ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1962/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1962/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față
în baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 24 din 7 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și
pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea
formulată de petentul T.A.F. împotriva rezoluției nr. 436/P/2010 din 25
noiembrie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
S-au reținut, în esență, următoarele:
Prin Rezoluția
nr. 436/P/2010 din 25 noiembrie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Ploiești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul P.A. -
executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor
prev.
de
art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 215 C. pen., art.
240 C. pen., art. 193 C. pen., art. 250 C. pen., art. 256 C. pen., art. 257 C.
pen. și art. 253/
1
C. pen., constatând că faptele sesizate nu se
confirmă.
Pentru a
dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a constatat că la
data de 16 iunie 2010, petentul T.A.F. a formulat plângere penală împotriva
numitului P.A. - executor judecătoresc, solicitând efectuarea de cercetări față
de acesta pentru infracțiunile sus-menționate, susținând că numitul P.A. a dat
curs cererii de executare formulată de C.E.C. Bank, sucursala Buzău, cerere ce
a făcut obiectul dosarului de executare nr. 321/2007, deși creditorul nu obținuse
o hotărâre judecătorească investită cu formulă executorie.
Cercetările efectuate
în cadrul actelor premergătoare au evidențiat următoarele :
La data de 05
iulie 2007 „creditorul CEC - Bank" SA, sucursala Buzău, a solicitat
punerea în executare silită a contractului de credit înregistrat sub nr.
2378/2003 în vederea recuperării creanței în cuantum de 3.049 lei. Dosarul a
fost înregistrat la B.E.J. P.A. sub nr. 321/2007. Din conținutul contractului
de credit a rezultat că acesta constituia titlu executoriu, conform art. 22 și
acesta a fost investit cu formulă executorie.
În baza
titlului executoriu a fost emisă somația din data de 09 iulie 2007, conform
dispozițiilor art. 387 C. proc. civ., persoana vătămată fiind somată să achite
suma de 3.406 lei, respectiv valoarea contractului de credit, a dobânzilor și a
cheltuielilor de executare silită, iar ulterior au fost încheiate procese
verbale de executare în care s-a consemnat că debitorul T.A.F. este de acord să
achite debitul în rate lunare.
Totodată, au
fost emise adrese către administrația financiară care au comunicat faptul că
debitorul figurează ca proprietar asupra imobilului situat în intravilanul
satului Bîscenii de Sus, comuna Calvini, județul Buzău, procedându-se la
executarea silită imobiliară, conform art. 497 și art. 500 C. proc. civ.
Somația a fost
notată la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Buzău, conform
încheierii nr. 28156/2008 (fila 21 dosar penal), iar imobilul a fost evaluat de
către expertul D.I., părțile fiind legal citate în vederea realizării evaluării
imobilului în vederea executării silite.
Expertul
desemnat a întocmit raportul de expertiză tehnică la data de 15 decembrie 2008,
însă nu s-a procedat la executarea imobiliară, întrucât la data de 12 ianuarie
2009, debitorul a solicitat reeșalonarea achitării creanței, împrejurare cu
care creditorul a fost de acord, executorul judecătoresc întocmind
procesul verbal.
La data de 08 februarie 2010, creditorul „CEC
Bank" a solicitat
continuarea executării silite imobiliare motivat
de împrejurarea că debitorul nu a achitat ratele conform procesului verbal,
executorul judecătoresc întocmind publicația de vânzare pentru data de 12
aprilie 2010.
La data de 10
martie 2010, debitorul a formulat contestație la executare și a solicitat
suspendarea executării silite, Judecătoria Buzău stabilind termen de judecată
la data de 26 aprilie 2010. Prin sentința civilă nr. 4222/10 pronunțată la data
de 07 iunie 2010, Judecătoria Buzău a declinat competența de soluționare a
cererii având ca obiect contestația de executare - suspendare executare silită
formulată de contestatorul T.A.F., în favoarea Judecătoriei Pătârlagele,
competentă teritorial să soluționeze cererea.
