ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83466)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83466) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Contract de

asigurare

.

Răspunderea

asiguratului

Cuprins

pe

materii

:

Drept

comercial

.

Contract de

asigurare

.

Asigurarea

de

bunuri

și

de

răspundere

civilă

Index

alfabetic

:

-

asigurarea

de

bunuri

-

asigurarea

de

răspundere

civilă

-

asiguratul

-

asigurătorul

-

beneficiarul

asigurării

-contract de

asigurare

-

eveniment

asigurat

-

fapta

ilicită

-

indemnizația

de

asigurare

-

prejudiciu

Legea

nr.136/1995,

privind

asigurările

și

reasigurările

Potrivit

art.22 din

Legea

nr.136/1995,

în

limitele

indemnizației

plătite

în

asigurările

de

bunuri

și

de

răspundere

civilă

,

asigurătorul

este

subrogat

în

toate

drepturile

asiguratului

sau

ale

beneficiarului

asigurării

contra

celor

răspunzători

de

producerea

pagubei

.

Asiguratul

răspunde

de

prejudiciile

aduse

asigurătorului

prin

acte

care

ar

împiedica

realizarea

dreptului

prevăzut

la

alineatul

precedent.

(

Secția

comercială

,

decizia

nr.3996

din 6

decembrie

2006)

Reclamanta

a

chemat

în

judecată

pe

pârâta

solicitând

ca

aceasta

fie

obligată

să-i

plătească

suma

de 1.407.393.587 lei,

reprezentând

contravaloarea

daunei

,

pe

care a

plătit

-o

asiguratului

Smârdan

, ca

urmare

a

lovirii

remorcherului

„B.” de un

corp

imens

dur

la

mila

79,5

pe

malul

drept

al

Dunării

la 12

martie

2002;

dobânda

legală

de la data

pronunțării

până

la data

plății

și

cheltuielile

de

judecată

.

Secția

comercială

,

de

contencios

administrativ

,

maritimă

și

fluvială

a

Tribunalului

Galați

a

respins

acțiunea

ca

nefondată

, cu

motivarea

evenimentul

de

navigație

produs

la 12

martie

2002,

soldat

cu

scufundarea

parțială

a

remorcherului

B.”, s-a

datorat

unui

corp

dur

aflat

în

imersie

,

necunoscut

de

autorități

,

situație

în

care

nu

poate

fi

antrenată

răspunderea

pârâtei

,

întrucât

acesta

nu

a

cunoscut

existența

corpului

dur

.

Secția

comercială

,

maritimă

și

fluvială

a

Curții

de

Apel

Galați

,

prin

decizia

civilă

nr.44/A,

pronunțată

la 15

martie

2006, a

admis

apelul

declarat

de

reclamantă

împotriva

sentinței

tribunalului

,

pe

care a

schimbat

-o,

în

tot,

în

sensul

,

pe

fond, a

admis

acțiunea

formulată

de

reclamantă

și

a

obligat

pârâta

plătească

acesteia

suma

de 1.407.393.587

lei (

ROL

) cu

titlu

de

despăgubiri

civile

, plus

dobânda

aferentă

, de la data

pronunțării

hotărârii

până

la data

plății

efective

și

suma

de 5998,10 lei (RON), cu

titlu

de

cheltuieli

de

judecată

.

Pentru

a

pronunța

această

decizie

,

instanța

de

apel

a

reținut

pârâta

avea

obligația

legală

de a

semnaliza

zonele

periculoase

din

acvatorul

portuar

,

stabilită

conform HG 518/1998,

în

redactarea

de la data

producerii

accidentului

naval (12

martie

2002), ulterior

modificată

prin

HG 222/2003, care

menține

însă

atribuțiunea

anterior

stabilită

în

sarcina

sa

,

pe

care

nu

a

respectat

-o,

fiind

răspunzătoare

de

producerea

pagubei

prin

menționatul

accident,

determinat

de

neasigurarea

unor

condiții

minime

de

navigație

în

siguranță

și

datorând

astfel

,

reclamantei

în

temeiul

art.22 din

Legea

nr.136/1995,

despăgubirile

pe

care

aceasta

le-a

solicitat

.

