ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 523/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 166 din 11 noiembrie 2010 Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondată

plângerea formulată de persoana vătămată T.M., împotriva Rezoluției nr. 1133/P/2009 din 03 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a Rezoluției nr. 579/II/2/2010 din 01 iunie 2010 a aceleiași unități de parchet, menținând rezoluțiile atacate

A obligat petentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rezoluția nr. 1133/P/2009 din 30 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii P.A.G., executor judecătoresc, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 289 C. pen. și V.M., V.G. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 271 alin. (1), art. 291, art. 292 C. pen., întrucât din actele premergătoare a rezultat că faptele nu există, respectiv s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale (art. 292 C. pen. față de V.G.), astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.

S-a reținut în această rezoluție că prin plângerea formulată persoana vătămată T.M. a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor pentru săvârșirea infracțiunilor de mai sus, fapte pretins comise în legătură cu punerea în executare a titlurilor executorii, sentințele civile nr. 11400 din 16 noiembrie 2001, pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. 7527/2001 și sentința civilă nr. 10277 pronunțată de Judecătoria Buzău la data de 13 noiembrie 2001 în dosarul nr. 4837/2002 și actul de adjudecare emis la data de 24 iunie 2004 în dosarul de executare silită nr. 59/2004 al B.E.J. P.A.G.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că persoana vătămată a fost căsătorită cu făptuitoarea V.M., făptuitorul V.G. fiind tatăl acesteia.

Prin sentința civilă nr. 11400 din 16 noiembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. 7527/2001 definitivă și irevocabilă a fost admisă în parte acțiunea formulată de T.M. în contradictoriu cu V.M. și s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei. I-a fost atribuit persoanei vătămate imobilul de locuit și anexe gospodărești situat în județul Buzău precum și bunuri mobile, obligându-l să-i achite făptuitoarei V.M. sultă în valoare de 30.335.205 lei vechi iar făptuitoarei i s-au atribuit bunuri mobile, precum și sultă de la persoana vătămată în valoare de 30.335.205 lei vechi.

Prin sentința civilă nr. 10277 din 13 noiembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Buzău, definitivă și irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de persoana vătămată T.M. în contradictoriu cu ambii făptuitori și pe cale de consecință a instituit în favoarea persoanei vătămate un drept de superficie asupra suprafeței de 100 mp teren aferent imobilului dobândit în baza hotărârii judecătorești mai sus arătate și a obligat-o să le achite acestora suma de 37.560.000 lei vechi reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului asupra căruia s-a instituit dreptul de superficie.

Întrucât, persoana vătămată de bună voie nu a achitat sumele datorate, făptuitorii au declanșat executarea silită imobiliară, cererile acestora făcând obiectul dosarelor nr. 59/2004 și nr. 60/2004 aflate pe rolul BEJ P.A.G.

A mai reținut procurorul, că executarea silită a fost efectuată de către executorul judecătoresc P.A.G. cu respectarea procedurilor prevăzute de Codul de procedură civilă. În condițiile existenței a două cereri de executare silită asupra aceluiași imobil, care forma obiectul dosarelor de executare nr. 59/2004 și 60/2004, la cererea făptuitorului V.G. cele două cauze s-au conexat și au format obiectul unei singure executări silite.

De asemenea, formalitățile vânzării la licitație publică a imobilului aparținând persoanei vătămate s-au făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar la data de 14 iunie 2004 imobilul a fost vândut la licitație lui R.D., sora făptuitoarei V.M., actul de adjudecare fiind emis la data de 24 iunie 2004, act care a fost întocmit legal, cu respectarea sentinței civile nr. 11400 din 16 noiembrie 2001 și a sentinței civile nr. 10277 din 13 noiembrie 2002, ambele ale Judecătoriei Buzău.

Prin sentința civilă nr. 2255 din 25 aprilie 2005 a Judecătoriei Buzău, R.D. a fost obligată să plătească persoanei vătămate suma de 26.254.000 lei reprezentând contravaloarea dreptului de superficie asupra suprafeței de 100 mp teren aferent casei.

