ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 808/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1152 din 21

septembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpatul D.D.O., la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c), a art. 76

lit. b) și a art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 49 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită sus-numitului inculpat, prin

sentința penală nr. 1000/2005 a Judecătoriei Giurgiu, prin această hotărâre

admițându-se cererea de contopire formulată privind pedepsele de 6 ani și 8

luni închisoare și de 4 ani închisoare, aplicate prin sentințele penale nr. 125

din 28 decembrie 2000 a Tribunalului Călărași și nr. 2211 din 14 septembrie

2004 a Judecătoriei sector 6 București, contopirea acestui rest cu pedeapsa

aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare.

În baza art. 271 alin. (4) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. c) și a art. 76 lit. e) din același cod, inculpatul a

fost condamnat la 15 zile închisoare și s-a dispus revocarea liberării

condiționate pentru restul de 49 zile închisoare, rămas neexecutat așa cum s-a

arătat mai sus.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea

pedepsei cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen.,

inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art.

64 lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr.

143/20000, s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a sumei de 1.200 lei

obținută prin săvârșirea infracțiunii.

Totodată, în baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a telefonului Nokia

indisponibilizat prin dovada nr. 0011094.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La 6 iunie 2005, numitul M.G.G. a

denunțat că de la o persoană poreclită T., identificată a fi inculpatul, el cumpăra

droguri, activitatea, având loc în zona Valea Lungă din cartierul Militar din

municipiul București.

Ca atare, denunțătorului i s-a

înmânat suma de 1.200.000 lei formată din 6 bancnote a 100.000 lei, două

bancnote a 50.000 lei și o bancnotă de 500.000 lei, capcanate cu acestea el

urmând să cumpere 4 doze de heroină. După acest moment, cei doi s-au întâlnit,

inculpatul predându-i patru punguțe conținând câte o bilă praf maroniu în

schimb primind suma de4 1.200.000 lei.

Raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 213112 din 6 iunie 2005 a înscris că drogul era

heroină.

Prinderea inculpatului imediat după

efectuarea cumpărării drogului a relevat că suma în discuție a fost găsită

asupra lui și corespunderea cu seriile bancnotelor capcanate.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate,

considerată a fi prea mare în raport de poziția sa, sinceră pe parcursul

fazelor procesului penal.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 809 din 24 octombrie 2005, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea instanței

de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare

invocate fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

respectiv s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu

prevederile art. 72 C. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, astfel cum sunt prevăzute de art. 72 C. pen., la

stabilirea acesteia se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al

faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Totodată, art. 52 C. pen., prevede

că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Analizând, prin prisma acestor texte

legale, modul în care instanța a apreciat cuantumul pedepsei aplicate

recurentului, se reține că individualizarea s-a făcut cu luarea în considerare

a pericolului social grav al faptei primordial în ce privește ierarhia

criteriilor generale, limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator,

împrejurările în care  s-a comis fapta, inculpatul fiind surprins în flagrant,

dar și persoana sa, față de care, deși este recidivist, s-au reținut circumstanțe

atenuante cu consecința dispunerii unei pedepse mai blânde.

De asemenea, executarea pedepsei în

regim de privare de libertate va fi în măsură să realizeze scopul ei, așa cum

prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu dispozițiilor art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.D.O. împotriva deciziei penale nr. 809 din 24

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 6 iunie 2005, la 7 februarie 2006.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

februarie 2006.