ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 808/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1152 din 21 septembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul D.D.O., la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c), a art. 76 lit. b) și a art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 49 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită sus-numitului inculpat, prin sentința penală nr. 1000/2005 a Judecătoriei Giurgiu, prin această hotărâre admițându-se cererea de contopire formulată privind pedepsele de 6 ani și 8 luni închisoare și de 4 ani închisoare, aplicate prin sentințele penale nr. 125 din 28 decembrie 2000 a Tribunalului Călărași și nr. 2211 din 14 septembrie 2004 a Judecătoriei sector 6 București, contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare. În baza art. 271 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și a art. 76 lit. e) din același cod, inculpatul a fost condamnat la 15 zile închisoare și s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de 49 zile închisoare, rămas neexecutat așa cum s-a arătat mai sus.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/20000, s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a sumei de 1.200 lei obținută prin săvârșirea infracțiunii. Totodată, în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a telefonului Nokia indisponibilizat prin dovada nr. 0011094. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: La 6 iunie 2005, numitul M.G.G.

a denunțat că de la o persoană poreclită T., identificată a fi inculpatul, el cumpăra droguri, activitatea, având loc în zona Valea Lungă din cartierul Militar din municipiul București. Ca atare, denunțătorului i s-a înmânat suma de 1.200.000 lei formată din 6 bancnote a 100.000 lei, două bancnote a 50.000 lei și o bancnotă de 500.000 lei, capcanate cu acestea el urmând să cumpere 4 doze de heroină. După acest moment, cei doi s-au întâlnit, inculpatul predându-i patru punguțe conținând câte o bilă praf maroniu în schimb primind suma de4 1.200.000 lei. Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 213112 din 6 iunie 2005 a înscris că drogul era heroină. Prinderea inculpatului imediat după efectuarea cumpărării drogului a relevat că suma în discuție a fost găsită asupra lui și corespunderea cu seriile bancnotelor capcanate.

Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate, considerată a fi prea mare în raport de poziția sa, sinceră pe parcursul fazelor procesului penal. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 809 din 24 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Nemulțumit și de hotărârea instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocate fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Recursul nu este fondat.

Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei, astfel cum sunt prevăzute de art. 72 C. pen., la stabilirea acesteia se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Totodată, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Analizând, prin prisma acestor texte legale, modul în care instanța a apreciat cuantumul pedepsei aplicate recurentului, se reține că individualizarea s-a făcut cu luarea în considerare a pericolului social grav al faptei primordial în ce privește ierarhia criteriilor generale, limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator, împrejurările în care s-a comis fapta, inculpatul fiind surprins în flagrant, dar și persoana sa, față de care, deși este recidivist, s-au reținut circumstanțe atenuante cu consecința dispunerii unei pedepse mai blânde. De asemenea, executarea pedepsei în regim de privare de libertate va fi în măsură să realizeze scopul ei, așa cum prevede art. 52 C. pen. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins. În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D.O. împotriva deciziei penale nr. 809 din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 6 iunie 2005, la 7 februarie 2006. Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2006.