriu
ÎCCJ 2010-09-29
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3007/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 341 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul s-a respins cererea formulată de reclamanta SC L. SRL în contrad
Sursă