ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2614/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC C. SA Brăila, a chemat în judecată pe pârâții C.A. și P.V., solicitând obligarea în solidar la plata sumei de 4.232.022.147 lei, reprezentând prejudiciul cauzat de compensația efectuată între aceasta, SC C.D. SA și SC M. SRL Timișoara în condițiile în care reclamanta nu avea nici o obligație de plată, situație stabilită prin sentința civilă 803/2001 a Tribunalului Brăila. Tribunalul Brăila, prin sentința civilă 304 din 7 aprilie 2004, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâți în solidar la plata sumei de 4.232.022.147 lei cu titlu de prejudiciu și 66.351.704 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut în esență, că în urma unor raporturi comerciale desfășurate între reclamantă, SC C.D. SA aceasta din urmă a primit de la cumpărătorul SC M. SRL Timișoara bilete la ordin, pe care le-a girat în favoarea reclamantei. La rândul său, reclamanta a girat biletele la ordin către creditorul său D.S., însă prezentate pentru executare au fost parțial plătite, astfel încât pârâții în calitate de manager și director economic fără a se asigura de bonitatea cumpărătorului au angajat răspunderea societății comerciale. În privința prescripției dreptului material la acțiune, instanța a considerat că termenul începe să curgă de la data la care executorul judecătoresc a sesizat starea de insolvabilitate a debitoarei SC M. SRL.

Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă 79/ A din 10 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul pârâților considerând culpa acestora pentru neexecutarea titlului preluat la 9 februarie 1999. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâții au declarat recurs. Întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 – 10 C. proc. civ., recurentul C.A. susține că instanța de apel ca și instanța de fond apreciază greșit actul dedus judecății, biletul la ordin fiind titlu executor care nu impune vreo garanție. Biletele la ordin au fost girate de reclamantă creditorului său SC D.S. acesteia revenindu-i obligația de a le introduce în bancă pentru plată. Nimeni nu l-a înștiințat de neexecutare pentru a iniția acțiuni iar după încetarea contractului cu reclamanta a fost înștiințat de nerespectarea contractului de livrare și respectiv neplata datoriei, așa încât nu i se poate imputa vreo vinovăție.

Recurenta P.V., își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând instanța de apel a considerat greșit culpa sa constând în neluarea măsurilor de executare a biletului la ordin până în luna iulie 1999, data încetării contractului de management. Instanțele nu au calificat răspunderea care este atrasă de faptele imputate iar solidaritatea astfel cum a fost invocată nu este specifică răspunderii contractuale ci numai celei delictuale. Răspunderea contractuală în baza contractului de management nu-i poate fi opusă întrucât efectele nu se pot produce decât între părțile contractante. Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse pentru considerentele ce se vor expune.

În desfășurarea raporturilor contractuale dintre reclamantă și SC C.D. SA, reclamantei i-au fost transmise prin gir două bilete la ordin de SC M. SRL, iar la rândul său le-a transmis în aceeași modalitate către SC D. Sud în vederea plății datoriilor sale. Prezentate spre plată, biletele la ordin au fost parțial achitate din lipsa disponibilului în contul debitorului. Transmiterea prin gir a titlului nominativ are drept efecte principale, acela translativ de proprietate a titlului dar și pe acela de garanție. Cel care transmite titlul prin gir se aseamănă trăgătorului unei cambii pentru că girul nu este decât o, care obligă solidar pe girant pentru acceptarea și plata titlului. Girantul se obligă astfel față de cel căruia i-a transmis biletul la ordin, giratarul dobândind drepturi autonome.

Acesta este temeiul care a condus la justificarea acțiunii de față, prin aceea că s-a garantat solvabilitatea debitorului SC M. SRL Timișoara. Fără a avea obligații contractuale, pârâții recurenți au acceptat efectele transmiterii biletelor la ordin prin gir în condițiile în care nu s-au asigurat de solvabilitatea debitorului. Recurenți prin calitatea de reprezentanți ai girantului erau ținuți de executarea biletelor la ordin în temeiul obligației de garanție. Răspunderea recurenților era atrasă atât de dispozițiile statutare cât și de cele legale (art. 72 – art. 73 din Legea nr. 31/1990) iar aceea a managerului completată de prevederile contractului de management (art. VIII). Judicios, instanțele de fond au apreciat și asupra excepției lipsei calității procesuale a reclamantei, invocată de pârâtul C.A., cât timp la momentul introducerii acțiunii, calitatea acestuia de administrator încetase și prescripției dreptului material la acțiune.

Momentul la care termenul de prescripție a început să curgă împotriva persoanelor vinovate de lipsa de diligență în activitate este acela la care reclamanta a constatat imposibilitatea recuperării prejudiciului de la debitor. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenți împotriva deciziei civile 79/ A din 10 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de C.A. și P.V. împotriva deciziei civile nr. 79/ A din 10 noiembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2006.