ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 46/2024

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

A. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, la data de 06 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând obligarea acesteia la plata următoarelor sume:

- 1.822.366,65 RON (echivalent a 408.960 euro la data de 08.04.2014) cu titlul de despăgubiri datorate în temeiul poliței de asigurare a animalelor/peștilor nr. x/20.08.2013, așa cum a fost aceasta modificată prin Actul adițional nr. x/10.01.2014,

- 28.642,53 RON cu titlu de dobândă legală penalizatoare, aferentă perioadei 06.02.2016 - 05.04.2016,

- dobânda legală penalizatoare raportată la suma datorată titlu de despăgubire, calculată cu începere de la 06.04.2016 și până la data plății,

- 250.000 RON, reprezentând profitul estimat provizoriu ca fiind nerealizat din cauza încetării activității ca urmare a neplății de către pârâtă a sumei datorate cu titlu de despăgubire,

- cheltuieli de judecată.

Prin cererea reconvențională înregistrată la data 20 septembrie 2016 pârâta B. a solicitat constatarea nulității Poliței de asigurare nr. x din 20.08.2013.

Prin sentința civilă nr. 1161/03.11.2020, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L., fiind obligată pârâta-reclamantă B. la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1.822.366,65 RON, echivalentul în RON a 408.960 euro, la cursul BNR din data de 08.04.2014, precum și la plata dobânzii legale aferente, calculate de la data de 06.02.2016 până la data plății efective a debitului.

S-au respins, ca neîntemeiate, cererea reclamantei-pârâte de obligare a pârâtei reclamante la plata contravalorii profitului anual nerealizat, precum și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, fiind compensate cheltuielile de judecată.

Prin decizia civilă nr. 240 din 15 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, în dosarul nr. x/2016, a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. SRL- împotriva sentinței civile nr. 1161/03.11.2020 pronunțate de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă și a fost schimbată în parte hotărârea apelată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, fiind menținută soluția asupra cererii reconvenționale și fiind obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 26.057,54 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente apelului, iar reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 34.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată aferente fondului.

B. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei, respingerea apelului exercitat de B. împotriva sentinței civile nr. 1161/03.11.2020 a Tribunalului Constanța, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.

În recursul său, recurenta-reclamantă a invocat motivul prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele:

Cu privire la riscul asigurat, s-a arătat că instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 2199 alin. (1), art. 2201 alin. (1) lit. c) și art. 2214 C. civ., considerând că avarierea accidentală a instalației de aducțiune a apei de mare nu constituie eveniment asigurat.

În acest sens, recurenta a făcut referire la prevederile art. III - Riscuri asigurate specifice, pct. 3.1 lit. b) din Condițiile speciale de asigurare, care califică drept risc asigurat mortalitatea populației de pești datorată avariilor accidentale/defecțiunilor la instalațiile care asigură funcționalitatea bazinului piscicol, precum și la concluziile expertizei întocmite de Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare Marină "Grigore Antipa", din care reiese că fenomenul de mișcare a fundului mării, ce a avut drept urmare colmatarea sorburilor instalației de captare a apei de mare, este rezultatul unui cumul de factori naturali.

Totodată, recurenta a criticat afirmația instanței de apel, în sensul că soluția tehnică adoptată de parte, de lestare a conductelor în mare cu saci de geotextil nețesuți umpluți cu nisip, a fost necorespunzătoare, invocând caracterul contradictoriu al concluziilor expertului cu privire la acest aspect, precum și împrejurarea că acestea nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

Cu referire la considerentele instanței de apel, prin care s-a reținut incidența cazului de excludere de la plata despăgubirilor prevăzut de art. 5.1 lit. u) din Condițiile speciale de asigurare, ca urmare a neluării de către reclamantă a măsurilor adecvate pentru preîntâmpinarea/reducerea pagubelor, se arată că exced limitele învestirii și, ca atare, contravin dispozițiilor art. 477 alin. (1) C. proc. civ., întrucât intimata a invocat, atât prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, cât și prin cererea de apel, incidența cazului de excludere menționat prin raportare la o altă situație de fapt decât cea reținută de instanță.

