ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 525/2016

Decizia nr. 525/2016

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, la data de 10 februarie 2011 reclamantele SC A. SA și SC B. SRL (în prezent SC C. SRL) au formulat în contradictoriu cu pârâta SC D. SA acțiunea întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, prin care au solicitat:

I. obligarea pârâtei D. la plata către societatea A. SA a următoarelor sume:

- 646.701,55 RON reprezentând echivalentul la data daunei (05 martie 2010) a sumei de 214.715,48 dolari SUA - suma asigurată corespunzătoare unui număr de 30 de tractoare, una bucată transmisie uzată și 2 bucăți motor tractor uzate, conform contractului de asigurare din 04 martie 2010. La data de 05 martie 2010 cursul de schimb valutar publicat de Banca Națională a României era de 3,0119 RON/dolar SUA;

- suma reprezentând diferența negativă de curs valutar înregistrată între data daunei (05 martie 2010) și data plății efective a despăgubirii;

- 61.641 RON reprezentând echivalentul sumei de euro 15.000 pretinsă cu titlu de contravaloare servicii de scoatere a tractoarelor din mare, sumă achitată de A. la data de 01 aprilie 2010 (4,1094 RON/euro la data de 01 aprilie 2010);

- dobânda legală aferentă sumei de 646.701,55 (echivalentul în RON a sumei de 214.715,48 dolari SUA la cursul valutar înregistrat la data de 05 martie 2010, respectiv 3,0119 RON/dolar SUA), pentru perioada 05 martie 2010 - până la data achitării integrale a debitului;

- suma reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 61.641 RON (echivalentul în RON a sumei de 15.000 dolari SUA, la cursul valutar înregistrat la data de 01 aprilie 2010, respectiv 4,1094 RON/euro), pentru perioada 01 aprilie 2010 - până la data achitării integrale a debitului:

II. obligarea pârâtei D. SA la plata către societatea C. SRL a următoarelor sume:

- 241.662,59 RON reprezentând echivalentul la data daunei (05 martie 2010) a sumei de 59.053 dolari SUA - suma asigurată propusă de asigurat și acceptată de asigurător în contractul de asigurare din 04 martie 2010, pentru care societatea D. a inclus în asigurare cele 48 de tractoare și una bucată motor de tractor agricol uzat;

- diferența negativă de curs valutar înregistrată între data daunei (05 martie 2010) și data plății efective a despăgubirii;

- dobânda legală aferentă sumei de 59.053 dolari SUA (RON 177.861,7 - echivalentul în RON a sumei de 59.053 dolari SUA la cursul valutar înregistrat la data de 05 martie 2010, respectiv 3,0119 RON/dolar SUA), pentru perioada 05 martie 2010 - până la data achitării integrale a debitului:

III. Obligarea societății D. la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantele au invocat condițiile de asigurare, art. 998-999 C. civ., art. 43 C. com. și art. 1084 C. civ., iar în dovedirea susținerilor expuse au depus înscrisuri.

La data de 09 martie 2011, până la primul termen de judecată, reclamantele și-au modificat acțiunea atât sub aspectul fundamentului juridic al pretențiilor deduse judecății (precizând ca temei juridic art. 41-44 din Legea nr. 136/1995), cât a cadrului procesual, sens în care a chemat în judecată și pârâtele E. SA și F., solicitând ca, în situația respingerii pretențiilor formulate pe cale principală împotriva societății de asigurare D. SA, în temeiul dispozițiilor art. 41, 42, 43 și 44 din Legea nr. 136/1995 și în considerarea calității de asigurător G. a societății E., în baza contractului de asigurare încheiat de societatea F. prin H. SRL, precum și în temeiul contractelor de transport din 04 martie 2010, să se dispună, în principal, obligarea pârâtei E. SA și, în subsidiar, a pârâtei F., la plata către reclamante a sumelor pretinse prin acțiunea principală.

La termenul de judecată din data de 26 aprilie 2011, și pârâta SC E. SA (în continuare E.) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrarii acțiunii formulată de reclamanta B. (nesusținută ulterior, ca urmare a complinirii lipsurilor invocate), excepția de necompetență generală a instanțelor române și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Prin încheierea de ședință din data de 27 septembrie 2011, instanța a luat act de renunțarea reclamantelor la judecata acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâta F. și, totodată, a respins excepția de necompetență generală a instanțelor române invocată de pârâta SC E. SA pentru considerentele prezentate în încheierea menționată.

