ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.11.2017

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1607/2017

HOTĂRÂRE
07.11.2017
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1607/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

În argumentarea motivului de casare invocat, s-a arătat, în esență, că instanța de apel a făcut o interpretare greșită a clauzelor contractuale, respectiv art. 5.3 din condițiile generale ale asigurării facultative a navelor.

Astfel, a arătat recurenta că interpretarea corectă este în sensul că nu exonerează asiguratorul de obligația de plată a indemnizației pentru riscul intervenit în termenul convențional de grație, anterior plății ratei, ci doar temporizează plata oricărei despăgubiri până la stingerea ratei scadente.

Intimata-pârâtă a formulat punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, susținând că achiesează la concluzia raportului, împrejurare față de care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității recursului.

Prealabil prezentării argumentelor care justifică soluția inadmisibilității recursului promovat în cauză, se consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, decizie în cadrul căreia s-a statuat la paragraful 32 faptul că "urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.".

Astfel, având în vedere că decizia împotriva căreia s-a promovat prezentul recurs a fost pronunțată la data de 27 aprilie 2016, anterior datei publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, respectiv 20 iulie 2017, și că pragul valoric al cererilor evaluabile în bani pentru ca hotărârea judecătorească să poată fi supusă recursului era statuat de legiuitor la suma de 1.000.000 RON inclusiv, recursul reclamantei S.C. A. apare ca fiind inadmisibil.

Potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civila și activitatea în porturi, conflictele de munca și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

În speță, acțiunea dedusă judecății este evaluabilă în bani, valoarea pretențiilor fiind în sumă de 484.654,72 RON, sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de dispozițiile legale menționate anterior.

În raport cu dispozițiile legale evocate, se constată că decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. împotriva deciziei civile nr. 253 din 27 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. împotriva deciziei civile nr. 253 din 27 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 739/2016
Decizia nr. 739/2016 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 13 septembrie 2013 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând o
ÎCCJ 2024-01-18
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 46/2024
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024 Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotăr
ÎCCJ 2016-03-10
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 525/2016
ta SC E. SA a formulat cerere de chemare în garanție a armatorului navei I., respectiv a societății F., solicitând obligarea acesteia la plata sumelor care vor fi stabilite în sarcina sa în ipoteza admiterii acțiunii principale. Considerent
ÎCCJ 2018-05-29
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2284/2018
Ședința publică din data de 29 mai 2018 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 30 august 2016 pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.P.
ÎCCJ 2019-03-28
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 703/2019
Ședința publică din data de 28 martie 2019 Asupra cererii de recurs de față Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., a solicitat
Sursă