ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 795/2020

Ședința publică din data de 05 mai 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, la 5 martie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L. Constanța și B. S.A., obligarea acestora la plata sumei de 2.500.479,19 RON, reprezentând debit în valoare de 1.186.303,61 RON provenind din facilitate acordată necuvenit la taxele percepute pentru tranzitarea Canalului Sulina, la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente în cuantum de 1.314.175,58 RON, calculate potrivit dispozițiile art. 73

1

din Legea 500/2002, din care dobânzi în cuantum de 849.662,48 RON și penalități în cuantum de 464.513,10 RON, sume ce urmează să fie actualizate până la data recuperării integrale a debitului urmărit, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 6, art. 107 și art. 112 C. proc. civ., art. 969, art. 1073, art. 1039, art. 1041, art. 1042 C. civ. de la 1864, Legea nr. 509/2009, Legea nr. 500/2002, art. 7 din Decretul nr. 167/1958, dispozițiile art. 2517 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 959 din 12 iunie 2018, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtele SOCIETATEA A. S.R.L. Constanța și B. S.A.; a respins acțiunea formulată de reclamanta

REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS Galați, în contradictoriu cu pârâtele SOCIETATEA A. S.R.L. Constanța și B. S.A., ca fiind prescrisă; a obligat reclamanta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS Galați la plata cheltuielilor de judecată către pârâta SOCIETATEA A. S.R.L. Constanța în sumă de 17.850 RON reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel reclamanta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS Galați.

Prin decizia civilă nr. 641/2018 din 10 decembrie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul declarat de reclamanta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS Galați, împotriva sentinței civile nr. 959 din 12 iunie 2018 a Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, ca nefondat și a obligat apelanta la plata către intimata B. S.A. a sumei de 11.610,24 RON și la plata către intimata A. S.R.L. a sumei de 11.900 RON, cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS Galați a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare la 16 aprilie 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului în conformitate cu art. 482 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora recurenta nu are deschisă calea recursului în materia litigiilor "privind navigația civilă și activitatea în porturi". În subsidiar, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului, având în vedere că relația comercială generatoare a prejudiciului urmărit - contractul de asigurare nave, este reglementat de dispozițiile Legii nr. 509/2002 - privind agenții comerciali permanenți, fiind o acțiune de sine stătătoare și nu una care face parte sau care trebuie asimilată cu activitățile reglementate de dispozițiile O.G. nr. 42/1997 privind transportul maritim și pe căile navigabile interioare și nici din categoria celor reglementate de dispozițiile O.G. nr. 22/1999.

Totodată, solicită să fie respinse apărările invocate ca nefondate și, în considerarea faptului că, ulterior formulării recursului, intimata-pârâtă A. S.R.L. a solicitat plata cheltuielilor de judecată la care Regia a fost obligată prin hotărârile judecătorești pronunțate pe fond și în apel, în dosarul nr. x/2018, în cazul admiterii recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 723 C. proc. civ., solicită instanței de recurs să dispună întoarcerea executării, în sensul obligării intimatei-pârâte la restituirea sumelor încasate cu titlu de cheltuieli de judecată.

Intimata B. S.A. a depus întâmpinare la 02 mai 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a solicitat, în principal, respingerea ca nefondat a recursului și, în subsidiar, în ipoteza admiterii recursului și casării deciziei din apel și a sentinței, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate și a reiterat concluziile de admitere a recursului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 10 martie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

La 16 aprilie 2020, intimata B. S.A. a depus punct de vedere la raport, prin care a achiesat la concluziile magistratului-asistent raportor, solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei faze procesuale, conform dovezilor depuse la dosar.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Pretențiile recurentei-reclamante derivă din angajamentul încheiat cu intimatele-pârâte privind tranzitarea Canalului Sulina, acestea din urmă, obligându-se față de recurentă ca, în schimbul acordării facilităților, operatorii cu care intimatele-pârâte încheiau contracte de navlosire pentru tranzitarea Canalului Sulina, să realizeze un tranzit minim de 1.000.000 tone marfă.

Așadar, fără a avea importanță că facilitățile acordate sunt guvernate de Legea nr. 509/2002 și având în vedere că relațiile contractuale dintre părți vizează tranzitarea Canalului Sulina, prestație specifică activităților de navigație, instanța supremă reține că acțiunea având ca obiect răspunderea civilă contractuală pentru facilități acordate necuvenit la taxele percepute pentru tranzitarea Canalului Sulina se circumscrie sferei litigiilor privind navigația civilă și activitatea în porturi, având legătură cu activitățile prevăzute de O.G. nr. 22/1999.

Întrucât acțiunea are ca obiect răspunderea civilă contractuală pentru facilități acordate necuvenit la taxele percepute pentru tranzitarea Canalului Sulina, fiind dedus judecății un litigiu privind navigația civilă, instanța supremă constată că, potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind "navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în litigiile privind navigația civilă și activitatea în porturi, rezultă că decizia civilă nr. 641/2018 din 10 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Mențiunea din dispozitivul deciziei recurate, "cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare" nu poate conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă, ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac.

Relevant în acest sens este art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Pentru aceste motive, în temeiul XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă REGIA AUTONOMĂ "ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS" - Galați împotriva deciziei instanței de apel.

Referitor la cererea intimatei-pârâte A. S.R.L. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil și în recurs conform art. 494 C. proc. civ., instanța supremă constată că intimata nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinarea la recurs.

Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata-pârâtă A. S.R.L. privind obligarea recurentei-reclamante REGIA AUTONOMĂ "ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS" - Galați la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la cererea intimatei-pârâte C. S.A. (fostă B. S.A.) de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, Înalta Curte constată că înscrisurile aflate la dosarul de recurs atestă efectuarea de către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 17.700,83 RON.

Față de soluția de respingere, ca inadmisibil, a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă REGIA AUTONOMĂ "ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS" - Galați la plata către intimata-pârâtă C. S.A. (fostă B. S.A.) a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 17.700,83 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L., prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă REGIA AUTONOMĂ "ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS" - Galați împotriva deciziei civile nr. 641/2018 din 10 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Respinge cererea intimatei-pârâte SOCIETATEA A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Obligă pe recurenta - reclamantă REGIA AUTONOMĂ "ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS" - Galați la plata către intimata - pârâtă C. S.A. (fostă B. S.A.) a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 17.700,83 RON.

Fără cale de atac.

Dată în camera de consiliu, azi, 5 mai 2020 și pronunțată prin punerea la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.