ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 405/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 191 din 22 martie 2005 a Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active formulate de pârâtă; s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M.N. SRL GALAȚI în contradictoriu cu pârâta SC O. SA BUCUREȘTI prin SC O. SA, sucursala GALAȚI și cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de SC H. SA BRĂILA; pârâta a fost obligată la 37.500 dolari S.U.A. echivalent în lei reprezentând cheltuieli de salvare și măsuri de diminuare a pagubei și la 35.501.250 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia comercială nr. 135 din 18 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC O. SA împotriva hotărârii instanței de fond. S-a reținut în considerentele deciziei că între intimata-reclamantă și apelanta pârâtă s-a încheiat un contract de asigurare, respectiv polița de asigurare – reasigurare seria D nr. 016728 în valoare toatlă de 37.500 dolari S.U.A. pentru perioada 6 noiembrie 2000 – 5 decembrie 2003, bunul asigurat fiind barja nr. 15295, cu clauză că beneficiarul despăgubirii este SC G.N. SA împotriva pierderii totale cu clauză pentru asigurarea corp navă pentru pierdere totală avarie comună și avarie particulară.

Că reclamanta a devenit proprietara barjei ce a constituit obiectul asigurării în baza contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare și a actului adițional din 6 aprilie 2000, încheiate cu SC G.N. SA, așa încât aceasta are calitate procesuală activă. În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut că producerea riscului asigurat nu poate fi imputat reclamantei, evenimentul s-a datorat având cumul de factori și condiții generate de forțele naturii, care nu puteau fi prevăzute de armator. Cu privire la cheltuielile efectuate cu operațiunile de ranfluare a barjei 15295 s-a reținut că operațiunea de ranfluare face parte din operațiunea mai largă de salvare a navei pentru care sunt acordate despăgubiri în baza contractului de asigurare încheiat între părți.

Împotriva acestei decizii pârâta SC O. SA BUCUREȘTI a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ. și a solicitat casarea celor două hotărâri și după rejudecare respingerea acțiunii reclamantei pentru lipsa calității procesuale active, iar pe fond respingerea acesteia ca nefondată. Intimata-reclamantă și intervenienta în nume propriu au solicitat respingerea recursului întrucât reclamanta are calitate procesuală activă fiind proprietarul navei la data producerii evenimentului, căreia i se cuvin cheltuielile de salvare a navei, iar operațiunea de ranfluare reprezintă în realitate o acțiune de salvare a acesteia așa cum s-a reținut de instanța de apel.

În primul motiv de recurs s-a susținut că ambele instanțe nu au examinat în spiritul legii excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei la data producerii evenimentului 20 aprilie 2003, întrucât nava a fost vândută acesteia la 11 august 2003, deci la data evenimentului nu era proprietara navei. Că beneficiarul despăgubirii este SC G.N. SA GIURGIU conform poliței de asigurare și aceasta a vândut nava ulterior reclamantei, fără însă a o împuternici pentru a solicita despăgubirea sau a promova acțiunea. Reclamanta SC MN. SRL GALAȚI a încheiat la 12 mai 1999 contractul nr. 4841 de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare prin care a cumpărat barja nr. 15295 de la SC G.N. SA GIURGIU.

Ulterior acesta a fost modificat prin actul adițional nr. 3663 din 6 aprilie 2000 prin care la Cap.II art. 4 pct. b s-a prevăzut că utilizatorul răspunde pentru toate riscurile exploatării și orice altă pagubă. Potrivit clauzei stipulată în contract la art. 4 lit. f) reclamanta a încheiat cu pârâta SC O. SA BUCUREȘTI, societate de asigurare-reasigurare un contract de asigurare a barjei 15295, respectiv polița de asigurare-reasigurare seria D nr. 016728 în valoare totală de 37.500 dolari S.U.A. valabilă pe perioada 6 noiembrie 2000 – 5 decembrie 2003. Contractul s-a încheiat între pârâta SC O. SA în calitate de asigurator, reclamanta G. SRL GALAȚI în calitate de asigurat cu mențiunea că beneficiarul despăgubirii este G.N.

