ÎCCJ, decizie (scj.ro #83466)

Contract de asigurare . Răspunderea asiguratului Cuprins pe materii : Drept comercial . Contract de asigurare . Asigurarea de bunuri și de răspundere civilă Index alfabetic : - asigurarea de bunuri - asigurarea de răspundere civilă - asiguratul - asigurătorul - beneficiarul asigurării -contract de asigurare - eveniment asigurat - fapta ilicită - indemnizația de asigurare - prejudiciu Legea nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările Potrivit art.22 din Legea nr.136/1995, în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri și de răspundere civilă , asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei . Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alineatul precedent.

( Secția comercială , decizia nr.3996 din 6 decembrie 2006) Reclamanta SC O. SA a chemat în judecată pe pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR DUNĂRII MARITIME SA, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 1.407.393.587 lei, reprezentând contravaloarea daunei , pe care a plătit -o asiguratului D. T. SA Smârdan , ca urmare a lovirii remorcherului „B.” de un corp imens dur la mila 79,5 pe malul drept al Dunării la 12 martie 2002; dobânda legală de la data pronunțării până la data plății și cheltuielile de judecată . Secția comercială , de contencios administrativ , maritimă și fluvială a Tribunalului Galați a respins acțiunea ca nefondată , cu motivarea că evenimentul de navigație produs la 12 martie 2002, soldat cu scufundarea parțială a remorcherului „ B.”, s-a datorat unui corp dur aflat în imersie , necunoscut de autorități , situație în care nu poate fi antrenată răspunderea pârâtei , întrucât acesta nu a cunoscut existența corpului dur . Secția comercială , maritimă și fluvială a Curții de Apel Galați , prin decizia civilă nr.44/A, pronunțată la 15 martie 2006, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului , pe care a schimbat -o, în tot, în sensul că , pe fond, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 1.407.393.587 lei ( ROL ) cu titlu de despăgubiri civile ,

plus dobânda aferentă , de la data pronunțării hotărârii până la data plății efective și suma de 5998,10 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată . Pentru a pronunța această decizie , instanța de apel a reținut că pârâta avea obligația legală de a semnaliza zonele periculoase din acvatorul portuar , stabilită conform HG 518/1998, în redactarea de la data producerii accidentului naval (12 martie 2002), ulterior modificată prin HG 222/2003, care menține însă atribuțiunea anterior stabilită în sarcina sa , pe care nu a respectat -o, fiind răspunzătoare de producerea pagubei prin menționatul accident, determinat de neasigurarea unor condiții minime de navigație în siguranță și datorând astfel , reclamantei în temeiul art.22 din Legea nr.136/1995, despăgubirile pe care aceasta le-a solicitat . Împotriva deciziei , pârâta a declarat recurs.

În motivarea recursului , a arătat că instanța de apel a aplicat greșit HG 222/2003, față de faptul că evenimentul asigurat s-a produs la 12 martie 2002, deci , anterior apariției modificărilor legale , și , s-a reținut greșit , față de cerințele art.998 C.civ . invocate , ca temei al acțiunii introductive, răspunderea civilă a C.N . - A.P.D.M . SA Galați , în lipsa unei fapte ilicite și a culpei acesteia , atâta timp cât existența corpului imers nu îi era cunoscută . Aceste critici pot fi încadrate , în motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ . Recursul este nefondat . Instanța de apel și -a întemeiat hotărârea pe dispozițiile art.22 din Legea nr.136/1995 iar nu pe cele ale HG nr.222/2003, enunțarea acestui act normativ , în considerente , având doar menirea de a preciza că obiectul de activitate al C.N . A.P.D.M . SA Galați , stabilit prin HG nr.518/1998, a fost menținut și , în ceea ce privește operațiunile relevante în cauză , așa încât nu poate fi reținută critica referitoare la aplicarea sa ulterioară . Având în vedere neglijența manifestată de C.N . A.P.D.M . SA Galați , prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite de lege , ce-i reveneau în realizarea obiectului său de activitate , se constată existența faptei sale ilicite , cauzatoare de prejudiciu , ca urmare a producerii evenimentului de navigație asigurat și , deopotrivă , a culpei acestei părți . Omisiunea ,

inacțiunea ilicită , neîndeplinirea unei activități , neluarea unei măsuri , atunci când această activitate ori această măsură trebuie întreprinsă de către o anumită persoană , fizică sau juridică , angajează răspunderea acelei persoane și pentru neglijență , ca manifestare a culpei , astfel că , fiind întrunite condițiile prevăzute de art.998 și 999 C.civ ., instanța de apel a stabilit că , în speță , este antrenată răspunderea civilă a acestei părți , aspecte ce înlătură incidența motivului prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ .. Așa fiind , în temeiul art.312 alin.1 teza 2 C. proc. civ ., Înalta Curte a respins recursul declarat de pârâtă .