R.D. a achitat această sumă persoanei vătămate în sensul că a făcut ofertă reală de plată în dosarul nr.70/2006 al executorului judecătoresc P.A.G.

S-a mai constatat că anterior acestei date și anterior pronunțării sentinței civile de mai sus, la cererea lui R.D., executorul judecătoresc P.A.G., la data de 16 martie 2005 a pus-o în posesia imobilului situat în comuna Mărăcineni, județul Buzău, imobil al cărui proprietar a devenit ca urmare a cumpărării acestuia la licitația din data de 14 iunie 2004.

S-a concluzionat de procuror că faptele reclamate în sarcina făptuitorilor nu există.

De altfel, persoana vătămată a solicitat instanței de judecată anularea actului de adjudecare încheiat la data de 24 iunie 2004 în dosarul nr. 59/2004 al BEJ P.A.G. Prin sentința civilă nr. 4678 din 13 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosar nr. 3448/200/2007, acțiunea formulată de persoana vătămată a fost respinsă ca neîntemeiată în ce-l privește pe făptuitorul V.G. și pentru autoritate de lucru judecat în ce le privește pe făptuitoarele V.M. și R.D.

În ce privește pretins infracțiune de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen., comisă de făptuitorul V.G. în cursul anului 2003, s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale.

Soluția a fost menținută prin rezoluția nr. 579/II/2/2010 din 1 iunie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în termen legal, în baza disp. art. 278

1

C. proc. pen. a formulat plângere petiționarul arătând că probele prezentate organului de urmărire penală dovedesc vinovăția persoanelor împotriva cărora a formulat plângere penală.

Procedând la soluționarea plângerii, instanța de fond a respins-o ca nefondată, reținând că organele de urmărire penală în urma examinării actelor de urmărire penală, în mod corect au stabilit că executorul judecătoresc P.A.G. a efectuat executarea silită cu respectarea dispozițiilor legale.

De asemenea s-a apreciat că, în raport de infracțiunea prev. de art. 292 C. pen., în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru îndeplinirea termenului de prescripție a răspunderii penale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petiționarul T.M. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la procuror pentru confirmarea cercetărilor penale întrucât există probe la dosar ce fac dovada vinovăției intimatului.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale menținută de instanța de fond prin sentința penală atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu probele dosarului.

Petiționarul a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc P.A.G. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 289 C. pen. iar cu privire la intimații V.M. și V.G. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 271 alin. (1), art. 291 și art. 292 C. pen.

Petiționarul a solicitat tragerea la răspundere penală a intimaților în legătură cu punerea în executare a titlurilor executorii constând în sentințele civile nr. 11400 din 16 noiembrie 2001 a Judecătoriei Buzău și nr. 10277 din 13 noiembrie 2002 a Judecătoriei Buzău și actul de adjudecare emis la data de 24 iunie 2004 al B.E.J.P.A.G.

Motivul formulării plângerii penale față de intimați îl reprezintă intenția petiționarului de a obține anularea actului de adjudecare emis la data de 24 iunie 2004 de către executorul judecătoresc P.A.G.

Or, nemulțumirea oricărei părți din dosar în raport de soluția dată poate fi manifestată prin utilizarea căilor de atac prevăzute de lege și nu prin formularea unei plângeri penale, așa cum a procedat petiționarul în cauza dedusă judecății.

De altfel, din actele existente la dosar rezultă că petiționarul a uzat de căile de atac prevăzute de lege în legătură cu litigiile civile avute cu intimata V.M. însă soluțiile pronunțate de instanțele civile i-au fost nefavorabile împrejurare ce l-a determinat pe acesta să formuleze plângere penală atât împotriva fostei soții V.M. și a tatălui acesteia V.G. cât și împotriva executorului judecătoresc care nu a făcut altceva decât a pune în executare titlurile executorii.

Ca atare, în mod corect s-a apreciat că faptele reclamate de petiționar nu există sau a intervenit prescripție răspunderii penale cu privire la infracțiunea prev. de art. 292 C. pen.

Pentru aceste motive, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul petiționarului.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.M. împotriva sentinței penale nr. 166 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2011.