ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1573/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Ploiești, înregistrată la data de 28 septembrie 2010, la nr. 976/42/2010, reclamanta SC C. Prahova SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.D., pe cale de ordonanță președințială, în temeiul art. 280 alin. (5), art. 403 alin. (2) și art. 581 C. proc. civ., suspendarea provizorie a sentinței apelate nr. 338 din 15 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, în Dosarul nr. 2767/105/2008, până la soluționarea cererii de suspendare a executării acestei sentințe, pe care a formulat-o în apel.

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești, prin sentința nr. 222, pronunțată la data de 25 octombrie 2010, a r espins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de obiect a cererii dedusă judecății, invocată de pârât; a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare provizorie a executării sentinței Tribunalului Prahova nr. 338/2010; a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtului de obligare a reclamantei la despăgubiri și la plata unei amenzi și a respins – ca neîntemeiată, cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată. Prin încheierea pronunțată la data de 6 decembrie 2010, aceeași instanță, a respins cererea reclamantei de restituire a cauțiunii în cuantum de 10.000 RON, consemnată în Dosarul nr. 976/42/2010, conform recipisei de consemnare din 21 octombrie 2010, emisă de C. Bank - Sucursala P., cu motivarea că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele art. 723 1 alin. (3) C. proc.

civ., întrucât pârâtul a solicitat despăgubiri, iar sentința prin care a fost respinsă această cerere nu este irevocabilă. Reclamanta a formulat recurs, atât împotriva sentinței nr. 222, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 25 octombrie 2010, cât și împotriva încheierii pronunțată de această instanță la data de 6 decembrie 2010. Având în vedere că după înregistrarea cererii de recurs formulată împotriva sentinței Curții de Apel Ploiești nr. 222 din 25 o ctombrie 2010, recurenta a depus cerere de renunțare la această cale de atac, ceea ce echivalează cu o renunțare la judecată, instanța urmează să dea eficiență acestui act de dispoziție procesuală, în conformitate cu prevederile art. 246 C. proc.

civ. În susținerea cererii de recurs formulată împotriva încheierii Curții de Apel Ploiești, pronunțată la data de 6 decembrie 2010, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esență, că instanța de apel a aplicat în mod greșit, dispozițiile art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ. Recursul formulat de reclamantă împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 6 decembrie 2010 este nefondat. Astfel, potrivit art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ., cauțiunea se eliberează celui care a depus-o, în măsura în care cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărârea irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei.

Este de observat că, în speță, fondul cauzei nu a fost soluționat prin hotărârea irevocabilă, existând la dosar dovada că la data de 2 iunie 2011 s-a stabilit termen în Dosarul nr. 2767/105/2008 având ca obiect recurs, iar intimatul – pârât, în calitate de parte interesată, nu a declarat, în mod expres, că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, spre a fi incidentă teza ultimă a precitatului text legal, așa încât critica circumscrisă motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitoare la greșita aplicare în speță a art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ., nu poate fi primită. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 6 decembrie 2010, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurentă, în culpă procesuală, să plătească intimatului cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, astfel cum acesta a solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta SC C. Prahova SA București împotriva sentinței nr. 222 din 25 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, conform dispozițiilor art. 246 C. proc. civ. Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. Prahova SA București împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la 6 decembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta-reclamantă SC C. Prahova SA București să plătească intimatului-pârât M.D. suma de 2547,2 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2011.