ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5945/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5945/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2595 din 22 martie

2005 a Judecătoriei Brașov a fost admisă în parte acțiunea contestatoarei SC C.I.

SRL, astfel cum a fost formulată și precizată, având ca obiect opoziție la

executare, în contradictoriu cu intimata B.C.R. SA și în consecință a anulat

somația de executare, emisă de executorul bancar A.N.L., în dosarul execuțional

nr. 1/53/2005, a anulat cererea având ca obiect restituirea sumei de

269.150.750 lei, ca urmare a admiterii excepției netimbrării.

De asemenea, au fost respinse restul

cererilor formulate pe calea opoziției la executare, a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea având ca obiect „contestație la executare” formulată de

aceeași contestatoare, în contradictoriu cu aceeași intimată și văzând același

dosar execuțional menționat mai sus.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri,

prima instanță a reținut următoarele:

În temeiul unor raporturi juridice,

SC L.P. SRL avea obligația de plată a unor sume de bani către contestatoarea SC

C.I. SRL, astfel că a emis în favoarea acesteia mai multe bilete la ordin

printre care și cele două menționate în cererea de chemare în judecată.

Pe de altă parte, pentru garantarea

plății unor mărfuri livrate de SC V.I.E. SRL, contestatoarea a girat biletele

la ordin emise de SC L.P. SRL și a plătit prin ordin de plată, întregul preț,

către SC V.I.E. SRL.

SC V.I.E. SRL a refuzat să restituie

contestatoarei biletele la ordin susținând că au fost scontate în favoarea B.C.R.

SA, în scopul garantării unor contracte de credit.

SC V.I.E. SRL a emis în favoarea

contestatoarei noi bilete la ordin, pentru aceleași sume, a căror încasare a

fost refuzată pe motiv de lipsă de disponibil în cont.

Prin încheierea de la 7 ianuarie

2005, în dosarul execuțional al Judecătoriei Brașov, s-a încuviințat executarea

silită prin poprire privind titlurile executorii constând în biletul la ordin

emis la data de 23 iulie 2004 cu scadență la 21 septembrie 2004, și biletul la

ordin emis la data de 9 iulie 2004 cu scadență la 8 septembrie 2004, la cererea

creditoarei B.C.R., sucursala Brașov, împotriva debitoarei SC C.I. SRL, având

ca obiect recuperarea creanței și s-a emis către contestatoare somația

înregistrată sub nr. 142 în dosarul execuțional nr. 1/2005.

Capătul de cerere privind

restituirea sumei de 269.150.750 lei a fost anulat ca netimbrat, iar în ceea ce

privește contestația la executare, instanța a reținut că aceasta este

inadmisibilă, deoarece debitorul are la îndemână numai opoziția la executare,

cale specială prevăzută de lege, care se face în termen de 5 zile de la

primirea somației, care va cuprinde printre altele și temeiul în care cel somat

urmează să își execute de bunăvoie obligația prevăzută în titlul executoriu, ori,

în somație, termenul de plată stipulat era „imediat”.

Biletul la ordin are un caracter

special, astfel că excepția lipsei raportului fundamental, nu poate fi primită

în cadrul opoziției la executarea biletului la ordin, iar încheierea de

încuviințare a executării silite poate fi atacată cu apel și nu poate fi

discutată pe calea opoziției la executare.

Împotriva sentinței nr. 2595 din 22

martie 2005 a Tribunalului Brașov au declarat apel ambele părți.

Debitoarea a solicitat schimbarea în

parte a hotărârii atacate, în sensul anulării somației de executare, susținând

că instanța nu a intrat în analizarea excepției de exercitare a execuției

cambiale, bazate pe modul în care intimata a intrat în posesia biletelor la

ordin.

Creditoarea, prin apelul său,

solicită modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate și nu

parțial opoziția la executare.

În motivarea apelului se susține că

instanța de fond a fost sesizată cu două acțiuni: o contestație la executare,

în condițiile Codului de procedură civilă și o opoziție la executare așa cum

este reglementată de Legea nr. 58/1934, că trebuia să se constate ca

inadmisibil capătul de cerere privind anularea somației, deoarece această

cerere este accesorie cererii privind contestația la executare, ca cerere

principală și că instanța a apreciat greșit că nu au fost respectate

prevederile Codului de procedură civilă în ceea ce privește îndeplinirea

actului procedural de somație.

Prin decizia nr. 132 din 26 iulie

2005, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a respins apelurile ca

nefondate.

Cu privire la apelul contestatoarei,

instanța a reținut că girul îndeplinește condițiile de formă și de fond

prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 58/1934, nu a fost supus nici unei

condiții și creditorul are dreptul să treacă la executarea cambială.

Referitor la apelul creditoarei,

instanța a reținut că în temeiul art. 329 lit. g) din Norma-cadru, executarea

va începe printr-o somație, care se va face conform regulilor în materia

executării silite, deci trebuie să fie emisă în conformitate cu regulile

stabilite în C. proc. civ. și că în mod corect instanța de fond a reținut că

somația nu cuprinde una dintre condițiile obligatorii prevăzute de art. 387 C.

proc. civ., respectiv termenul până la care urma să se facă plata.

Creditoarea I.B.R. SA (fostă B.C.R.

SA) a declarat recurs împotriva deciziei nr. 132 din 26 iulie 2005 a Curții de

Apel Brașov, susținând că instanța ar fi trebuit să constate ca inadmisibil și

capătul de cerere din cadrul contestației la executare privitor la anularea

somației, în condițiile aplicării principiului accesoriu sequitur principale,

deoarece actele de executare se pot ataca numai pe calea contestației la

executare și nu pe calea opoziției la executare, care este o acțiune specială,

prevăzută de Legea nr. 58/1934 și prin care debitorul poate opune doar excepții

personale de nulitate.

Recurenta a mai susținut că somația

îndeplinită de executorul bancar A.N.L. a fost efectuată și comunicată cu

respectarea normelor legale în vigoare, respectiv Legea nr. 58/1934 și

Norma-cadru nr. 6/1994 coroborate cu dispozițiile Codului de procedură civilă,

instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând

înțelesul vădit neîndoielnic al somației emise în baza dispozițiilor Legii

cambiei și biletului la ordin și pct. 469-470 din Norma-cadru nr. 6/1994, care

interzic acordarea vreunui termen de grație.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente: în conformitate cu pct. 32

1

lit. c) din

Norma-cadru nr. 6/1994 emisă de B.N.R., în cadrul proceselor cambiale debitorul

poate opune posesorului cambiei și excepții procedurale, cum este cea referitoare

la nulitatea somației pentru neîndeplinirea condițiilor de formă cerute de

lege. Executarea se face printr-o somație care se va face conform regulilor în

materia executării silite, deci trebuie să fie emisă în conformitate cu

regulile stabilite de C. proc. civ. Termenul stabilit pentru plată nu este un

termen de grație, ci un termen procedural, în cadrul căruia debitoarea poate

face plata de bună voie, iar somația nu cuprinde termenul până la care să se

facă plata, condiție obligatorie prevăzută de art. 387 C. proc. civ.

În concluzie, criticile formulate nu

pot fi reținute și recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

creditoarea I.B.R. SA (fostă B.C.R. SA) împotriva deciziei nr. 132 din 26 iulie

2005 a Curții de Apel Brașov, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 13 decembrie 2005.