ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1962/2011

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 24 din 7 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.A.F. împotriva rezoluției nr. 436/P/2010 din 25 noiembrie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin Rezoluția nr. 436/P/2010 din 25 noiembrie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul P.A. - executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 215 C. pen., art. 240 C. pen., art. 193 C. pen., art. 250 C. pen., art. 256 C. pen., art. 257 C. pen.

și art. 253/ 1 C. pen., constatând că faptele sesizate nu se confirmă. Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a constatat că la data de 16 iunie 2010, petentul T.A.F. a formulat plângere penală împotriva numitului P.A. - executor judecătoresc, solicitând efectuarea de cercetări față de acesta pentru infracțiunile sus-menționate, susținând că numitul P.A. a dat curs cererii de executare formulată de C.E.C. Bank, sucursala Buzău, cerere ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 321/2007, deși creditorul nu obținuse o hotărâre judecătorească investită cu formulă executorie. Cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare au evidențiat următoarele : La data de 05 iulie 2007 „creditorul CEC - Bank" SA, sucursala Buzău, a solicitat punerea în executare silită a contractului de credit înregistrat sub nr. 2378/2003 în vederea recuperării creanței în cuantum de 3.049 lei.

Dosarul a fost înregistrat la B.E.J. P.A. sub nr. 321/2007. Din conținutul contractului de credit a rezultat că acesta constituia titlu executoriu, conform art. 22 și acesta a fost investit cu formulă executorie. În baza titlului executoriu a fost emisă somația din data de 09 iulie 2007, conform dispozițiilor art. 387 C. proc. civ., persoana vătămată fiind somată să achite suma de 3.406 lei, respectiv valoarea contractului de credit, a dobânzilor și a cheltuielilor de executare silită, iar ulterior au fost încheiate procese verbale de executare în care s-a consemnat că debitorul T.A.F. este de acord să achite debitul în rate lunare. Totodată, au fost emise adrese către administrația financiară care au comunicat faptul că debitorul figurează ca proprietar asupra imobilului situat în intravilanul satului Bîscenii de Sus, comuna Calvini, județul Buzău, procedându-se la executarea silită imobiliară, conform art. 497 și art. 500 C. proc.

civ. Somația a fost notată la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Buzău, conform încheierii nr. 28156/2008 (fila 21 dosar penal), iar imobilul a fost evaluat de către expertul D.I., părțile fiind legal citate în vederea realizării evaluării imobilului în vederea executării silite. Expertul desemnat a întocmit raportul de expertiză tehnică la data de 15 decembrie 2008, însă nu s-a procedat la executarea imobiliară, întrucât la data de 12 ianuarie 2009, debitorul a solicitat reeșalonarea achitării creanței, împrejurare cu care creditorul a fost de acord, executorul judecătoresc întocmind procesul verbal.

La data de 08 februarie 2010, creditorul „CEC Bank" a solicitat continuarea executării silite imobiliare motivat de împrejurarea că debitorul nu a achitat ratele conform procesului verbal, executorul judecătoresc întocmind publicația de vânzare pentru data de 12 aprilie 2010. La data de 10 martie 2010, debitorul a formulat contestație la executare și a solicitat suspendarea executării silite, Judecătoria Buzău stabilind termen de judecată la data de 26 aprilie 2010. Prin sentința civilă nr. 4222/10 pronunțată la data de 07 iunie 2010, Judecătoria Buzău a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestația de executare - suspendare executare silită formulată de contestatorul T.A.F., în favoarea Judecătoriei Pătârlagele, competentă teritorial să soluționeze cererea.

Întrucât, Judecătoria Buzău nu a admis cererea de suspendare a executării silite, executorul judecătoresc a procedat la continuarea executării silite imobiliare și conform procesului verbal de adjudecare întocmit la data de 12 aprilie 2010 a declarat adjudecatar SC T.M.B.C.C.F. SRL, emițând în urma achitării prețului, actul de adjudecare nr. 321 din 27 mai 2010, iar ulterior, la data de 10 iunie 2010 s-a procedat la distribuirea prețului, iar diferența în cuantum de 11.193,26 lei, se afla la dispoziția debitorului. Având în vedere cele prezentate anterior, referitor la fapta prev. de art. 246 C. pen., s-a reținut că sunt incidente disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapta sesizată neconfirmându-se, iar din cercetările efectuate până la acest moment nu au fost identificate date sau indicii din care să rezulte că făptuitorul a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu.

Împotriva acestei rezoluții, petentul T.A.F. a formulat plângere în condițiile art. 278 C. proc. pen. la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, iar prin rezoluția nr. 1781/11/2/2010 din 03 ianuarie 2011, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva soluției adoptate în dosarul nr. 436/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Împotriva celor două acte de neurmărire penală, petentul T.A.F., s-a adresat cu plângere în condițiile prevăzute de art. 278/1 C. proc. pen. instanței de judecată, respectiv Curții de Apel Ploiești. Curtea, examinând plângerea formulată, în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului de urmărire penală ce a fost atașat, a constatat că aceasta este nefondată, întrucât a rezultat că făptuitorul P.A.

în calitate de executor judecătoresc nu și-a depășit atribuțiunile de serviciu și nici nu și-a îndeplinit în mod defectuos aceste atribuții, în scopul de a vătăma interesele legale ale persoanei vătămate. Acesta a dat curs, în mod legal, cererii de executare formulată de CEC Bank, sucursala Buzău, cerere care a făcut obiectul dosarului nr. 321/2007 și constă în executarea silită a contractului de credit înregistrat sub nr. 2378/2003 în vederea recuperării creanței de 3.049 lei, iar activitatea de executare silită s-a desfășurat în deplină legalitate, având în vedere că însăși contractul în speță, constituia titlu executoriu, fiind astfel investit cu formulă executorie.

În concluzie, s-a reținut că actele premergătoare efectuate în cauză de procuror nu au evidențiat aspecte de nelegalitate în ceea ce privește modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu de către intimat, care să îmbrace formă penală sau să se circumscrie infracțiunilor pentru care acesta a fost cercetat. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 287 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) și (8) din același cod, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8). Conform prevederilor art. 278 1 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă. În cauză, hotărârea recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 7 februarie 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri. În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiționar T.A.F. împotriva sentinței penale nr. 24 din 7 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2011.