Întrucât,
Judecătoria Buzău nu a admis cererea de
suspendare
a executării silite, executorul judecătoresc a procedat la
continuarea
executării silite imobiliare și conform procesului verbal de adjudecare
întocmit la data de 12 aprilie 2010 a declarat adjudecatar SC T.M.B.C.C.F. SRL,
emițând în urma achitării prețului, actul de adjudecare nr. 321 din 27 mai
2010, iar ulterior, la data de 10 iunie 2010 s-a procedat la distribuirea
prețului, iar diferența în cuantum de 11.193,26 lei, se afla la dispoziția
debitorului.
Având în
vedere cele prezentate anterior, referitor la fapta
prev.
de
art. 246 C. pen., s-a reținut că sunt incidente disp. art.
10
lit. a) C. proc. pen., fapta sesizată
neconfirmându-se, iar din
cercetările efectuate până la acest moment nu
au fost identificate date sau indicii din care să rezulte că făptuitorul a
îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu.
Împotriva
acestei rezoluții, petentul T.A.F. a formulat plângere în condițiile art. 278
C. proc. pen. la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Ploiești, iar prin rezoluția nr. 1781/11/2/2010
din 03 ianuarie 2011, a
fost respinsă
ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva soluției
adoptate în dosarul nr. 436/P/2010 al Parchetului
de pe lângă Curtea
de Apel Ploiești.
Împotriva
celor două acte de neurmărire penală, petentul T.A.F., s-a adresat cu plângere
în condițiile prevăzute de art. 278/1 C. proc. pen. instanței de judecată,
respectiv Curții de Apel Ploiești.
Curtea,
examinând plângerea formulată, în raport de criticile invocate, de actele și
lucrările dosarului de urmărire penală ce a fost atașat, a constatat că aceasta
este nefondată, întrucât a rezultat că făptuitorul P.A. în calitate de executor
judecătoresc nu și-a depășit atribuțiunile de serviciu și nici nu și-a
îndeplinit în mod defectuos aceste atribuții, în
scopul de a vătăma
interesele legale ale persoanei vătămate.
Acesta a dat
curs, în mod legal, cererii de executare formulată de CEC Bank, sucursala
Buzău, cerere care a făcut obiectul dosarului nr. 321/2007 și constă în executarea
silită a contractului de credit înregistrat sub nr. 2378/2003 în vederea
recuperării creanței de 3.049 lei, iar activitatea de executare silită s-a
desfășurat în deplină legalitate, având în vedere că însăși contractul în
speță, constituia titlu executoriu, fiind astfel investit cu formulă
executorie.
În concluzie,
s-a reținut că actele premergătoare efectuate în cauză de procuror nu au
evidențiat aspecte de nelegalitate în ceea ce privește modul de îndeplinire a
atribuțiilor de serviciu de către intimat, care să îmbrace formă penală sau să
se circumscrie infracțiunilor pentru care acesta a fost cercetat.
Împotriva sentinței a declarat recurs
petiționarul.
Recursul
declarat de petiționar împotriva sentinței este inadmisibil.
Potrivit
dispozițiilor art. 287
1
alin. (1) C. proc. pen., împotriva
rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a
ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub
urmărire penală sau de încetare a urmăririi
penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale
căror interese
legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul
de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza
în primă instanță.
Potrivit
dispozițiilor art. 278
1
alin. (7) și (8) din același cod,
judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la
lit. a), b), c) de la alin. (8).
Conform
prevederilor art. 278
1
alin. (10), astfel cum a fost modificat prin
art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of. nr. 714 din 26
octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de
25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8)
este definitivă.
În cauză,
hotărârea recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 7 februarie 2011,
ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede
posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.
În raport de considerentele expuse, urmează a fi
respins, ca
inadmisibil, recursul declarat de petiționar, cu obligarea
acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiționar T.A.F. împotriva
sentinței penale nr. 24 din 7 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă
recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2011.