ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3997/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3879/2003

la Tribunalul Brăila, reclamanții R.A. și R.E. au chemat-o în judecată pe

pârâta SC B. SRL Brăila, pentru a fi obligată la plata drepturilor ce li se

cuvin în calitate de foști acționari la această societate comercială.

Prin sentința nr. 2022 din 22

decembrie 2003, Tribunalul Brăila, secția comercială, a admis în parte acțiunea

reclamanților și, în consecință, a obligat-o pe pârâtă să-i plătească

reclamantului R.A. suma de 533.376.540 lei reclamantului R.E. suma de

133.344.135 lei, reprezentând contravaloarea acțiunilor determinată în funcție

de activul net.

A obligat-o pe pârâtă să le

plătească reclamanților 54.329.423 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință

tribunalul a reținut că sumele atribuite celor doi foști acționari au fost

calculate de expertiza contabilă, expertiză împotriva căreia nici una dintre

părțile litigante nu a formulat obiecțiuni.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 258

din 23 martie 2004, aceeași instanță, i-a obligat pe reclamanți la plata sumei

de 20.000.000 lei cu titlu de onorariu pentru expertiza ce a fost administrată

și în profitul acestora.

Prin decizia civilă nr. 206 din 15

decembrie 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și de

pârâtă.

În motivarea acestei hotărâri,

instanța de apel a reținut că, privind sumele de bani datorate de pârâtă

reclamanților, cele reținute de prima instanță au fost confirmate de

concluziile suplimentului la expertiza contabilă, iar în ce privește

îndreptarea omisiunii din prima sentință, a reținut că în mod legal au fost

obligați și reclamanții să suporte jumătate din costul expertizei,

neimpunându-se reformarea soluției, care pe fond este corectă.

Nici criticile pârâtei sub aspectul

cheltuielilor de judecată acordate prin sentința nr. 2022/2003 nu au fost

apreciate ca fiind justificate, având în vedere că litigiul a fost provocat

tocmai de refuzul acesteia de a plăti reclamanților sumele cuvenite prin

retragerea din societate.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și

10 C. proc. civ. și susținând în esență următoarele:

1) sumele acordate intimaților

reclamanți sunt sume brute, din care trebuia deduse impozitele și taxele

corespunzătoare, astfel cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză

contabilă, sumele impunându-se a fi diminuate cu 23.756.293 lei pentru R.A. și

cu 5.939.073 lei pentru R.E., iar instanța de apel nu a verificat dacă

susținerile apelantei – pârâte, sub acest aspect, sunt sau nu întemeiate. În

consecință, solicită admiterea acestui motiv de recurs și diminuarea

drepturilor patrimoniale ale intimaților cu sumele arătate;

2) cu privire la cheltuielile de

judecată, greșit instanța de apel a respins critica sa, cu motivarea că

litigiul ar fi fost provocat tocmai de refuzul pârâtei de a plăti intimaților

sumele cuvenite prin retragerea lor din societate, deoarece din probele

administrate rezultă că suma acordată cu acest titlu este total nejustificată

și, demonstrându-se reaua credință a intimaților – reclamanți în exercitarea

drepturilor procesuale, se impunea obligarea acestora la plata cheltuielilor de

judecată.

Recursul este fondat și va fi admis

potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare:

Într-adevăr, examinând prima critică

exprimată în recurs, raportată la actele dosarului, se constată că instanța de

apel nu a analizat susținerile întemeiate ale apelantei – pârâte, fundamentate

pe concluziile suplimentului de expertiză contabilă efectuat în cauză din care

rezultă indubitabil că sumele brute cuvenite reclamanților din activul net,

respectiv 533.376.540 lei lui R.A. și 133.244.135 lei lui R.E., trebuia să fie

impozitate, astfel încât sumele pe care pârâta le datora reclamanților și la

plata cărora trebuia s-o oblige în mod corect instanța, sunt în cuantum de

492.441.222 lei lui R.A. și 123.110.305 lei lui R.E.

Aceasta, deoarece, așa cum a

concluzionat expertiza efectuată în cauză, mai sus menționată, vânzarea

mijloacelor fixe în perioada anilor 2000 – 2002 nu a avut nici un efect negativ

asupra drepturilor care li se cuvin intimaților – reclamanți și, ca atare, se

impunea ca sumele ce se cuvin acestora să fie impozitate. Astfel fiind, prima

critică este fondată și va fi admisă.

În ce privește cea de-a doua critică

formulată de recurenta pârâtă vizând greșita sa obligare la plata cheltuielilor

de judecată, se reține că nu este întemeiată și va fi respinsă, deoarece curtea

de apel a stabilit corect că în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 275 C.

proc. civ., nefiind incidente cerințele acestui text legal, dar ca efect al

admiterii recursului și apelului pârâtei, în raport de temeinicia primei

critici exprimate în recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. și cu dovezile existente la dosar, intimații reclamanți vor fi obligați la

plata cheltuielilor de judecată, proporțional cu cuantumul pretențiilor

recurentei – pârâte apreciate ca fiind fondate.

În consecință, se va admite recursul

declarat de pârâtă împotriva deciziei curții de apel, care va fi modificată în

sensul că va fi admis și apelul pârâtei, se va schimba în parte sentința

tribunalului și va fi obligată pârâta la plata sumei de 492.441.222 lei în loc

de 533.376.540 lei către R.A. și la 123.110.305 lei în loc de 133.344.135 lei

către R.E.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale deciziei, iar intimații – reclamanți vor fi obligați la plata

sumei de 50.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs, către

recurenta – pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta

SC B. SRL Brăila, împotriva deciziei civile nr. 206 din 15 decembrie 2004 a

Curții de Apel Galați, pe care o modifică în sensul că admite apelul pârâtei.

Schimbă în parte sentința civilă nr. 2022 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului

Brăila, în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 492.441.222 lei în loc de

533.376.540 lei și la 123.110.305 lei către R.E. în loc de 133.344.135 lei.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Obligă intimatele reclamate la plata

sumei de 50.000.000 cheltuieli de judecată pentru apel și recurs.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2005.