Împotriva

deciziei

,

pârâta

a

declarat

recurs.

În

motivarea

recursului

, a

arătat

instanța

de

apel

a

aplicat

greșit

față

de

faptul

evenimentul

asigurat

s-a

produs

la 12

martie

2002,

deci

, anterior

apariției

modificărilor

legale

,

și

, s-a

reținut

greșit

,

față

de

cerințele

art.998

C.civ

.

invocate

, ca

temei

al

acțiunii

introductive,

răspunderea

civilă

a

C.N

. -

. SA

Galați

,

în

lipsa

unei

fapte

ilicite

și

a

culpei

acesteia

,

atâta

timp

cât

existența

corpului

imers

nu

îi

era

cunoscută

.

Aceste

critici

pot

fi

încadrate

,

în

motivul

prevăzut

de art.304 pct.9

C.proc.civ

.

Recursul

este

nefondat

.

Instanța

de

apel

și

-a

întemeiat

hotărârea

pe

dispozițiile

art.22 din

Legea

nr.136/1995

iar

nu

pe

cele

ale HG nr.222/2003,

enunțarea

acestui

act

normativ

,

în

considerente

,

având

doar

menirea

de a

preciza

obiectul

de

activitate

al

C.N

.

. SA

Galați

,

stabilit

prin

HG nr.518/1998, a

fost

menținut

și

,

în

ceea

ce

privește

operațiunile

relevante

în

cauză

,

așa

încât

nu

poate

fi

reținută

critica

referitoare

la

aplicarea

sa

ulterioară

.

Având

în

vedere

neglijența

manifestată

de

C.N

.

. SA

Galați

,

prin

neîndeplinirea

obligațiilor

stabilite

de

lege

,

ce-i

reveneau

în

realizarea

obiectului

său

de

activitate

, se

constată

existența

faptei

sale

ilicite

,

cauzatoare

de

prejudiciu

, ca

urmare

a

producerii

evenimentului

de

navigație

asigurat

și

,

deopotrivă

, a

culpei

acestei

părți

.

Omisiunea

,

inacțiunea

ilicită

,

neîndeplinirea

unei

activități

,

neluarea

unei

măsuri

,

atunci

când

această

activitate

ori

această

măsură

trebuie

întreprinsă

de

către

o

anumită

persoană

,

fizică

sau

juridică

,

angajează

răspunderea

acelei

persoane

și

pentru

neglijență

, ca

manifestare

a

culpei

,

astfel

,

fiind

întrunite

condițiile

prevăzute

de

art.998

și

999

C.civ

.,

instanța

de

apel

a

stabilit

,

în

speță

,

este

antrenată

răspunderea

civilă

a

acestei

părți

,

aspecte

ce

înlătură

incidența

motivului

prevăzut

de

art.304 pct.9 C. proc.

civ

..

Așa

fiind

,

în

temeiul

art.312 alin.1

teza

2 C. proc.

civ

.,

Înalta

Curte

a

respins

recursul

declarat

de

pârâtă

.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-03-10
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 954/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 13 octombrie 1999, reclamanta SC S.S.T. SRL Constanța a chemat în judecată pe pârâta SC A.S.R. SA București, pentru a fi obl
ÎCCJ 2007-01-26
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 405/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 191 din 22 martie 2005 a Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal,
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, decizie (scj.ro #172261)
, Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ fiscal. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galați, Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ (devenită ulterior Secția a II-
ÎCCJ 2011-11-10
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3562/2011
îndeplinirea acestei obligații fiind aceea a desfășurării operațiunilor de ranfluare de către administrația portuară, pe contul și cheltuiala proprietarului navei. Judecătorul a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că nu a putut evalua pagu
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86876)
I, nr. 31 din 10 mai 1887, cu excepția art. 954 alin. (1), care se abrogă la data intrării în vigoare a Codului maritim. Prin acțiunea înregistrată sub nr. xx973/233/2010 la Judecătoria Galați, reclamanta SC N.3 SRL Galați a solicitat, în c
Sursă