ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3119/2011

Ședința publică de la 13 octombrie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta

SC U. SA prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova a solicitat,

să fie obligate pârâtele Banca Comercială Română și Banca Națională a României

– Centrala Incidentelor de Plăți, să anuleze informațiile privind incidentele

de plăți înregistrate.

Tribunalul

Prahova prin sentința nr. 361 pronunțată în data de 29 septembrie 2010, a

respins cererea formulată și precizată de reclamanta SC U. SA, având ca obiect

anulare incidente plată 21 din 09 ianuarie 2009, 1 din 13 ianuarie 2009 și 28

din 19 ianuarie 2009.

Apelul declarat de reclamanta SC U.

SA împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 32 din 22 martie 2011.

Împotriva

acestei decizii reclamanta SC U. SA a declarat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs,

după o prezentare detaliată a situației de fapt, recurenta a susținut că deși

probatoriile administrate în cauză, înscrisuri, interogatorii, raportul de

expertiză contabilă, au condus la concluzia că acțiunea era întemeiată, totuși

prin sentința nr. 361 din 29 septembrie 2010, aceasta a fost respinsă de

Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ.

De asemenea, susține

recurenta, instanța de apel a reținut eronat împrejurarea că societatea a emis

instrumentele de plată, după data intrării în incidența de plată și că se află

într-o culpă pe care nu o poate invoca deoarece îi aparține, nu este reală și

vine în contradicție atât cu situația de fapt cât și cu probatoriile

administrate în cauză.

Astfel, din cuprinsul

expertizei rezultă că aceste CEC-uri au fost emise cu mult timp înainte de data

intrării în incidența de plată și chiar înainte de înființarea popririi și

comunicarea acesteia către cele trei bănci pârâte.

Precizează recurenta

că la momentul emiterii instrumentelor de plată, reprezentanții SC U. SA nu

aveau cum să anticipeze apariția situației cuprinse în adresa de înființare a

popririi de către A.N.A.F. și respectiv a epuizării disponibilului bănesc la

una din bănci.

Înalta Curte în

conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului.

Este de observat că

deși recurenta a invocat în susținerea recursului său motivul prevăzut de art.

304 punctul 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat, conform

cerințelor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., criticând în esență,

modul în care instanța de apel a analizat probele administrate. Simpla

nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea

instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de

fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport

de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C.

proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Revenind la motivele

prevăzute de art. 304 punctul 9 C. proc. civ., pe care l-a indicat recurenta,

se constată că nici o ipoteză prevăzută de acest text nu a fost demonstrată,

criticile de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în

vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea

art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Constatând că

recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub

sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte

va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de reclamanta SC U. SA împotriva deciziei nr. 32

din 22 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2011.