Pe de altă parte, recurenta arată că instanța de apel a completat dispoziția contractuală arătată, care nu face niciun fel de trimitere la caracterul măsurilor ce se impuneau a fi luate de societate anterior producerii riscului asigurat, reproșând acesteia că nu ar fi luat măsuri adecvate pentru a evita mortalitatea calcanilor.

Referitor la cazul de excludere prevăzut de art. 5.1 lit. t) din Condițiile speciale de asigurare, reținut de instanța de apel, recurenta arată că nu este incident în cauză, întrucât are în vedere numai apele curgătoare, categorie în care nu se include Marea Neagră.

În sfârșit, cu referire la cazul de excludere reglementat de art. 5.11 lit. c) din Condițiile generale de asigurare, recurenta arată că nu poate fi reținut, întrucât intimata s-a prevalat de aceste prevederi doar în cuprinsul cererii reconvenționale, care a fost respinsă de prima instanță, iar soluția a rămas definitivă, și, în plus, probele administrate în cauză contrazic împrejurările reținute de instanța de apel.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 08 septembrie 2022, sub nr. x/2016*.

Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare la recurs, în termenul procedural, prin care a invocat excepția nulității recursului, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată din prezenta cale de atac.

III. Procedura de filtrare a recursului

Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început la data de 06 aprilie 2016, așadar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 9 februarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului către părți.

La termenul din 18 mai 2023, s-a respins excepția nulității recursului invocată de către intimata-pârâtă B. S.A. prin întâmpinare, recursul fiind admis în principiu și acordându-se termen de judecată în ședință publică la data de 19 octombrie 2023, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ., preschimbat, ulterior, din oficiu, pentru data de 26 octombrie 2023.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele ce succed.

În prezenta cauză, instanțele au fost învestite cu soluționarea unei acțiuni în pretenții, întemeiate pe răspunderea contractuală, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri ca urmare a producerii riscului asigurat prin polița de asigurare nr. x/20.08.2013, modificată prin acte adiționale, respectiv cel prevăzut la art. 3.1 lit. b) din Condițiile speciale de asigurare, constând în mortalitatea populației de pești datorată avariilor accidentale la instalațiile care asigură funcționalitatea bazinului piscicol.

Reținând, pe de-o parte, că fenomenele meteo din luna aprilie 2014 nu reprezintă furtuni în accepțiunea Condițiilor generale de asigurare și nu se încadrează în riscul asigurat prevăzut de art. 3.1 lit. b) din Condițiile speciale, iar pe de altă parte, că soluția tehnică adoptată de reclamantă pentru asigurarea necesarului de apă proaspătă necesară creșterii calcanului în condiții optime, a fost necorespunzătoare, reclamanta nu a efectuat lucrările de întreținere a echipamentului tehnic al bazinelor, nu a luat măsuri optime pentru diminuarea pagubelor și nu a prezentat asigurătorului informații care să îi permită acestuia evaluarea corectă a riscului înainte de emiterea poliței, instanța de apel a schimbat soluția primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Recurenta critică această soluție, pretinzând că a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, respectiv cu nesocotirea limitelor efectului devolutiv în raport cu ceea ce s-a apelat, prevăzute de art. 477 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dezvoltarea criticilor subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deși, formal, recurenta reclamantă reclamă încălcarea prevederilor cuprinse în art. 2199 alin. (1), art. 2201 alin. (1) lit. c) și art. 2214 C. proc. civ., în realitate aceasta este nemulțumită de modul în care instanța de prim control judiciar a interpretat probatoriul și a stabilit situația de fapt, conchizând că nu poate fi reținut riscul asigurat invocat prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, întemeindu-se pe concluziile expertizei științifice privind deteriorarea sistemului de alimentare cu apă marină al fermei de creștere a calcanului aparținând recurentei, întocmite de Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare Marină "Grigore Antipa", recurenta combate constatările de fapt ale instanței de apel, arătând că avarierea instalațiilor de captare a apei de mare a survenit în perioada asigurată, pe fondul unui cumul de factori naturali aflați în afara controlului asiguratului.

În același timp, recurenta contestă reținerile instanței de apel cu privire la soluția constructivă adoptată de parte, de lestare a conductelor de mare cu saci geotextil nețesuți umpluți cu nisip, făcând ample referiri la probatoriul administrat în cauză.