SA GIURGIU împotriva pierderii totale H.M. cu clauze pentru asigurare corp navă pe perioadă pierdere totală, avarie comună și avarie particulară (inclusiv salvare, cheltuielile de salvare și măsură de diminuare a pagubelor). Ulterior, prin plata ratelor contractului de leasing, inclusiv a ratei reziduale intimata-reclamantă a devenit proprietara bunului asigurat la data de 18 iulie 2003. În raport de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România astfel cum a fost modificată,în mod corect ambele instanțe au reținut că reclamanta este titularul dreptului real prin cumpărarea barjei și deci are calitate procesuală activă.

De menționat că intimata-reclamantă are calitatea de asigurat în contractul de asigurare încheiat cu recurenta-pârâtă (polița de asigurare) iar cu ocazia concilierii directe recurenta-pârâtă nu a invocat nici un moment lipsa calității procesuale active a reclamantei, a contestat numai că scufundarea barjei 15295 s-ar datora unui risc asigurat potrivit poliței de asigurare. Recurenta a susținut în al doilea motiv de recurs că ambele instanțe au reținut în mod greșit că barja 15295 a fost asigurată pentru avarie comună și particulară și i-au acordat reclamantei suma de 37.500 dolari S.U.A. cu titlu de cheltuieli de salvare și măsuri de diminuare a pagubei, întrucât din cuprinsul poliței rezultă că nava a fost asigurată numai pentru pierdere totală.

Că din adresele 1751 din 27 octombrie 2003 și 860 din 1 iulie 2003 rezultă că barja se afla pe linia de plutire, după producerea evenimentului „și apoi a fost vândută, deci dauna totală” nu s-a produs și despăgubirea s-a acordat fără temei legal. Nici această critică nu este întemeiată. Din probele administrate în cauză, respectiv raportul întocmit de Căpitănia Portului Brăila, actele încheiate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și raportul de expertiză tehnică navală efectuat de expert O.C., a rezultat că scufundarea barjei 15295 s-a datorat unor evenimente naturale cantitatea de apă provenită din crestele valurilor, care au lovit bordul tribord timp de două zile și care a fost absorbită de marfa din magazie și care în final au determinat scufundarea navei.

S-a reținut de expert că în perioada 10 aprilie – 20 aprilie 2003 apele Dunării au crescut cu cca. 63 cm, curentul apei a antrenat golirea magaziei de marfă și a avut drept consecință scufundarea totală a barjei în ziua de 20 aprilie 2003. Afirmația recurentei că nava a fost asigurată numai pentru pierdere, totală și în mod greșit i s-au acordat intimatei-reclamante cheltuielile de salvare și măsuri de diminuare a pagubei va fi înlăturată întrucât nu are suport probator. Potrivit pct. 9.1 din condițiile de asigurare a navei H.M. „asigurarea acoperă contribuția navei la cheltuielile de salvare”, care nu au fost contestate de recurentă, dar aceasta a susținut că ele nu trebuie să fie confundate cu cheltuielile de ranfluare ce au fost pretinse în speța de față, ca fiind necesare pentru scoaterea barjei la suprafață.

În mod corect ambele instanțe au reținut că cele două noțiuni de „salvare” și „ranfluare” trebuie să fie interpretate potrivit definiției dată de Lexicomil Maritim Englez (depus în copie la dosar). Astfel, operațiunea de salvare (a navelor înecate sau eșuate) cuprinde pe de o parte operațiunea de dezeșuare (scoaterea de pe uscat a unei nave care are găuri de apă sau alte avarii) iar pe de altă parte ranfluarea (scoaterea navelor scufundate). Deci, operațiunea de scoatere a barjei 15295 scufundată efectuată de intervenienta SC H. SA BRĂILA (operațiune de ranfluare) face parte din operațiunea de salvare a navei și pentru care aceasta a fost asigurată de intimata-reclamantă potrivit contractului de asigurare încheiat între părți.

Pentru toate considerentele reținute, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul pârâtei. Se va lua act că intimata reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC O. SA BUCUREȘTI prin SC O. SA, sucursala GALAȚI, împotriva deciziei nr. 135/ A din 18 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat. Ia act că intimata-reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2007.