La data de 02 august 2011, pârâta SC E. SA a formulat cerere de chemare în garanție a armatorului navei I., respectiv a societății F., solicitând obligarea acesteia la plata sumelor care vor fi stabilite în sarcina sa în ipoteza admiterii acțiunii principale. Considerentele acestei cereri sunt cele deja prezentate pe larg în cuprinsul întâmpinării formulate, argumentul principal expus constând în plata efectuată către asiguratul său a sumei de 57.000 dolari SUA și renunțarea chematei în garanție la orice pretenții întemeiate pe polița de asigurare G.

La termenul de judecată din data de 25 octombrie 2011, s-a respins ca neîntemeiată și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantelor invocată de pârâta E., iar în ședința de judecată din data de 22 noiembrie 2011, s-a respins excepția tardivității cererii de chemare în garanție formulată de pârâta E. împotriva F. și, în temeiul art. 137 alin. (2) C. proc. civ., s-a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei E.

Examinând acțiunea reclamantelor prin prisma probelor administrate și a apărărilor formulate de părți, Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 2024/MF din 28 iunie 2013 a admis, în parte, acțiunea reclamantelor SC A. SA și SC C. SRL (fosta B. SRL), astfel cum a fost precizată, acțiune promovată în contradictoriu cu pârâtele SC D. SA; a obligat pârâta la plata către reclamanta SC A. SA a echivalentului în RON la data plății a sumei de 218.577,07 dolari SUA cu titlu de indemnizație de asigurare și la plata dobânzii legale aferente începând cu data de 22 mai 2010 și până la achitarea integrală a creanței principale; a obligat aceeași pârâtă la plata către reclamanta SC C. SRL la plata sumei de 54.746,62 dolari SUA, în echivalent RON la data plății, reprezentând despăgubiri și la plata dobânzii legale aferentă începând cu data de 22 mai 2010 și până la achitarea integrală a creanței principale; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC E. SA; a respins acțiunea reclamantelor în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală și, în consecință, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC E. SA în contradictoriu cu F., ca inadmisibilă; a obligat pârâta SC D. SA la plata către reclamante a sumei de 30.910,76 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta SC D. SA.

Prin încheierea din 19 octombrie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în baza art. 155

1

alin. (1) C. proc. civ. a suspendat judecarea apelului maritim fluvial declarat de apelanta pârâtă SC D. SA, împotriva sentinței civile nr. 2024/MF din 28 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul nr. x/118/2011, în contradictoriu cu intimatele reclamante SC A. SA și SC C. SRL, având ca obiect acțiune în daune contractuale - suspendare executare.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că, apelanta pârâtă SC D. SA, nu și-a îndeplinit obligația dispusă de instanță la termenul anterior, aceea de a face demersuri pentru îndeplinirea procedurii de citare a intimatei chemate în garanție F. și F. prin J. prin publicitate în modalitatea publicării citației într-un ziar de circulație internațională.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC D. SA, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacată și reluarea judecății apelului formulat de pârâtă.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 teza a II-a C. proc. civ. și art. 304 C. proc. civ.

În susținerea recursului, recurenta a invocat că procedura de citare cu chemata în garanție a fost legal îndeplinită. În fața instanței de fond, procedura de citare cu această parte a fost îndeplinită prin publicitate, în modalitatea afișării la ușa instanței.

Instanța de apel, arată recurenta, a apreciat că această modalitate de citare nu este suficientă, drept pentru care a dispus la termenul din 21 octombrie 2013 citarea chematei în garanție prin publicitate, într-un ziar de circulație internațională și prin poșta rapidă.

În vederea îndeplinirii procedurii de citare, recurenta susține că pentru termenul de judecată din 03 noiembrie 2014 a depus dovada de citare prin publicitate în publicația maritimă de circulație internațională K., procedura fiind îndeplinită și prin afișare la ușa instanței și pe portalul just.ro.