Or, Înalta Curte reamintește că, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel încât, criticile recurentei care privesc starea de fapt și reevaluarea unor probe, nu pot fi avute în vedere, în considerarea specificului acestei căi extraordinare de atac, care vizează exclusiv motive de nelegalitate, și nu de netemeinicie a hotărârii atacate.

Prin urmare, constatările de fapt ale instanței de apel cu privire la cauzele care au determinat avarierea instalației de aducțiune a apei de mare și, subsecvent, mortalitatea populației de pești, nu pot fi cenzurate de instanța de recurs.

În ce privește critica prin care se invocă încălcarea dispozițiilor art. 477 alin. (1) C. proc. civ., care va fi analizată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fi primită.

Se susține de către recurentă că instanța de apel a depășit limitele învestirii prin aceea că a reținut incidența cazului de excludere de la plata despăgubirii prevăzut de art. 5.1 lit. u) din Condițiile speciale de asigurare, prin raportare la o altă situație de fapt decât cea invocată de intimată însăși prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe și prin cererea de apel.

Lecturând cererea de apel, Înalta Curte constată că pârâta a criticat soluția primei instanțe, invocând, între altele, împrejurarea că aceasta nu a analizat clauzele contractuale care reglementau excluderi ale dreptului la despăgubire, printre care și cea cuprinsă în art. 5.1 lit. u) din Condițiile speciale de asigurare referitoare la pagube produse ca urmare a neefectuării lucrărilor de întreținere a echipamentului.

Întemeindu-se pe probatoriul administrat în cauză, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a dovedit că a efectuat lucrările de întreținere a echipamentului tehnic al bazinelor, iar în perioada anterioară avizării daunei la asigurător nu a întreprins acțiuni menite să preîntâmpine/diminueze mortalitatea populației de pești, apreciind că această conduită atrage incidența cazului de excludere de la plata despăgubirii invocat de apelată.

Procedând astfel, instanța de prim control judiciar a rejudecat fondul în limitele stabilite expres de către apelantă, în acord cu prevederile art. 477 alin. (1) C. proc. civ.

Aceeași concluzie se impune și cu privire la reținerea de către instanța de apel a cazului de excludere prevăzut de art. 3.11 lit. c) din Condițiile generale de asigurare, ca urmare a criticilor pârâtei, prin care s-a invocat faptul că inspecția de risc prealabilă poliței nu reflecta starea reală a bunului asigurat, în realitate aceasta fiind stabilită pe baza declarației pe proprie răspundere a asiguratului.

În ce privește pretinsa interpretare eronată de către instanța de apel a clauzei contractuale cuprinse în art. 5.1 lit. u) din Condițiile speciale de asigurare, Înalta Curte arată că motivul de recurs de care se prevalează recurenta, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., presupune refuzul aplicării normei juridice sau interpretarea greșită unei prevederi legale, ori dezacordul dintre norma juridică aplicată și situația de fapt reținută de către instanțele de fond.

Prin urmare, concluzia instanței de apel cu privire la includerea unei anumite împrejurări de fapt în cazurile de excepție de la plata despăgubirii, stabilite convențional, nu poate fi cenzurată din perspectiva cazului de casare invocat, întrucât nu denotă nesocotirea unei norme de drept material, ci se înscrie în limitele în care instanța de apel, ca instanță de fond, interpretează probatoriul în cadrul demersului de stabilire a situației de fapt.

Pentru același argument, nu pot fi reținute nici criticile recurentei prin care se combat constatările instanței de apel cu privire la conduita părții în perioada premergătoare încheierii poliței de asigurare, raportat la limitele în care se desfășoară controlul de legalitate pe calea recursului.

În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei civile nr. 240 din 15 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți.

Totodată, reținând culpa procesuală a recurentei-reclamante A. S.R.L., în baza dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., o va obliga pe aceasta la plata sumei de 9.015,72 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă B. S.A., conform documentelor justificative aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.- prin administrator judiciar C.. împotriva deciziei civile nr. 240 din 15 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă A. S.R.L. să plătească intimatei-pârâte B. S.A. suma de 9.015,72 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2024.