ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3996/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 3 februarie 2006, Biroul

de Executări Penale a secției a II-a și pentru cauze cu minori și de familie,

Curtea de Apel București, prin judecătorul delegat cu punerea în executare a

hotărârilor, a sesizat instanța în vederea revocării suspendării executării sub

supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului C.C.

În motivarea sesizării s-a arătat că

sunt incidente dispozițiile art. 86

4

alin. (2) C. pen., întrucât

condamnatul nu a respectat una dintre măsurile de supraveghere stabilite prin

sentința de condamnare și anume aceea de a se prezenta la judecătorul desemnat

cu supravegherea sa, la termenele fixate, respectiv la data de 12 ianuarie 2006

și ulterior la 31 ianuarie 2006.

Examinând actele dosarului, Curtea a

reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 34 din 14

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, rămasă

definitivă și modificată prin decizia nr. 5430 din 27 septembrie 2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, inculpatul C.C. a fost condamnat,

la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 86

1

alin.

(1) și (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei principale rezultante pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni,

conform art. 86

2

C. pen.

S-a stabilit, printre altele, ca pe

durata termenului de încercare, inculpatul să se prezinte în ultima zi

lucrătoare a fiecărui trimestru la judecătorul desemnat cu supravegherea sa.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.,

privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Primul termen fixat în acest sens a

fost la data de 30 decembrie 2005, termen ce a fost preschimbat pentru ziua de

12 ianuarie, fapt adus la cunoștința condamnatului, după cum rezultă din adresa

de la fila 3 dosar.

Condamnatul nu s-a prezentat la

acest termen, motivând faptul că la 9 ianuarie 2006 a depus o cerere de

recuzare a judecătorului desemnat cu supravegherea sa, cerere ce a fost

soluționată abia la 13 februarie 2006.

Formularea unei astfel de cereri, de

altfel inadmisibilă în cursul executării hotărârilor, nu îl exonera pe

condamnat de obligația de a se conforma dispozițiilor art. 86

3

alin.

(1) lit. a) C. pen.

Ulterior, condamnatul a fost

convocat la instanță pentru termenul din 31 ianuarie 2006, când, de asemenea,

nu s-a prezentat, invocând împrejurarea că nu a primit nici o comunicare, iar

în perioada 28 ianuarie 2006 – 13 februarie 2006 a fost plecat în interes de

serviciu.

A doua adresă a fost trimisă

condamnatului prin poștă, din examinarea plicului rezultând că prima avizare a

fost făcută, la data de 18 ianuarie 2006, deci anterior perioadei în care se

susține de către condamnat că a fost plecat din localitate, ulterior adresa

fiind restituită Curții de Apel București, întrucât destinatarul nu a fost

găsit, iar termenul de păstrare a expirat.

De altfel, acesta nu a făcut nici o

dovadă în sensul că, în perioada 28 ianuarie -13 februarie 2006, s-ar fi aflat

în altă localitate și, prin urmare, nu putea lua cunoștință de adresa prin care

încunoștințat de termenul din 31 ianuarie 2006.

Față de aceste considerente, Curtea

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a apreciat cu sunt incidente dispozițiile art. 86

4

C. pen., privind

revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, condamnatul

neprezentându-se la judecătorul desemnat cu supravegherea sa, motiv pentru

care, prin sentința penală nr. 28 din 1 martie 2006 a revocat suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 34 din 14 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 5430 din 27 septembrie 2005,

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aplicată condamnatului C.C. și a dispus

executarea acesteia în regim de detenție.

A dispus emiterea mandatului de

executare a pedepsei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs condamnatul C.C., care a solicitat casarea sentinței atacate și

respingerea cererii de revocare a suspendării executării sub supraveghere a

pedepsei întrucât nu a avut cunoștință de faptul că trebuia să se prezinte la

judecător în perioada 28 ianuarie - 13 februarie 2006 fiind plecat în interese

de serviciu în Canada.

Examinând sentința penală atacată,

Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă din actele

dosarului, petiționarului condamnat i-a fost fixat ca termen pentru a se

prezenta la judecătorul desemnat cu supravegherea sa data de 31 ianuarie 2006,

însă acesta nu a luat cunoștință de aceasta în sensul că nu a primit citație.

Pe de altă parte, din actele depuse

la dosarul cauzei, respectiv copii ale pașaportului și copia unei diplome care

certifică efectuarea unor studii în Canada, fiind eliberată la 10 februarie 2006,

rezultă că susținerile petiționarului se confirmă în sensul că, într-adevăr, în

perioada 28 ianuarie - 13 februarie 2006 a fost plecat în Canada în interes de

serviciu.

În consecință, instanța apreciază că

petiționarul condamnat nu s-a putut prezenta la termenul din 31 ianuarie 2006

la judecătorul desemnat cu supravegherea sa întrucât a fost în imposibilitate

de a se prezenta și nici nu a avut cunoștință despre acest termen.

Față de aceste considerente, urmează

ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., să fie admis recursul declarat de petiționar, se va casa sentința

atacată și, rejudecând, se va respinge cererea B.E.P. al Secției a II-a a

Curții de Apel București privind revocarea suspendării sub supraveghere a

pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului C.C. prin

sentința penală nr. 34 din 14 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

condamnatul C.C. împotriva sentinței penale nr. 28 din 1 martie 2006 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează hotărârea atacată și,

rejudecând, respinge cererea formulată de B.E.P. al Secției a II-a și pentru

Cauze cu Minori și de Familie de la Curtea de Apel București, privind revocarea

suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni

închisoare aplicată condamnatului C.C. prin sentința penală nr. 34 din 14

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 iunie 2006.