Procedura de citare prin poșta rapidă nu a putut fi îndeplinită, din cauza adresei societății J. din Siria, greșită sau incompletă.

În opinia recurentei, suspendarea cauzei la data de 19 octombrie 2015 a adus grave vătămări pârâtei, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 din Constituția României.

Mai arată recurenta că pentru termenul de judecată din 19 octombrie 2015 când s-a dispus suspendarea, un avocat din cadrul SCA L. s-a deplasat la Constanța pentru a ridica citațiile ce urmau a fi traduse și comunicate chematei în garanție, dar aceste citații nu erau la dosar, fiind ridicate ulterior la data de 06 octombrie 2015.

În consecință, recurenta apreciază că procedura de citare prin publicitate a fost îndeplinită, neîndeplinirea obligațiilor dispuse de instanță neputând fi imputate exclusiv pârâtei.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Contrar celor reținute de Curtea de Apel Constanța și în acord cu susținerile recurentei-pârâte SC D. SA, se constată că, în speță, nu se impunea luarea măsurii suspendării judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 19 octombrie 2015.

Astfel, suspendarea cursului judecății în temeiul dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ. poate fi dispusă de instanță, când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății.

Suspendarea judecării cauzei, în raport de textul de lege evocat, instituie condiția culpei părții reclamante pentru neîndeplinirea obligațiilor procesuale, în speță apelanta-pârâtă care avea interes în soluționarea cu celeritate a cauzei.

Prin urmare, pentru ca dispozițiile art. 155

1

C. proc. civ. să aibă aplicare este necesar ca partea să fie în culpă.

Or, în cauză, se constată că, Curtea de Apel Constanța, în mod eronat a dispus măsura suspendării judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ., făcând o interpretare și aplicare greșită a textului de lege evocat.

Astfel, Curtea de Apel Constanța apreciind că îndeplinirea procedurii de citare cu chemata în garanție F. prin publicitate, în modalitatea afișării la ușa instanței nu este suficientă, a dispus la termenul din 21 octombrie 2013, citarea chematei în garanție prin publicitate, într-un ziar de circulație internațională și prin poșta rapidă.

Procedura de citare prin poșta rapidă nu s-a putut îndeplini din cauza adresei societății greșită sau incompletă, dar la data de 18 septembrie 2014, pârâta a depus pentru termenul din 03 noiembrie 2014, dovada citării prin publicitate a chematei în garanție, în publicația maritimă de circulație internațională K., procedura fiind îndeplinită și prin afișare la ușa instanței și pe portalul just.ro.

Având în vedere aceste considerente, la data de 03 noiembrie 2014 procedura de citare a fost legal îndeplinită, prin publicitate, prin citarea părții într-un ziar de circulație internațională și prin afișare la ușa instanței, astfel încât se constată că pârâta nu deține culpă procesuală în îndeplinirea acestei obligații, partea îndeplinind obligațiile impuse în sarcina sa în vederea soluționării cu celeritate a cauzei.

Este de observat că prin încheierea din 03 noiembrie 2014 cauza a fost amânată la 11 mai 2015, pentru când pârâta trebuia să traducă în limba franceză citația către chemata în garanție, în vederea transmiterii acesteia prin Ministerul de Justiție. Această obligație nu a putut fi îndeplinită de către pârâtă, datorită faptului că partea a intrat în posesia citației emisă în dosar la data de 06 octombrie 2015, sens în care a depus o cerere de amânare a cauzei învederând lipsa timpului necesar efectuării traducerii și efectuării procedurii, care nu a fost analizată de către instanță.

În consecință, Înalta Curte constată că modul în care a fost soluționată cauza a încălcat principiul fundamental al dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, de art. 21 alin. (3) din Constituție, republicată care prevede că părțile au dreptul la un proces echitabil.

Prin urmare, nefiind întrunite cerințele dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ., incidentul ivit fiind rezolvat în mod greșit, soluția ce se impune este aceea prevăzută de art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv de admitere a recursului, de modificare a încheierii de ședință din 19 octombrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii cererii de suspendare a judecării cauzei, cauza urmând a fi trimisă aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC D. SA împotriva încheierii/MF din 19 octombrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2016.