ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3642/2005

Asupra recursului de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3332/Com/2002, reclamanta SC N. SA Iași a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA Galați, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 200.310.170 lei și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin procesul verbal, finalizat la 3 august 1999, s-a încheiat un circuit de plată al sumei de 1.000.000.600 lei între I.C.R.M. Galați, reclamantă și SC T. SA Galați și prin acest proces verbal I.C.R.M. Galați, și-a achitat obligația iar pârâta a primit un miliard lei de la reclamantă urmând să efectueze ulterior diverse lucrări către aceasta.

Astfel, pârâta a achitat prin compensare suma 799.689.830 lei, rămânând neachitată suma de 200.310.170 lei. Ulterior, ca urmare a relațiilor furnizate de registrul comerțului, că societatea pârâtă este radiată, reclamanta și-a modificat acțiunea solicitând să fie obligați la plata pasivului societății foștii administratori ai societății pârâte I.P.G. și N.M. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și art. 998 C. civ. Tribunalul Galați, secția comercială, prin sentința nr. 2675 pronunțată la 14 octombrie 2003 a respins acțiunea în răspunderea administratorilor formulată de reclamantă, ca inadmisibilă și a respins excepția lipsei calității procesuale active ridicată de părți.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâta SC T. SA a fost dizolvată prin sentința civilă nr. 949 din 29 ianuarie 2001 a Tribunalului Galați, potrivit dispozițiilor art. 232 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 republicată, motivat de faptul că nu avea sediul cunoscut, iar prin decizia nr. 10/2002 a Tribunalului Galați, conform dispozițiilor art. 232 alin. (5) și a art. 109 din Legea nr. 31/1990 republicată, societatea a fost radiată din registrul comerțului și deci potrivit art. 73 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 acțiunea în răspundere împotriva administratorilor societății aparține și creditorilor sociali însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății.

Tribunalul a mai reținut că împotriva pârâtei nu s-a declanșat procedura insolvenței că numai în cadrul acestei proceduri judecătorul sindic putea să antreneze răspunderea foștilor administratori, astfel a apreciat că reclamanta a ales o cale procesuală care nu este prevăzută de lege. Împotriva sentinței pronunțată de tribunal, reclamanta a declarat apel invocând următoarele: - excepția inadmisibilității a fost invocată din oficiu de instanță la termenul din 14 octombrie 2003, când s-a pronunțat sentința, ori la acea dată reclamanta nu a fost prezentă și nu s-a putut apăra, iar art. 152 C. proc. civ.

se aplică doar în situația când excepția este invocată de părți; - în mod eronat s-a considerat că în lipsa declanșării procedurii de lichidare judiciară nu s-ar putea solicita antrenarea răspunderii administratorilor întrucât efectul ambelor proceduri prevăzute de art. 232 și art. 228 este același, de desființare a societății; - dizolvarea și radierea societății SC T. SA nu a fost legală întrucât aceasta a fost o societate cu capital de stat, așa cum rezultă din H.G. nr. 1264/1990, prin care a fost desființată; - dizolvarea societății în temeiul art. 232 din Legea nr. 31/1990 dă dreptul de a solicita răspunderea administratorilor pentru prejudiciul produs de 200.310.170 lei.

Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 44/ A din 19 martie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei cu motivarea că acțiunea introdusă de apelanta reclamantă împotriva foștilor administratori nu îndeplinește cerința expresă prevăzută de art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată, astfel în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea. În ceea ce privește motivul privind nelegalitatea dizolvării și radierii pârâtei, instanța de apel a reținut că hotărârile judecătorești prin care societatea și-a încetat existența ca persoană juridică fiind dispusă radierea din R.C., sunt irevocabile din anul 2002. Cu petiția înregistrată la data de 6 mai 2004, reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin recursul său recurenta invocă aceleași motive ca în apel, arătând că: - admiterea excepției ridicată din oficiu de instanță la termenul de judecată la care recurenta reclamantă a fost lipsă, chiar legal citată, nu dădea dreptul instanței să se pronunțe asupra acesteia; - inaplicabilitatea art. 73 din Legea nr. 31/1990 și a art. 232 din aceeași lege încalcă prevederile art. 44 alin. (2) din Constituția României, care prevede că proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege.

În același context recurenta menționează că prin prevederea că numai în cadrul deschiderii procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995, creditorii societății supuse acestei proceduri se pot îndrepta împotriva administratorilor respectivei societăți, se aduce atingere proprietății creditorilor societății respective; folosirea de către creditorii societății a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, constituie un drept și nu a obligație, astfel că nu li se poate imputa că nu au solicitat deschiderea acestei proceduri; - motivul dizolvării SC T. SA nu a fost real, întrucât SC T. SA a avut sediu cunoscut, iar recurenta deși interesată nu a putut ataca hotărârea respectivă; - acțiunea în pretenții împotriva administratorilor SC T. SA, I.P.G.

și N.M. a fost întemeiată și pe dispozițiile art. 998 C. civ., fapt neanalizat de instanța de fond și de apel. Pentru motivele arătate recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recursul declarat de reclamantă nu este fondat și va fi respins cu următoarea motivare. Curtea examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate de reclamantă constată că primul motiv de recurs nu este fondat, având în vedere că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de instanță din oficiu la termenul de judecată când reclamanta deși legal citată nu s-a prezentat, a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor codului de procedură civilă.

Cu privire la a doua critică în mod corect instanța de apel a reținut că reclamanta a făcut o eronată interpretare a prevederilor art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată. Astfel, potrivit prevederilor art. 73 alin. (2) din Legea „acțiunea în răspunderea administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai încât la deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995, modificată și republicată. Recurenta a mai invocat și nelegalitatea dizolvării și radierii societății, dar hotărârile judecătorești prin care societatea și-a încetat existența ca persoană juridică și s-a dispus radierea din R.C. sunt irevocabile din 2002. Față de considerentele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 teza 2 C. proc.

civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC N. SA Iași, împotriva deciziei nr. 44/ A din 19 martie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2005.