ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1607/2017

Prin cererea de chemarea în judecată, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei 484.654,72 de RON (echivalentul a 110.148,80 de euro) - despăgubiri din producerea riscului asigurat prin Polița GL nr. x/27.01.2012, la care se adaugă cheltuielile de judecată legate de proces.

Prin sentința civilă nr. 2692 din 11 noiembrie 2015, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis în parte cererea reclamantei A., a obligat pârâta S.C. B. S.A. la plata echivalentului în dolari SUA, calculat la cursul de schimb interbancar din ziua plății, a sumei de 98.975,9 euro, reprezentând despăgubiri cuvenite pentru producerea cazului asigurat prin Polița GL nr. x/27.01.2012.

Apelul pârâtei S.C. B. S.A. declarat împotriva sentinței civile nr. 2692 din 11 noiembrie 2015 a Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă a fost admis de către Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 253 din 27 aprilie 2016, fiind schimbată în tot hotărârea apelată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurate. În argumentarea motivului de casare invocat, s-a arătat, în esență, că instanța de apel a făcut o interpretare greșită a clauzelor contractuale, respectiv art. 5.3 din condițiile generale ale asigurării facultative a navelor. Astfel, a arătat recurenta că interpretarea corectă este în sensul că nu exonerează asiguratorul de obligația de plată a indemnizației pentru riscul intervenit în termenul convențional de grație, anterior plății ratei, ci doar temporizează plata oricărei despăgubiri până la stingerea ratei scadente.

Intimata S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepția inadmisibilității căii de atac din perspectiva dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din camera de consiliu din 6 iunie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ. Intimata-pârâtă a formulat punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, susținând că achiesează la concluzia raportului, împrejurare față de care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității recursului. 4. Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reținând următoarele: Prealabil prezentării argumentelor care justifică soluția inadmisibilității recursului promovat în cauză, se consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, decizie în cadrul căreia s-a statuat la paragraful 32 faptul că "urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.". Astfel, având în vedere că decizia împotriva căreia s-a promovat prezentul recurs a fost pronunțată la data de 27 aprilie 2016, anterior datei publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, respectiv 20 iulie 2017, și că pragul valoric al cererilor evaluabile în bani pentru ca hotărârea judecătorească să poată fi supusă recursului era statuat de legiuitor la suma de 1.000.000 RON inclusiv, recursul reclamantei S.C. A. apare ca fiind inadmisibil. Potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului. Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civila și activitatea în porturi, conflictele de munca și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv." În speță, acțiunea dedusă judecății este evaluabilă în bani, valoarea pretențiilor fiind în sumă de 484.654,72 RON, sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de dispozițiile legale menționate anterior. În raport cu dispozițiile legale evocate, se constată că decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ. Față de considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. împotriva deciziei civile nr. 253 din 27 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.