Decizia nr. 699/2018 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 140/2015 a Tribunalului Galați

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta A.. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. în calitate de proprietar navă și S.C. C. S.A. (fostă D.) a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 202.121,21 EURO reprezentând contravaloare despăgubiri achitate de reclamantă în temeiul poliței de asigurare; precum și plata sumei corespunzătoare dobânzii legale calculate de la data pronunțării hotărârii judecătorești executării până la data plății integrale. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998, 999 C. civ., art. 501 Codul comercial, O.G. nr. 42/1987, O.U.G. nr. 149/2000, Regulamentul de navigație pe Dunăre aprobat prin Ordinul 787/2007.

Prin sentința civilă nr. 140 din 21 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă a fost respinsă acțiunea reclamantei A., ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 140 din 21 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă a declarat apel reclamanta A.. Prin decizia civilă nr. 142/A din 14 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă a fost admis apelul reclamantei A. declarat împotriva sentinței civile nr. 140 din 21 decembrie 2015 a Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, fiind anulată sentința apelată și reținută cauza spre rejudecare. În rejudecare, prin decizia civilă nr. 19/A din 2 februarie 2017, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis acțiunea reclamantei A., a obligat pe pârâți, în solidar, către reclamantă la plata echivalentului în RON (la data plății) a 202.121,21 Euro și a dobânzii legale aferente începând cu data emiterii prezentei hotărâri. Totodată, pârâții au fost obligați către reclamantă la plata a 28.261,50 RON reprezentând cheltuieli de judecată la fond și apel.

Împotriva deciziei nr. 19A din 2 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă a declarat recurs pârâta B. S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru o nouă judecată. În motivarea recursului, s-a susținut în principal că, instanța de apel trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 1534 C. civ. și să constate că în speță există cauza de înlăturare a răspunderii civile delictuale - culpa păgubitului. De asemenea, instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 1351 alin. (2) C. civ., înlăturând în mod neîntemeiat existența cazului de forță majoră ca și cauză exoneratoare de răspundere. Intimata-reclamantă A., prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 9 iunie 2017, a solicitat constatarea nulității recursului în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat. Referitor la nulitatea recursului, intimata-reclamantă a arătat că argumentele recurentei-pârâte cu privire la hotărârea atacată nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Pe fondul recursului, s-a arătat că recurenta-pârâtă nu a făcut dovada vreunui element de forță majoră care să conducă la exonerarea răspunderii acesteia.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare, întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale a comandatului navei și nici a proprietarului acesteia.

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.A., prin răspunsul la întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă A., a combătut argumentele acesteia, susținând, în principal, că instanța de apel a încălcat prevederile art. 1534 și art. 1351 alin. (2) C. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 21 noiembrie 2017, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În cauză, recurenta-pârâtă B. S.A. a depus punct de vedere la raport, prin care a invocat admsibilitatea recursului susținând că valoarea litigiului depășește pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv. Totodată, recurenta-pârâtă a combătut excepția nulității recursului întemeiată pe dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., invocată de intimata-reclamantă A., fiind reiterate criticile de nelegalitate subsumate art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reține următoarele: Prealabil prezentării argumentelor care justifică soluția inadmisibilității recursului promovat în cauză, se consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, decizie în cadrul căreia s-a statuat la paragraful 32 faptul că "urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.". Astfel, având în vedere că decizia împotriva căreia s-a promovat prezentul recurs a fost pronunțată la data de 2 februarie 2017, anterior datei publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, respectiv 20 iulie 2017, și că pragul valoric al cererilor evaluabile în bani pentru ca hotărârea judecătorească să poată fi supusă recursului era statuat de legiuitor la suma de 1.000.000 RON inclusiv, recursul pârâtei B. S.A. apare ca fiind inadmisibil pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai în apelului. Conform prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificate prin O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. În cauză, în raport cu prevederile art. 98 alin. (1) și (2) coroborate cu art. 101 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și actele de la dosar, se observă că valoarea primului capăt de cerere solicitat de reclamantă cu titlu de debit principal este în cuantum de 202.121,21 Euro, sumă a cărei conversie în RON nu depășește pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv prevăzut de lege, pentru ca hotărârea atacată să fie supusă recursului. Contestarea valorii obiectului litigiului, prin însumarea valorii capătului principal cu valoarea accesoriilor acestuia nu poate deschide calea de atac a recursului, cum greșit susține recurenta-pârâtă B. S.A., fiind incidente dispozițiile art. 98 alin. (2) C. proc. civ. Totodată, mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii recurate "Cu recurs în 30 de zile de la comunicare" indicată în cadrul dispozitivului nu poate afecta principiul legalității căii de atac, aceasta fiind statuată de legiuitor, iar nu de judecător. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum și a principiului unicității căii de atac reglementat de art. 460 alin. (1) din același cod. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 19A din 2 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.