ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5945/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2595 din 22 martie 2005 a Judecătoriei Brașov a fost admisă în parte acțiunea contestatoarei SC C.I. SRL, astfel cum a fost formulată și precizată, având ca obiect opoziție la executare, în contradictoriu cu intimata B.C.R. SA și în consecință a anulat somația de executare, emisă de executorul bancar A.N.L., în dosarul execuțional nr. 1/53/2005, a anulat cererea având ca obiect restituirea sumei de 269.150.750 lei, ca urmare a admiterii excepției netimbrării. De asemenea, au fost respinse restul cererilor formulate pe calea opoziției la executare, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea având ca obiect „contestație la executare” formulată de aceeași contestatoare, în contradictoriu cu aceeași intimată și văzând același dosar execuțional menționat mai sus.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarele: În temeiul unor raporturi juridice, SC L.P. SRL avea obligația de plată a unor sume de bani către contestatoarea SC C.I. SRL, astfel că a emis în favoarea acesteia mai multe bilete la ordin printre care și cele două menționate în cererea de chemare în judecată. Pe de altă parte, pentru garantarea plății unor mărfuri livrate de SC V.I.E. SRL, contestatoarea a girat biletele la ordin emise de SC L.P. SRL și a plătit prin ordin de plată, întregul preț, către SC V.I.E. SRL. SC V.I.E. SRL a refuzat să restituie contestatoarei biletele la ordin susținând că au fost scontate în favoarea B.C.R. SA, în scopul garantării unor contracte de credit.

SC V.I.E. SRL a emis în favoarea contestatoarei noi bilete la ordin, pentru aceleași sume, a căror încasare a fost refuzată pe motiv de lipsă de disponibil în cont. Prin încheierea de la 7 ianuarie 2005, în dosarul execuțional al Judecătoriei Brașov, s-a încuviințat executarea silită prin poprire privind titlurile executorii constând în biletul la ordin emis la data de 23 iulie 2004 cu scadență la 21 septembrie 2004, și biletul la ordin emis la data de 9 iulie 2004 cu scadență la 8 septembrie 2004, la cererea creditoarei B.C.R., sucursala Brașov, împotriva debitoarei SC C.I. SRL, având ca obiect recuperarea creanței și s-a emis către contestatoare somația înregistrată sub nr. 142 în dosarul execuțional nr. 1/2005.

Capătul de cerere privind restituirea sumei de 269.150.750 lei a fost anulat ca netimbrat, iar în ceea ce privește contestația la executare, instanța a reținut că aceasta este inadmisibilă, deoarece debitorul are la îndemână numai opoziția la executare, cale specială prevăzută de lege, care se face în termen de 5 zile de la primirea somației, care va cuprinde printre altele și temeiul în care cel somat urmează să își execute de bunăvoie obligația prevăzută în titlul executoriu, ori, în somație, termenul de plată stipulat era „imediat”. Biletul la ordin are un caracter special, astfel că excepția lipsei raportului fundamental, nu poate fi primită în cadrul opoziției la executarea biletului la ordin, iar încheierea de încuviințare a executării silite poate fi atacată cu apel și nu poate fi discutată pe calea opoziției la executare.

Împotriva sentinței nr. 2595 din 22 martie 2005 a Tribunalului Brașov au declarat apel ambele părți. Debitoarea a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul anulării somației de executare, susținând că instanța nu a intrat în analizarea excepției de exercitare a execuției cambiale, bazate pe modul în care intimata a intrat în posesia biletelor la ordin. Creditoarea, prin apelul său, solicită modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate și nu parțial opoziția la executare.

În motivarea apelului se susține că instanța de fond a fost sesizată cu două acțiuni: o contestație la executare, în condițiile Codului de procedură civilă și o opoziție la executare așa cum este reglementată de Legea nr. 58/1934, că trebuia să se constate ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea somației, deoarece această cerere este accesorie cererii privind contestația la executare, ca cerere principală și că instanța a apreciat greșit că nu au fost respectate prevederile Codului de procedură civilă în ceea ce privește îndeplinirea actului procedural de somație. Prin decizia nr. 132 din 26 iulie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a respins apelurile ca nefondate. Cu privire la apelul contestatoarei, instanța a reținut că girul îndeplinește condițiile de formă și de fond prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 58/1934, nu a fost supus nici unei condiții și creditorul are dreptul să treacă la executarea cambială.

Referitor la apelul creditoarei, instanța a reținut că în temeiul art. 329 lit. g) din Norma-cadru, executarea va începe printr-o somație, care se va face conform regulilor în materia executării silite, deci trebuie să fie emisă în conformitate cu regulile stabilite în C. proc. civ. și că în mod corect instanța de fond a reținut că somația nu cuprinde una dintre condițiile obligatorii prevăzute de art. 387 C. proc. civ., respectiv termenul până la care urma să se facă plata. Creditoarea I.B.R. SA (fostă B.C.R.

SA) a declarat recurs împotriva deciziei nr. 132 din 26 iulie 2005 a Curții de Apel Brașov, susținând că instanța ar fi trebuit să constate ca inadmisibil și capătul de cerere din cadrul contestației la executare privitor la anularea somației, în condițiile aplicării principiului accesoriu sequitur principale, deoarece actele de executare se pot ataca numai pe calea contestației la executare și nu pe calea opoziției la executare, care este o acțiune specială, prevăzută de Legea nr. 58/1934 și prin care debitorul poate opune doar excepții personale de nulitate. Recurenta a mai susținut că somația îndeplinită de executorul bancar A.N.L.

a fost efectuată și comunicată cu respectarea normelor legale în vigoare, respectiv Legea nr. 58/1934 și Norma-cadru nr. 6/1994 coroborate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând înțelesul vădit neîndoielnic al somației emise în baza dispozițiilor Legii cambiei și biletului la ordin și pct. 469-470 din Norma-cadru nr. 6/1994, care interzic acordarea vreunui termen de grație. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: în conformitate cu pct. 32 1 lit. c) din Norma-cadru nr. 6/1994 emisă de B.N.R., în cadrul proceselor cambiale debitorul poate opune posesorului cambiei și excepții procedurale, cum este cea referitoare la nulitatea somației pentru neîndeplinirea condițiilor de formă cerute de lege.

Executarea se face printr-o somație care se va face conform regulilor în materia executării silite, deci trebuie să fie emisă în conformitate cu regulile stabilite de C. proc. civ. Termenul stabilit pentru plată nu este un termen de grație, ci un termen procedural, în cadrul căruia debitoarea poate face plata de bună voie, iar somația nu cuprinde termenul până la care să se facă plata, condiție obligatorie prevăzută de art. 387 C. proc. civ. În concluzie, criticile formulate nu pot fi reținute și recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de creditoarea I.B.R. SA (fostă B.C.R. SA) împotriva deciziei nr. 132 din 26 iulie 2005 a Curții de Apel Brașov, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 decembrie 2005.