ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1573/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1573/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor de
față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel Ploiești,
înregistrată la data de 28 septembrie 2010, la
nr. 976/42/2010, reclamanta SC C. Prahova
SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.D., pe cale de ordonanță președințială,
în temeiul art. 280 alin. (5), art. 403 alin. (2) și art. 581 C. proc. civ., suspendarea
provizorie a sentinței apelate nr. 338 din 15 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul
Prahova, în Dosarul nr. 2767/105/2008, până la soluționarea cererii de suspendare
a executării acestei sentințe, pe care a formulat-o în apel.
Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești, prin sentința nr.
222, pronunțată la data de 25 octombrie 2010, a r
espins, ca neîntemeiată, excepția lipsei
de obiect a cererii dedusă judecății, invocată de pârât; a respins, ca neîntemeiată,
cererea de suspendare provizorie a executării sentinței Tribunalului Prahova
nr. 338/2010; a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtului de obligare a reclamantei
la despăgubiri și la plata unei amenzi și a respins – ca neîntemeiată, cererea reclamantei
privind plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea pronunțată
la data de 6 decembrie 2010, aceeași instanță, a respins cererea reclamantei de
restituire a cauțiunii în cuantum de
10.000 RON, consemnată în Dosarul nr. 976/42/2010,
conform recipisei de consemnare din 21 octombrie 2010, emisă de C. Bank - Sucursala
P., cu motivarea că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele art. 723
1
alin. (3) C. proc. civ., întrucât pârâtul a solicitat despăgubiri, iar sentința
prin care a fost respinsă această cerere nu este irevocabilă.
Reclamanta a formulat
recurs, atât împotriva sentinței nr. 222, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești
la data de 25 octombrie 2010, cât și împotriva încheierii pronunțată de această
instanță la data de 6 decembrie 2010.
Având în vedere că după
înregistrarea cererii de recurs formulată împotriva sentinței
Curții de Apel Ploiești
nr. 222
din 25 o
ctombrie
2010, recurenta
a depus cerere de renunțare la această cale de atac, ceea ce echivalează cu o renunțare
la judecată, instanța urmează să dea eficiență acestui act de dispoziție procesuală,
în conformitate cu prevederile art. 246 C. proc. civ.
În susținerea cererii
de recurs formulată împotriva încheierii
Curții de Apel Ploiești,
pronunțată la data de
6 decembrie 2010, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., arătând, în esență, că instanța de apel a aplicat în mod greșit, dispozițiile
art. 723
1
alin. (3) C. proc. civ.
Recursul formulat de reclamantă
împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la
data de 6 decembrie 2010
este nefondat.
Astfel, potrivit
art. 723
1
alin. (3) C. proc. civ., cauțiunea se eliberează celui care a depus-o, în măsura
în care cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii
cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărârea
irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei.
Este de observat că, în
speță, fondul cauzei nu a fost soluționat prin hotărârea irevocabilă, existând la
dosar dovada că la data de 2 iunie 2011 s-a stabilit termen în Dosarul nr. 2767/105/2008
având ca obiect recurs, iar intimatul – pârât, în calitate de parte interesată,
nu a declarat, în mod expres, că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri
pentru prejudiciile cauzate, spre a fi incidentă teza ultimă a precitatului text
legal, așa încât critica circumscrisă motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., referitoare la greșita aplicare în speță a art. 723
1
alin. (3) C. proc. civ., nu poate fi primită.
Pentru aceste considerente,
în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul
declarat de reclamantă împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Ploiești
la
data de
6 decembrie 2010, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C.
proc. civ., va obliga pe recurentă, în culpă procesuală, să plătească intimatului
cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, astfel cum acesta a solicitat
și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la
judecata recursului declarat de reclamanta SC C. Prahova SA București împotriva
sentinței nr. 222 din 25 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,
secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, conform dispozițiilor
art. 246 C. proc. civ.
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC C. Prahova SA București împotriva încheierii de ședință din Camera
de Consiliu de la 6 decembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă
SC C. Prahova SA București să plătească intimatului-pârât M.D. suma de 2547,2 RON,
cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 aprilie 2011.