ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 281/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 281/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția a II-a Civilă, la 28 octombrie 2015, sub nr. x/118/2015, reclamanta A S.A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 848.356,45 dolari, reprezentând despăgubiri cuvenite pentru prejudiciile produse societății reclamante prin neasigurarea adâncimilor prevăzute pentru Portul (…), în intervalul 10 ianuarie 2015 - 10 mai 2015, și a sumei de 1.741.873 dolari, reprezentând costul efectiv achitat de reclamantă pentru operațiunile de dragaj efectuate în perioada 30 aprilie 2015 - 11 mai 2015, pentru readucerea Portului (…) la adâncimile prevăzute, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din 4 martie 2016, Tribunalul Constanța - Secția a II-a Civilă a respins ca neîntemeiate excepțiile necompetenței funcționale a completelor specializate în materie maritimă și fluvială, inadmisibilității acțiunii, prescripției dreptului material la acțiune, lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 882 din 19 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția a II-a Civilă, s-a admis în parte acțiunea, pârâta fiind obligată la plata către reclamantă, în echivalent în lei la cursul de schimb interbancar euro/leu stabilit de Banca Națională a României în ziua plății, a sumei de 1.570.000 euro, cu titlu de preț achitat de reclamantă pentru serviciile de dragaj efectuate în perioada 30 aprilie 2015 - 11 mai 2015, precum și a sumei de 78.673,27 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 73.173,27 de lei, taxă judiciară de timbru și 5.500 de lei, onorariile experților judiciari.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A S.A., iar pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. a formulat apel împotriva încheierii din 4 martie 2016 și a aceleiași hotărâri.
Prin decizia civilă nr. 822 din 27 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, s-a admis apelul pârâtei, s-a schimbat în parte hotărârea primei instanțe, în sensul că a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei, care a fost obligată la plata către pârâtă a sumei de 37.620,48 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei decizii reclamanta A S.A. a declarat recurs.
Prin încheierea din 9 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/118/2015/a1, a admis cererea recurentei și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.
Prin încheierea de la același termen de judecată pronunțată de instanța supremă, în dosarul nr. x/118/2015, s-a dispus suspendarea judecății recursului până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Prin decizia nr. 21 din 30 ianuarie 2024, Curtea Constituțională a respins cererea de sesizare, ca inadmisibilă.
Prin decizia nr. 1910 din 17 octombrie 2024 pronunțată în procedura de filtru de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/118/2015, s-a repus cauza pe rol, s-a admis excepția inadmisibilității recursului și s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A S.A. împotriva deciziei civile nr. 822 din 27 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea A S.A., în temeiul art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea hotărârii atacate, admiterea în principiu a recursului declarat și soluționarea căii de atac, în ședință publică, cu citarea părților.
În motivarea contestației, după expunerea obiectului recursului și parcursul procedurii prealabile până la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac, contestatoarea a susținut că etapa procedurii de filtru fusese epuizată, iar instanța de recurs trebuia să fixeze termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților, în vederea dezbaterii recursului în condiții de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
Contestatoarea a mai arătat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ., în condițiile în care art. 493 a fost abrogat, astfel că decizia contestată este lovită de nulitate absolută deoarece părțile nu au fost citate la termenul când a fost pronunțată și s-a omis cercetarea tuturor motivelor de casare invocate în susținerea recursului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 4 noiembrie 2024, sub nr. x/1/2024.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, și în subsidiar, ca nefondată.
Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac, asupra căreia, conform art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reține următoarele:
Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata”.
De asemenea, art. 503 alin. (2) C. proc. civ. prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele de la pct. 1-4.
Conform art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., „în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă (...) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac”.
Norma legală anterior evocată stabilește regula conform căreia nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunțate de Înalta Curte, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins pentru neîndeplinirea unei cerințe formale sau de admisibilitate.
Nefiind supusă niciunei căi de atac, rezultă că hotărârea instanței de recurs, pronunțată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.
Înalta Curte constată că, prin decizia civilă nr. 1910 pronunțată în completul de filtru la 17 octombrie 2024, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., instanța supremă a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A S.A. împotriva deciziei instanței de apel, constatând că, raportat la temeiul juridic al acțiunii introductive și la elementele concrete ale cauzei, litigiul privește activitatea portuară, iar decizia recurată face parte din categoria celor pronunțate asupra unei cereri privind navigația civilă și activitatea în porturi, care este definitivă de la pronunțare, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., fiind suprimată calea de atac a recursului, potrivit art. 483 alin. (2) din același cod.
Fiind atacată o hotărâre de respingere ca inadmisibil a recursului, pronunțată de Înalta Curte, în complet de filtru, rezultă că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestației în anulare, în caz contrar încălcându-se principiul legalității căii de atac, statuat prin art. 457 C. proc. civ., potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile impuse de aceasta.
Totodată, art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că „hotărârea dată în contestația în anulare este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea atacată”.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 493 alin. (5) teza I, coroborat cu art. 508 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A S.A. împotriva deciziei nr. 1910 din 17 octombrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/118/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A S.A. împotriva deciziei nr. 1910 din 17 octombrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/118/2015.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2025.